ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2156/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2156/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 148 din 16

septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respinsă cererea

formulată de către inculpat, privind schimbarea încadrării juridice prev. de

art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

și a art. 74 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M., la 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 alin.

(1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an

închisoare pronunțată împotriva inculpatului R.M. prin Sentința penală nr. 773

din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București - rămasă

definitivă prin neapelare la 3 octombrie 2012; această pedeapsă dispunându-se a

se executa pe lângă pedeapsa pronunțată în speță, inculpatul R.M. având de

executat în total 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la

rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a computat prevenția

acestuia, de la 1 aprilie 2013, la zi.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006, a fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de

către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Pantelimon"

București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2636,79 RON către

menționata parte civilă, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 14 C.

proc. pen., a fost admisă - în parte - cererea de acordare a daunelor morale

formulată de către partea civilă Ț.I.C. și a fost obligat inculpatul să plătească

părții civile menționate suma de 12.000 RON, cu acest titlu. A fost respinsă,

ca nedovedită, cererea de despăgubiri civile formulată de aceeași parte civilă.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 RON către stat,

cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 25 RON reprezintă onorariu av.

oficiu N.M.

Pentru a pronunța

această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de duminică,

13 ianuarie 2013, în restaurantul rustic "D." aparținând SC D.A. SRL

de pe raza localității Belciugatele, jud. Călărași, a fost organizată o

petrecere de botez a minorului numitului B.I.Ș. Petrecerea s-a desfășurat

normal în cursul după-amiezii până la miezul nopții, când cea mai mare parte a

invitaților a părăsit localul, rămânând în restaurant B.I.Ș., I.D.I., I.G.,

partea vătămată Ț.I.C., lăutarii și ospătarii, petrecerea continuând într-o

"formație restrânsă".

La un moment dat,

inculpatul R.M. (ce a stat o perioadă de timp în restaurantul E. situat în

perimetrul aceluiași complex turistic) împreună cu numiții A.F.A., M.M. și două

tinere au intrat în restaurantul D. și s-au așezat într-un separeu, făcând

consumație. În scurt timp, între grupul participanților la botez și cel al

noilor veniți s-a iscat un scandal cauzat de neînțelegeri referitoare la

lăutari, scandal ce a degenerat, membrii ambelor grupări înjurându-se,

îmbrâncindu-se și chiar aplicându-și reciproc lovituri ușoare, fapt ce a făcut

necesară intervenția ospătarilor și sesizarea organelor de poliție, care s-au

prezentat la fața locului. Întrucât până la sosirea organelor de poliție a

intervenit reconcilierea participanților la scandal (aflați în stare de

ebrietate), aceștia precizând că nu mai sunt probleme și că s-au împăcat, nu au

mai fost aplicate sancțiuni, polițiștii părăsind restaurantul, membrii celor

două grupuri așezându-se iar la masă și continuând să consume băuturi

alcoolice.

După miezul nopții,

inculpatul, împreună cu A.F.A., M.M. și persoanele de sex feminin s-au ridicat

de la masă și au părăsit localul, rămânând doar ospătarii și participanții la

botez pentru a întocmi nota de plată, aceștia din urmă așezându-se la o masă

situată lângă barul restaurantului în fața ușii de acces în acesta. La scurt

timp, pe fondul stării de ebrietate și al dorinței de a se răfui cu cei rămași

în restaurant, inculpatul (ce era îmbrăcat cu o bluză de trening de culoare

albastru deschis-bleu) și A.F.A. s-au întors în restaurant - primul

înarmându-se pe drum cu o lingură artizanală lungă din lemn, ce era expusă

alături de alte obiecte rustice în exteriorul clădirii - lovind ușa cu piciorul

și intrând intempestiv în local. Inculpatul s-a repezit către partea vătămată

Ț.I.C., ce stătea pe scaun la masă, cu spatele la ușă, lovindu-l cu lingura de

lemn în cap de mai multe ori, loviturile fiind atât de puternice, încât bucăți

de lemn din obiectul vulnerant se desprindeau de fiecare lovitură și se

împrăștiau în bar. Datorită atacului surprinzător, partea vătămată nu a apucat

să se apere în primele momente, reușind în cele din urmă să se retragă din

restaurant și să se ascundă sub o masă de pe terasa acestuia, unde a fost găsit

ulterior de către ospătari, într-o baltă de sânge. În timp ce inculpatul îl

lovea cu o sticlă în cap pe Ț.I.C., numitul A.F.A. i-a aplicat o lovitură cu o

sticlă în cap numitului B.I.Ș., după care ambii agresori s-au retras plecând

către domiciliu. Au fost sesizate poliția și ambulanța, ospătarii acordându-i

îngrijiri părții vătămate Ț.I.C., care sângera puternic în zona capului. Ambulanța

i-a transportat pe Ț.I.C. și B.I.Ș. la Spitalul Sf. Pantelimon București. Dacă

în cazul leziunilor părții vătămate B.I.Ș. nu a fost necesară internarea,

situația părții vătămate Ț.I.C. a fost mult mai gravă, constatându-se că acesta

prezenta fracturi parietale bilaterale cu înfundare și contuzie hemoragică

parietală dreapta, leziuni ce au necesitat internarea și intervenția

chirurgicală la nivelul capului, fiind externat la data de 21 ianuarie 2013.

Situația de fapt,

astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza probelor

administrate în ambele faze ale procesului penal.

Cauza a intrat pe

rolul Tribunalului Călărași la data de 25 aprilie 2013 și, la data de 6 iunie

2013, în ședință publică, inculpatul R.M. a recunoscut împrejurarea că l-a

lovit în cap pe partea vătămată Ț.I.C. cu o lingură, dar i-a aplicat doar două

lovituri. Inculpatul nu a fost de acord cu încadrarea juridică dată faptei prin

rechizitor, nu a fost de acord cu consemnarea potrivit căreia loviturile

aplicate părții vătămate au fost multe la număr, foarte puternice și, în acest

sens, trebuie reținut faptul că spitalizarea victimei a fost de doar 15 zile.

Inculpatul a relatat împrejurarea că, în primul act al incidentului, partea

vătămată l-a lovit în zona ochiului, aplicându-i un pumn. Despre întoarcerea în

separeul în care a fost prima bătaie ce a avut ca mobil programul lăutarilor

inculpatul a precizat că și-a uitat telefonul mobil și a crezut că restaurantul

D. este singurul loc în care putea să-l lase, iar înarmarea cu lingura

artizanală a fost necesară pentru apărare, cei rămași în local fiind în stare

de ebrietate și violenți.

În aceeași ședință

publică au fost audiați martorii A.F.A. și I.D.I. Primul martor a arătat că nu

a văzut momentul în care Ț.I.C. a fost lovit de către inculpat, iar cel de-al

doilea și-a menținut declarația dată la urmărirea penală, din care reiese că

inculpatul l-a lovit în cap pe Ț.I.C., cu un băț mare, în mod repetat. În

ședința publică din 18 iulie 2013 au fost audiați martorii C.M.F., C.F., I.G.I.

și E.C., care au declarat că lingura cu care inculpatul l-a lovit pe Ț.I.C.

face parte dintr-o panoplie împreună cu alte obiecte de artizanat, era veche,

avea jumătate de metru și, la momentul aplicării loviturilor, așchii din

menționata lingură săreau până în bar.

La data de 6 iunie

2013 partea vătămată Ț.I.C. s-a constituit parte civilă, acesta solicitând să-i

fie plătită, de către inculpat, suma de 5000 RON cu titlu de despăgubiri civile

(reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu medical și salariul pe

care l-ar fi realizat pe durata internării, de la acest moment și până la

reluarea normală a activității. Suma vizează și contravaloarea medicamentelor

și a alimentelor speciale necesare vindecării). De asemenea, Ț.I.C. a mai

solicitat și suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, aceasta reprezentând

traumele fizice și psihice îndurate ca urmare a actului agresional.

S-a solicitat și

instanța a admis proba cu avizarea raportului medico-legal întocmit de către

S.M.L. Călărași de către Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. Mina

Minovici și, cu Adresa nr. X1/2013, menționata comisie a aprobat prima

expertiză medico-legală. De asemenea, S.M.L. Călărași, la cererea instanței, în

lipsa unor examene paraclinice, nu a putut stabili o legătură de cauzalitate

între traumatismul din data de 7 august 2012 suferit de către Ț.I.C. și

leziunile constatate cu ocazia internării la Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Pantelimon București.

Judecătorul fondului

a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului R.M. - care, în seara zilei de

13/14 ianuarie 2013, în loc public, cu intenție, acceptând posibilitatea morții

victimei, i-a aplicat multiple și puternice lovituri cu corp contondent în cap

numitului Ț.I.C., producându-i duble fracturi craniene, ce au necesitat

intervenție neurochirurgicală - întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Față de cererea

apărătorului inculpatului formulată în ședința publică din 12 septembrie 2013,

prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tentativă de omor calificat în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev.

de art. 180 alin. (2) C. pen., cu administrarea de probe, tribunalul a arătat

că se impune respingerea acesteia, motivat de faptul că, pe de o parte, cauza

se afla în stare de judecată - martorii în circumstanțiere trebuiau să fie

prezenți, această probă testimonială nefiind în măsură să constituie un motiv

întemeiat de amânare a judecării cauzei (tribunalul a anunțat împrejurarea că

pronunțarea va fi amânată pentru a se depune acte în circumstanțierea

inculpatului, acte care nu au mai fost depuse). Pe de altă parte, schimbarea

încadrării juridice nu se putea face în ședință publică (excepția fiind unită

cu fondul) față de momentul procesual penal la care a fost solicitată, iar

chemarea părții vătămate Ț.I.C. pentru o eventuală împăcare cu inculpatul nu ar

fi condus la admiterea cererii, atât timp cât această parte vătămată nu s-a mai

prezentat la instanță de la data de 18 iulie 2013 nici măcar pentru a-și

susține cererile formulate în cauză, iar atitudinea acestuia față de inculpat,

la termenele la care acesta a fost prezent, a fost de necontestată beligeranță.

Cererea de schimbare

a încadrării juridice a inculpatului a fost apreciată ca nefondată de către

tribunal, drept urmare respinsă, ca nesusținută de probele administrate în

cauză. Infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. s-ar impune în cauză

față de faptul că lingura vulnerantă ar fi fost putredă și de aceea s-a rupt în

incident și că S.M.L. Călărași a conchis în sensul că leziunile produse lui

Ț.I.C. nu i-au pus acestuia viața în primejdie. Aceste apărări nu au suport

probator, întrucât ruperea lingurii s-a produs date fiind multele lovituri

aplicate lui Ț.I.C. de către inculpat și nu doar a două lovituri, așa cum

afirmă acesta din urmă. Martorii au relatat despre împrejurarea că Ț.I.C. a

fost lovit în cap de multe ori cu lingura artizanală, care avea mai mult de

jumătate de metru și care s-a rupt de intensitatea loviturilor și nu că ar fi

fost putredă, martora aflată în bar, la momentul aplicării loviturilor afirmând

că așchii din lingură săreau în bar, fenomen care nu s-ar fi putut produce dacă

lemnul lingurii ar fi fost putred. Oricum, gravitatea leziunilor produse lui

Ț.I.C. se datorează faptului că lingura cu care s-a acționat, potrivit

concluziilor procesului-verbal de ridicare obiecte avea un autofiletant metalic

în partea superioară, apt să producă leziuni deschise, din care țâșnea sângele

lui Ț.I.C., așa după cum au relatat martorii audiați.

Cât privește

concluzia S.M.L. Călărași, cum că leziunile aplicate lui Ț.I.C. nu i-au pus

viața acestuia în primejdie, tribunalul a constatat că menționatele concluzii

nu exclud, de plano, încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpat,

dat fiind că intervenția chirurgicală efectuată a înlăturat pericolul letal,

iar zona asupra căreia s-a acționat, obiectul vulnerant și intensitatea

loviturilor constituie elementele ce configurează intenția indirectă urmare

căreia inculpatul, în momentul aplicării loviturilor, a acceptat posibilitatea

producerii unor leziuni letale și posibilitatea morții victimei.

Este adevărat că,

urmare dezbaterilor, s-a pus în evidență împrejurarea că, în anul 2012, Ț.I.C.

a mai suferit leziuni în zona capului, atestate medical, dar acest fapt nu

înlătură, dată fiind modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii deduse

judecății, intenția indirectă prin care inculpatul a acceptat posibilitatea

producerii morții părții vătămate Ț.I.C., numărul de îngrijiri medicale

necesare vindecării acestuia nefiind determinant în aprecierea configurației

laturii obiective a tentativei de omor calificat.

Prin urmare, modul de

săvârșire a faptei cercetate - în care este determinantă zona în care s-a

acționat, obiectul cu care s-a acționat și intensitatea loviturilor, exclude

posibilitatea admiterii cererii formulate în baza art. 334 C. proc. pen.

La individualizarea

pedepsei ce a fost stabilită, tribunalul a reținut, pe lângă gravitatea

deosebită a infracțiunii comise, profilul infracțional al inculpatului, care nu

a recunoscut faptele sale decât parțial și circumstanțele reale în care s-a

produs activitatea infracțională a acestuia. Din această din urmă perspectivă,

tribunalul a dat configurație probelor din care rezultă că și partea vătămată

Ț.I.C. l-a lovit pe inculpat în separeul localului precum și a acelora care

evidențiază comportamentul inculpatului după incident - de regret față de

consecințele actului infracțional. De asemenea, situația familială deosebită a

inculpatului și starea de sănătate a copilului său minor impun aplicarea

dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. și scăderea cuantumului pedepsei minime

pentru fapta cercetată sub minimul prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 -

175 lit. i) C. pen., dar nu mai jos de 5 ani, potrivit art. 76 alin. (2) C.

pen. Din punctul de vedere al modalității de executare a pedepsei ce a fost

pronunțată în cauză, tribunalul a apreciat că, față de toate circumstanțele

expuse anterior, caracterul punitiv și educativ al acesteia se pot realiza

numai prin executare în regim de detenție.

Procedând la

soluționarea laturii civile a cauzei, tribunalul, în baza art. 313 din Legea

nr. 5/2006, a admis cererea de despăgubiri civile formulată de către partea

civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București și a obligat

inculpatul la plata sumei de 2.636,79 RON cu titlu de cheltuieli cu

spitalizarea părții civile Ț.I.C. Din punctul de vedere al cererilor formulate

de către acesta, în baza art. 14 C. proc. pen., tribunalul a respins, ca

nedovedită, cererea de despăgubiri civile și a admis în parte cererea de

acordare a daunelor morale. Această din urmă cerere, întemeiată până la concurența

sumei de 12.000 RON, reprezintă contravaloarea suferințelor fizice și psihice

îndurate de către Ț.I.C. ca urmare a activității infracționale a inculpatului,

acesta din urmă fiind îndrituit să plătească părții civile menționate

respectiva sumă, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și

inculpatul R.M., criticând-o sub mai multe aspecte de nelegalitate și

netemeinicie, respectiv:

- apelul parchetului

vizează, în final, doar omisiunea instanței de fond care nu a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind prelevarea probelor

biologice de la inculpat;

- apelul inculpatului

vizează greșita încadrare juridică dată faptei, considerând că fapta săvârșită

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte

violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și nu cea prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu consecințe asupra cuantumului pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 5/A din data de 14 ianuarie 2014 Curtea de Apel București, secția I penală,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a

desființat, în parte sentința apelată și, în baza art. 7 alin. (1) rap. la art.

3 și anexa 1 pct. 2 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor

biologice de la inculpat.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul R.M. și l-a obligat la cheltuieli

judiciare statului.

A dedus prevenția

inculpatului de la 1 aprilie 2013 la 14 ianuarie 2014 și a menținut starea de

arest a acestuia.

S-a reținut că

reprezentantul parchetului a renunțat la motivul de apel privind

reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul majorării acesteia.

În ceea ce privește

al doilea motiv de apel, Curtea l-a constatat întemeiat, în raport cu

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța de fond fiind obligată să

dispună cu privire la prelevarea probelor biologice de la inculpat.

Cu privire la apelul

inculpatului s-a reținut că instanța de fond a constatat, în urma probatoriului

administrat, că inculpatul R.M., în urma unui diferend cu partea vătămată

Ț.I.C., iscat în restaurantul "D." - comuna Belciugatele, județul

Călărași, i-a aplicat multiple și puternice lovituri cu corp contondent (lingură

de lemn), în cap, acesteia din urmă, producându-i duble fracturi craniene, ce

au necesitat intervenție neurochirurgicală, fapta acestuia constituind

tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 -

175 lit. i) C. pen. și cu reținerea disp. art. 37 lit. a) C. pen.

Astfel, din

declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul a aplicat mai multe lovituri în

capul părții vătămate, aceasta pierzându-și cunoștința și ulterior fiind

internată și dublu operată.

De asemenea, potrivit

raportului de expertiză medico-legală, leziunile suferite de partea vătămată nu

i-au pus viața în pericol, s-a apreciat că acest lucru nu exclude - de

principiu - încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, dat fiind, pe

de o parte succesul intervenției chirurgicale imediate, iar pe de altă parte,

pe planul laturii subiective, inculpatul - în momentul aplicării loviturilor -

a acceptat posibilitatea producerii unor leziuni letale și posibilitatea morții

victimei.

Prin urmare, s-a

apreciat că cele reținute de instanța de fond, în sensul că lingura de lemn -

prevăzută cu un autofiletant metalic - nu era putredă și era aptă a aplica mai

multe lovituri, cât și numărul loviturilor aplicate de inculpat, sunt corecte.

În atare condiții,

susținerea apărării, în sensul schimbării încadrării juridice este nefondată,

atâta timp cât, pentru reținerea săvârșirii infracțiunii cu încadrarea dată

prin actul de inculpare, este necesar a se stabili zona asupra căreia s-au

aplicat loviturile (lovitura), obiectul vulnerant (lingura de lemn),

intensitatea loviturilor/loviturii, situație ce instanța de fond a stabilit-o

cu certitudine.

Împotriva acestei

hotărâri, a formulat recurs, inculpatul R.M.

Invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen. a solicitat

aplicarea legii penale mai favorabile și în baza art. 386 C. proc. pen.

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20

C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și

(2) C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen.

Invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din tentativă la

infracțiunea de omor calificat în tentativă la infracțiunea de loviri sau alte

violențe.

A mai arătat că un

alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond la termenul din

data de 12 septembrie 2013 a aplicat greșit dispozițiile art. 320 alin. (4) C.

proc. pen. referitoare la posibilitatea inculpatului de a propune probe,

inculpatul solicitând administrarea probei cu doi martori în circumstanțiere,

care evident trebuiau citați, C. proc. pen. nu prevedea obligativitatea

aducerii acestora, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

În virtutea aceluiași

caz de casare a arătat că al treilea motiv de recurs se referă la faptul că

instanța s-a pronunțat asupra schimbării încadrării juridice prev. de art. 334

C. proc. pen. fără a fi pusă în ședință publică o astfel de cerere. De asemenea

a susținut că potrivit practicii instanței supreme, partea vătămată trebuia

interpelată dacă înțelege să formuleze o plângere.

În final, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct 14 C. proc. pen. a

susținut că pedeapsa aplicată a fost aplicată în alte limite decât cele

prevăzute de lege, având în vedere că s-a reținut în favoarea inculpatului

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) și, de aceea a solicitat

coborârea pedepsei sub limita de 5 ani conform art. 76 alin. (2) C. pen. dar nu

mai jos de 1 an potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Examinând recursul

declarat de inculpatul R.M. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Conform art. 12 din

Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare

a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului

potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă

potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință,

instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc.

pen. anterior, respectiv art. 385

9

, art. 385

3

C. proc.

pen. anterior.

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art.

385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului

declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța

nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare

prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care

le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se

circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen.

prevede, în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina

hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste

cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, la data de 14 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15

februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în

limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în

continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în

vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare

a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Referitor la cazurile

de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 14 și 17

2

C. proc. pen., invocate de recurentul inculpat R.M., se constată că,

într-adevăr, acestea au fost menținute și nu au suferit nicio modificare sub

aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, au fost excluse din categoria

motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, cu excepția pct. 13,

fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control

judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând

îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că inculpatul R.M. și-a motivat

recursul cu respectarea obligației ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Critica recurentului

inculpat R.M. vizând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de

inculpat din tentativă la infracțiunea de omor calificat în tentativă la

infracțiunea de loviri sau alte violențe, nu poate fi subsumată cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.,

potrivit cu care casarea poate interveni "când nu sunt întrunite

elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a

fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 -

337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reținută de instanțele

inferioare, în sensul că nu are susținere în probatoriul administrat. Or, cazul

de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea

concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele

administrate, era cel prevăzut în dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o

verificare a situației de fapt de către instanța de control judiciar nu mai

este posibilă. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat R.M. privind

schimbarea încadrării juridice excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se

referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Prin critica

circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., recurentul inculpat R.M. deși se referă la aplicarea unei pedepse

în alte limite decât cele prevăzute de lege, în realitate, urmărește

reindividualizarea pedepsei aplicate, însă modificarea adusă cazurilor de

casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclude

posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie

2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește

aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea

dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de

individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de

drept.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să mențină în cadrul cazurilor de casare, situațiile în care s-au

aplicat pedepse greșit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea

temeiului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, se constată

că nu este posibilă individualizarea pedepselor, ci numai verificarea

legalității pedepselor aplicate, respectiv dacă pedepsele aplicate se situează

între limitele minime și maxime prevăzute de textul incriminator.

În ce privește cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul inculpat R.M., se constată că, într-adevăr,

acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul

conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate

critici (instanța, a aplicat greșit dispozițiile art. 320 alin. (4) C. proc.

pen. referitoare la posibilitatea inculpatului de a propune probe, s-a

pronunțat asupra schimbării încadrării juridice prev. de art. 334 C. proc. pen.

fără a fi pusă în ședință publică o astfel de cerere, iar partea vătămată nu a

fost interpelată în sensul formulării unei plângeri în cauză), care nu pot fi

analizate prin prisma cazului de casare anterior menționat.

În consecință,

criticile formulate de recurentul inculpat R.M. subsumate cazurilor de casare

mai sus analizate, se apreciază a fi neîntemeiate.

Cu privire la

incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. - aplicabilitatea legii penale mai

favorabile, solicitată de inculpatul R.M., se constată următoarele:

În cazul în care de

la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în

recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 25 iunie 2014. În speță, de la data

pronunțării deciziei din apel, 14 ianuarie 2014 și până la data soluționării

recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de

față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire

la normele care guvernează fapta de tentativă la infracțiunea de omor

calificat, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C.

pen.

În examinarea legii

incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs

urmează să analizeze:

a) Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța

verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea

nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea

juridică;

b) Consecințele

produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și

consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu

instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la

pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică

dată faptei.

Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzat

Examinarea încadrării

juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât

pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o

dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a

consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din

norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude

posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o

lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța

trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii

ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din

incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai

întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în

legea nouă.

Instanța va analiza

influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în

vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi

într-un alt text de lege din aceeași lege, eliminarea unui element de care

depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea

faptei față de acesta.

Art. 174 C. pen.

Uciderea unei

persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor

drepturi.

Art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

Omorul săvârșit în

vreuna din următoarele împrejurări:

i) în public;

se pedepsește cu

închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 188 C. pen. -

Omorul

(1) Uciderea unei

persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea

exercitării unor drepturi.

Urmare a intrării în

vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală),

instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile

art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârșirea

infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai

multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Inculpatul R.M. a

fost condamnat pentru fapta de tentativă la infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

În baza art. 83 alin.

(1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an

închisoare pronunțată împotriva inculpatului R.M. prin Sentința penală nr. 773

din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București - rămasă

definitivă prin neapelare la data de 3 octombrie 2012, această pedeapsă

dispunându-se a se executa pe lângă pedeapsa pronunțată în speță, inculpatul

R.M. având de executat în total 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., de la rămânerea

definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

În raport cu

succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea faptei de tentativă la

infracțiunea de omor calificat de către inculpat, instanța de recurs constată

că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa

principală, cea complementară și cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în

noua lege.

Potrivit art. 12

alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

286/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 757/12.11.2012, în cazul

succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii

care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea

comisă.

În raport cu pedeapsa

principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., de 5 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., instanța de recurs constată că dispozițiile legii noi sunt mai

favorabile, sub aspectul conținutului incriminării textului art. 175 vechiul C.

pen. (art. 188 noul C. pen.) și urmează a fi aplicate.

În reglementarea

actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat,

săvârșirea omorului în condițiile elementului circumstanțial prevăzut de lit.

i) a art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii

mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă sub aspectul condițiilor de

incriminare.

În condițiile noului

C. pen., se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 C. pen. sunt

de la 10 la 20 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, de la 15

la 25 de ani închisoare.

Având în vedere că

fapta a fost săvârșită în forma tentativei prev. de art. 32 C. pen. și situația

faptică reținută de cele două instanțe și proporționalitatea pedepsei, instanța

de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un

cuantum spre care s-au orientat și primele instanțe, respectiv 5 ani

închisoare.

În ceea ce privește

concursul de infracțiuni, prin aplicarea dispozițiilor noului C. pen. se vor

contopi cele 2 pedepse, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., la care se

va dispune aplicarea unui spor de 4 luni.

În ce privește

pedeapsa complementară art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., se constată

că are corespondent în noul C. pen., în disp. art. 66 lit. a) și b) C. pen. sub

aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, însă legiuitorul a prevăzut

expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani,

situație în care legea nouă cuprinde dispoziții mai favorabile și, de aceea se

va face aplicarea art. 45 alin. (1) C. pen. în vigoare.

Referitor la

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. se constată că

aceasta nu mai are corespondent în noul C. pen.

De asemenea se va

face aplicarea art. 44 alin. (1) noul C. pen. întrucât inculpatul R.M. după

rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 773 din 27 septembrie 2012 a

Judecătoriei sectorului 2 București - rămasă definitivă prin neapelare la data

de 3 octombrie 2012 și până la data la care pedeapsa a fost executată, a

săvârșit prezenta infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru starea de recidivă.

Așa fiind, va admite

recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 5/A din data

de 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va casa, în parte,

decizia penală recurată și Sentința penală nr. 148 din 16 septembrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Călărași și, în rejudecare:

Va face aplicarea

art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea

juridică a faptei săvârșite de inculpat din tentativă la infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen., în tentativă la infracțiunea

de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna

pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 15 alin.

(2) din Legea nr. 187/2012 va menține dispozițiile privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată

inculpatului R.M. prin Sentința penală nr. 773 din 27 septembrie 2012 a

Judecătoriei sectorului 2 București, rămasă definitivă prin neapelare la data

de 3 octombrie 2012.

În baza art. 44 alin.

(2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen., va

aplica inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 4 luni

închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4

luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 1 aprilie 2013 la 25 iunie 2014.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se

avanseze din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 5/A din data de 14

ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte,

decizia penală recurată și Sentința penală nr. 148 din 16 septembrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Călărași și, în rejudecare:

Face aplicarea art. 5

C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a

faptei săvârșite de inculpat din tentativă la infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen., în tentativă la infracțiunea de

omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe

inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 15 alin.

(2) din Legea nr. 187/2012 menține dispozițiile privind revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului

R.M. prin Sentința penală nr. 773 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei

sectorului 2 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 3 octombrie

2012.

În baza art. 44 alin.

(2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen.,

aplică inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 4 luni

închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4

luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului prevenția de la 1 aprilie 2013 la 25 iunie 2014.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în

sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2014.

Procesat de GGC - AP