ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1620/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 20 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași - secția penală în dosarul nr. 4550/116/2011, a fost admisă, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată de parchet faptelor comise de inculpatul D.A., din art. 6 din Legea nr. 241/2005 în art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost respinsă cererea formulată de parchet pentru reținerea în sarcina inculpatului pentru cele 2 infracțiuni comise și a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la 1 an închisoare. În baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunțată împotriva inculpatului D.A. prin sentința penală nr. 431 din 2 decembrie 2009 a Judecătoriei Călărași. A fost descontopită pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, astfel; - 1 an închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. - 2 luni închisoare pentru art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. În baza art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei pronunțate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. A fost obligat inculpatul către partea civilă A.N.A.F. București la plata sumei de 524.454 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 984 lei reprezintă impozite si contribuții cu regim de reținere la sursă, 118.720 lei reprezintă impozit pe dividende și 404.750 lei reprezintă impozit pe profit și TVA, sume la care s-au adăugat dobânzile legale până la achitarea efectivă a prejudiciului.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 08 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași a fost sesizat de către A.N.A.F. - D.G.F.P Călărași cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 si art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către numitul D.A., administrator la SC G.G.P.S. SRL Călărași. Din procesul verbal din data de 30 octombrie 2009 încheiat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Călărași a rezultat că inculpatul D.A., în perioada 01 martie 2007 - 30 noiembrie 2008, nu a virat la bugetul statului în termen legal următoarele sume reprezentând impozite și contribuții cu regim de reținere la sursă: impozit pe profit pentru luna septembrie 2007 - 375 lei, CAS pentru luna septembrie 2007 - 372 lei, CASS pentru luna septembrie 2007 - 216 lei, șomaj pentru luna septembrie 2007 - 21 lei, în total 984 lei.

La aceste contribuții s-a adăugat impozitul pe dividende în sumă de 118.720 lei, organele fiscale reținând că, în perioada verificată, SC G.G.P.S. SRL Călărași nu a distribuit dividende, sumele de bani disponibile fiind direcționate de către inculpat către SC P. SRL unde inculpatul era asociat având o cotă parte la beneficii de 90% sub forma unui ajutor financiar, evitând astfel impozitarea acestor sume de bani ca dividende, în ciuda faptului că SC G.G.P.S. SRL Călărași nu avea ca obiect de activitate acordarea de împrumuturi financiare. S-a mai reținut și că inculpatul D.A. a înregistrat în evidența contabilă a societății 24 de facturi (dintre acestea dosar trei nu au putut fi atașate la dosar: 26 iulie 2008, 27 iulie 2008, 28 iulie 2008), care nu reflectă operațiuni reale și prin aceasta și-a majorat cheltuielile societății, diminuând impozitul pe profit datorat bugetului de stat și T.V.A.

de plată prin majorarea T.V.A. deductibilă. În ceea ce privește facturile din 05 mai 2008 și 07 noiembrie 2007 emise de SC E.P.G. SRL București către SC G.G.P.S. SRL, s-a reținut că acestea nu se regăsesc înregistrate în evidența contabilă a societății emitente și nici facturile 30 mai 2008, 01 iunie 2008 și 01 iulie 2008 nu sunt reale, în sensul că ele reprezintă același transport menționat în factura fiscală 05 mai 2008, dar facturat dublu de către SC E.P.G. SRL București. Fiind calculate influențele fiscale, s-a stabilit de către organul de control un prejudiciu total de 404.750 lei. Pentru aceeași perioadă și la aceeași societate a fost efectuat un control și de către Garda Financiară Călărași, care s-a finalizat cu nota de constatare din data de 02 septembrie 2009. În faza de urmărire penală, inculpatul D.A.

a recunoscut faptele reținute în sarcina sa menționând următoarele: - cu privire la impozitul pe profit, șomaj, CAS, CASS, singura explicație pe care a putut-o da, în legătură cu omisiunea de a vira în termen legal contribuțiile respective, a fost că a omis să facă acest lucru; În ceea ce privește impozitul pe dividende, a arătat că a direcționat către SC P. SRL Călărași sume de bani sub forma unui ajutor financiar, evitând impozitarea acestei sume ca dividende, urmând a se face restituirea, care nu a mai avut însă loc. Față de înregistrarea în evidența contabilă a celor 24 de facturi în valoare de 922.422,72 lei, inculpatul a susținut inițial că a desfășurat relații comerciale cu SC J.R.S.S.

SRL București, după care a revenit asupra declarației inițiale, recunoscând că nu au existat astfel de relații comerciale, fără a putea însă oferi nici o explicație în acest sens. Deși a fost legal citat, inculpatul D.A. nu s-a prezentat în instanță pentru a da declarație. La termenul din 20 martie 2012, reprezentantul Parchetului a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin reținerea a dispozițiilor art. 41 alin. (2) la ambele infracțiuni întrucât s-au comis pe o perioadă de timp mai lungă, precum și a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, având în vedere că prejudiciul produs statului este mai mare de 100.000 de euro.

În raport de probele administrate, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a celor două infracțiuni prin reținerea și a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului au fost comise în perioada noiembrie 2007 - iulie 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice. În ceea ce privește reținerea și a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, instanța a constatat că pentru prima infracțiune prejudiciul este de 119.720 lei, iar pentru cea de a doua, de 404.750 lei, în nici un caz nefiind vorba de 100.000 de euro. Nu s-a putut cumula prejudiciul pentru cele două infracțiuni, fiind vorba de infracțiuni distincte.

Instanța, analizând probele administrate în cauză, a constatat că ele dovedesc cu certitudine și fără putință de tăgadă săvârșirea de către inculpat a celor două infracțiuni și vinovăția acestuia. În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului D.A., care în calitate de administrator la SC G.G.P.S. SRL, în perioada 01 martie 2007 - 30 noiembrie 2008, nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în termen de 30 de zile de la scadență, iar în perioada noiembrie 2007 - iulie 2008, a evidențiat în actele contabile facturi de cumpărare care nu reflectă operațiuni reale, creând un prejudiciu total de 623.454 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului D.A. a rezultat că acesta a suferit mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 59/1934 și o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 291 C. pen., având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 431/2009 a Judecătoriei Călărași. Față de aceste condamnări, s-a constatat că faptele din prezentul dosar sunt concurente cu cele pentru care acesta a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere circumstanțele reale în care s-au produs faptele, prejudiciul mare creat în dauna statului, circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, gradul concret de pericol social al faptei, circumstanțe față de care pedeapsa a fost aplicată la limita minimă prevăzută de lege. Ca modalitate de executare, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a mai suferit condamnări penale pentru fapte grave, respectiv art. 215 C. pen. și întrucât suntem în prezența dispozițiilor art. 85 C. pen., instanța a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 431/2009 a Judecătoriei Călărași și a aplicat regulile concursului prev. de art. 34 și 35 C. pen., dispunându-se ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție cu aplicarea art. 71 C. pen.

Soluționând latura civilă, instanța a avut în vedere situația de fapt descrisă în rechizitoriu și adresa prin care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză. A fost admisă cererea și a fost obligat inculpatul către partea civilă A.N.A.F. București la plata sumei de 524.454 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 984 lei reprezintă impozite si contribuții cu regim de reținere la sursă, 118.720 lei reprezintă impozit pe dividende și 404.750 lei reprezintă impozit pe profit și TVA, sume la care se vor adăuga dobânzile legale până la achitarea efectivă a prejudiciului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: - soluționarea cauzei a avut loc în lipsa părții nelegal citată.

A arătat că a fost citat fără a se indica pe citație scara și etajul, astfel că nu a fost prezent, solicitând admiterea căii de atac, desființarea sentinței apelate și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. în subsidiar, s-a invocat nerespectarea dreptului la apărare întrucât prima instanță nu a administrat probe, respectiv nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de specialitate și nu au fost audiați inculpatul și martorii. - greșita anulare a suspendării condiționate a pedepsei anterioare. S-a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță și, în subsidiar, aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată. Prin decizia penală nr. 336/A din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția a Ii-a Penală, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului D.A.

împotriva sentinței penale nr. 49 din 20 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași - secția penală, în dosarul nr. 4550/116/2011. A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. Examinându-se hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, prin prisma dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul este nefondat. În urma examinării întregului probatoriu administrat în cauză, instanța de apel a reținut, în fapt, că în perioada 01 martie 2007 - 30 noiembrie 2008, inculpatul D.A., în calitate de administrator al SC G.G.P.S.

SRL, nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în termen de 30 de zile de la scadență, iar în perioada noiembrie 2007 - iulie 2008, a evidențiat în actele contabile facturi de cumpărare care nu reflectă operațiuni reale, creând un prejudiciu total de 524.454 lei, din care 984 lei reprezintă impozite și contribuții cu regim de reținere la sursă, 118,720 lei reprezenta impozit pe dividende și 404.750 lei reprezintă impozit pe profit și T.V.A suplimentar pentru facturile fiscale care nu reflectă operațiuni reale. S-a constatat că, la reținerea acestei situații de fapt, prima instanță s-a întemeiat în mod justificat pe probatoriile administrate în faza de urmărire penală, care susțin, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului care, de altfel, a și adoptat, în faza incipientă a urmăririi penale, o poziție de recunoașterea a faptelor comise.

În drept, s-a constatat că prima instanță a apreciat în mod just că faptele inculpatului D.A. întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni, respectiv reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Întrucât faptele inculpatului au fost comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, s-a reținut că în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor și a reținut incidența disp.

art. 41 alin. (2) C. pen. Privitor la susținerea apărătorului inculpatului în sensul că pricina a fost soluționată în lipsa părții nelegal citată, curtea de apel a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât instanța de fond s-a conformat dispozițiilor procedurale în materie. Astfel, deși s-a susținut că inculpatul nu a fost legal citat, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 176 C. proc. pen., potrivit cărora citația trebuie să cuprindă, printre altele, adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în orașe și municipii: localitatea, județul, strada, numărul și apartamentul unde locuiește, iar în comune, județul, comuna, satul. În cauză, s-a constatat că inculpatul a fost citat în mod legal pentru fiecare dintre termenele acordate, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, acestea fiind înmânate de fiecare dată fratelui inculpatului, cu o singură excepție, când a fost afișată.

De altfel, s-a constatat că și hotărârea a fost comunicată inculpatului la aceeași adresă, din dovada de primire a comunicării hotărârii rezultând că tot fratele inculpatului a primit-o, semnând de altfel și procesul verbal de primire în această calitate. În plus, s-a reținut că prima instanță și-a respectat obligația de citare a părților și atunci când a dispus repunerea cauzei pe rol. Așa fiind, s-a constatat îndeplinită obligația instanței de a cita inculpatul pentru judecată, neprezentarea acestuia neîmpiedicând judecarea cauzei, conform art. 291 alin. (2) C. proc. pen. Ca atare, instanța de prim control judiciar a apreciat că judecarea cauzei la instanța de fond nu a avut loc în lipsa părții nelegal citate, inculpatul având cunoștință de existența procesului (astfel cum rezultă și din cererea acestuia existentă la fila 33 dosar fond), însă atitudinea sa a fost în sensul de a nu participa la judecarea cauzei.

Pentru termenele de judecată acordate de prima instanță la 19 ianuarie 2012 și, respectiv, 31 ianuarie 2012, s-a constat că există la dosar cereri de amânare depuse personal de inculpat, de fiecare dată cu o zi înainte de termenul fixat (respectiv la 18 ianuarie 2012 și 30 ianuarie 2012), astfel încât invocarea propriei neglijențe, a lipsei de diligentă în prezentarea în fața instanței pentru a-și face eventualele apărări, s-a apreciat că îi este direct imputabilă. De altfel, a fost avut în vedere că pe tot parcursul procesului penal în primă instanță inculpatului i-a fost desemnat un apărător din oficiu, prezent la fiecare termen, care i-a susținut interesele. Totodată, s-a reținut că în practica instanțelor de judecată s-a apreciat că nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la citarea părților poate determina incidența nulității relative, în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen., iar potrivit alin. (1) al art. 197 C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, or, în speță, câtă vreme inculpatul a înțeles să se sustragă de la judecarea cauzei în primă instanță, s-a apreciat că acestuia nu i s-a adus o astfel de vătămare. În ceea ce privește probele, curtea de apel a constatat că există la dosarul de urmărire penală nota de constatare a Gărzii Financiare - Secția Călărași care a efectuat controlul la SC G.G.P.S. SRL Călărași, procesul verbal întocmit de ANAF - Călărași, acte și facturi provenite din contabilitatea firmei sale, dar și a altora cu care s-au efectuat controale încrucișate, SC J.R.S.S.

SRL București, respectiv 24 de facturi, depoziția martorului Z.L. și G.M., acte necontestate de inculpat, deși unele, emanând de la organele de control, nu au fost semnate de acesta cu ocazia activității desfășurate la firma sa. Cu toate acestea, s-a reținut că prejudiciul constatat de 524.454 lei compus din suma de 119.704 lei (impozite și contribuții cu regim de reținere la sursă) și 404.750 lei (impozit pe profit și T.V.A. suplimentar pentru facturile fiscale care nu reflectă operațiuni reale) a fost însușit de inculpat care, în faza de urmărire penală, a recunoscut și a regretat comiterea faptelor fără să propună alte probe sau să formuleze cereri în apărarea sa.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, instanța de apel a apreciat că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., atât cu privire la tratamentul sancționator stabilit pentru infracțiunile deduse judecății, cât și cu privire la cuantumul pedepselor aplicate. Astfel, s-a constatat că instanța de fond a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de limitele de pedeapsă, de valoarea mare a prejudiciului, de faptul că paguba cauzată bugetului de stat este nerecuperată, dar și de împrejurări legate de persoana inculpatului: cunoscut cu antecedente penale (inculpatul suferind mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni la Legea nr. 59/1934 și o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

și art. 291 C. pen.), nu a depus diligente pentru recuperarea, fie și parțială, a prejudiciului - 524.454 lei (mai mult, în fața curții de apel, a arătat în ultimul cuvânt că recunoaște ca având de plătit doar suma de aproximativ 1.000 lei), s-a sustras judecății îngreunând aflarea adevărului, astfel că în mod corect s-a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii. Punând în balanță toate criteriile de individualizare, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului în primă instanță este aptă să realizeze atât prevenția generală, cât și prevenția specială și să satisfacă scopul preventiv-educativ instituit de art. 52 C. pen., prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.

Susținerea apărătorului inculpatului în sensul că în mod greșit prima instanță a dispus anularea suspendării executării condiționate a pedepsei ce îi fusese aplicată prin sentința nr. 431 din 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Călărași, nu a putut fi primită.

S-a reținut în acest sens că, potrivit art. 85 C. pen., „dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă". În speță, s-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise în perioada 01 martie 2007 - 30 noiembrie 2008, deci anterior pronunțării sentinței penale nr. 431 din data de 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Călărași prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunțată împotriva inculpatului D.A., iar pedeapsa din prezenta cauză a fost aplicată anterior expirării termenului de încercare, astfel că legiuitorul impune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de fond, în mod corect, conformându-se acestor dispoziții legale.

Prin urmare, s-a constatat că în mod corect pedepsele aplicate în prezenta cauză, de câte 1 an și, respectiv, 2 ani închisoare, au fost contopite cu pedeapsa de 1 an închisoare (descontopită la rândul său în pedepsele de 1 an închisoare și 2 luni închisoare), aplicată prin sentința penală nr. 431 din 02 decembrie 2009 de Judecătoria Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 33/A din 09 februarie 2010 a Tribunalului Călărași, a cărei suspendare condiționată a fost anulată, rezultând în final pedeapsa de 2 ani închisoare de executat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.A., fără a indica motivele ce stau la baza promovări căii de atac. La termenul de judecată din data de 13 mai 2013, recurentul inculpat, prezent în instanță, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu care a luat legătura, a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.

Față de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a acestuia. Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte va lua act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul D.A. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 336/A din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția a Ii-a Penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2013.