ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2156/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 148 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respinsă cererea formulată de către inculpat, privind schimbarea încadrării juridice prev. de art. 334 C. proc. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 74 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare pronunțată împotriva inculpatului R.M.

prin Sentința penală nr. 773 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București - rămasă definitivă prin neapelare la 3 octombrie 2012; această pedeapsă dispunându-se a se executa pe lângă pedeapsa pronunțată în speță, inculpatul R.M. având de executat în total 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. A fost menținută starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a computat prevenția acestuia, de la 1 aprilie 2013, la zi.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Pantelimon" București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2636,79 RON către menționata parte civilă, cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În baza art. 14 C. proc. pen., a fost admisă - în parte - cererea de acordare a daunelor morale formulată de către partea civilă Ț.I.C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile menționate suma de 12.000 RON, cu acest titlu. A fost respinsă, ca nedovedită, cererea de despăgubiri civile formulată de aceeași parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 25 RON reprezintă onorariu av.

oficiu N.M. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de duminică, 13 ianuarie 2013, în restaurantul rustic "D." aparținând SC D.A. SRL de pe raza localității Belciugatele, jud. Călărași, a fost organizată o petrecere de botez a minorului numitului B.I.Ș. Petrecerea s-a desfășurat normal în cursul după-amiezii până la miezul nopții, când cea mai mare parte a invitaților a părăsit localul, rămânând în restaurant B.I.Ș., I.D.I., I.G., partea vătămată Ț.I.C., lăutarii și ospătarii, petrecerea continuând într-o "formație restrânsă". La un moment dat, inculpatul R.M. (ce a stat o perioadă de timp în restaurantul E. situat în perimetrul aceluiași complex turistic) împreună cu numiții A.F.A., M.M.

și două tinere au intrat în restaurantul D. și s-au așezat într-un separeu, făcând consumație. În scurt timp, între grupul participanților la botez și cel al noilor veniți s-a iscat un scandal cauzat de neînțelegeri referitoare la lăutari, scandal ce a degenerat, membrii ambelor grupări înjurându-se, îmbrâncindu-se și chiar aplicându-și reciproc lovituri ușoare, fapt ce a făcut necesară intervenția ospătarilor și sesizarea organelor de poliție, care s-au prezentat la fața locului. Întrucât până la sosirea organelor de poliție a intervenit reconcilierea participanților la scandal (aflați în stare de ebrietate), aceștia precizând că nu mai sunt probleme și că s-au împăcat, nu au mai fost aplicate sancțiuni, polițiștii părăsind restaurantul, membrii celor două grupuri așezându-se iar la masă și continuând să consume băuturi alcoolice.

După miezul nopții, inculpatul, împreună cu A.F.A., M.M. și persoanele de sex feminin s-au ridicat de la masă și au părăsit localul, rămânând doar ospătarii și participanții la botez pentru a întocmi nota de plată, aceștia din urmă așezându-se la o masă situată lângă barul restaurantului în fața ușii de acces în acesta. La scurt timp, pe fondul stării de ebrietate și al dorinței de a se răfui cu cei rămași în restaurant, inculpatul (ce era îmbrăcat cu o bluză de trening de culoare albastru deschis-bleu) și A.F.A. s-au întors în restaurant - primul înarmându-se pe drum cu o lingură artizanală lungă din lemn, ce era expusă alături de alte obiecte rustice în exteriorul clădirii - lovind ușa cu piciorul și intrând intempestiv în local.

Inculpatul s-a repezit către partea vătămată Ț.I.C., ce stătea pe scaun la masă, cu spatele la ușă, lovindu-l cu lingura de lemn în cap de mai multe ori, loviturile fiind atât de puternice, încât bucăți de lemn din obiectul vulnerant se desprindeau de fiecare lovitură și se împrăștiau în bar. Datorită atacului surprinzător, partea vătămată nu a apucat să se apere în primele momente, reușind în cele din urmă să se retragă din restaurant și să se ascundă sub o masă de pe terasa acestuia, unde a fost găsit ulterior de către ospătari, într-o baltă de sânge. În timp ce inculpatul îl lovea cu o sticlă în cap pe Ț.I.C., numitul A.F.A. i-a aplicat o lovitură cu o sticlă în cap numitului B.I.Ș., după care ambii agresori s-au retras plecând către domiciliu.

Au fost sesizate poliția și ambulanța, ospătarii acordându-i îngrijiri părții vătămate Ț.I.C., care sângera puternic în zona capului. Ambulanța i-a transportat pe Ț.I.C. și B.I.Ș. la Spitalul Sf. Pantelimon București. Dacă în cazul leziunilor părții vătămate B.I.Ș. nu a fost necesară internarea, situația părții vătămate Ț.I.C. a fost mult mai gravă, constatându-se că acesta prezenta fracturi parietale bilaterale cu înfundare și contuzie hemoragică parietală dreapta, leziuni ce au necesitat internarea și intervenția chirurgicală la nivelul capului, fiind externat la data de 21 ianuarie 2013. Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal.

Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călărași la data de 25 aprilie 2013 și, la data de 6 iunie 2013, în ședință publică, inculpatul R.M. a recunoscut împrejurarea că l-a lovit în cap pe partea vătămată Ț.I.C. cu o lingură, dar i-a aplicat doar două lovituri. Inculpatul nu a fost de acord cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitor, nu a fost de acord cu consemnarea potrivit căreia loviturile aplicate părții vătămate au fost multe la număr, foarte puternice și, în acest sens, trebuie reținut faptul că spitalizarea victimei a fost de doar 15 zile. Inculpatul a relatat împrejurarea că, în primul act al incidentului, partea vătămată l-a lovit în zona ochiului, aplicându-i un pumn.

Despre întoarcerea în separeul în care a fost prima bătaie ce a avut ca mobil programul lăutarilor inculpatul a precizat că și-a uitat telefonul mobil și a crezut că restaurantul D. este singurul loc în care putea să-l lase, iar înarmarea cu lingura artizanală a fost necesară pentru apărare, cei rămași în local fiind în stare de ebrietate și violenți. În aceeași ședință publică au fost audiați martorii A.F.A. și I.D.I. Primul martor a arătat că nu a văzut momentul în care Ț.I.C. a fost lovit de către inculpat, iar cel de-al doilea și-a menținut declarația dată la urmărirea penală, din care reiese că inculpatul l-a lovit în cap pe Ț.I.C., cu un băț mare, în mod repetat. În ședința publică din 18 iulie 2013 au fost audiați martorii C.M.F., C.F., I.G.I.

și E.C., care au declarat că lingura cu care inculpatul l-a lovit pe Ț.I.C. face parte dintr-o panoplie împreună cu alte obiecte de artizanat, era veche, avea jumătate de metru și, la momentul aplicării loviturilor, așchii din menționata lingură săreau până în bar. La data de 6 iunie 2013 partea vătămată Ț.I.C. s-a constituit parte civilă, acesta solicitând să-i fie plătită, de către inculpat, suma de 5000 RON cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu medical și salariul pe care l-ar fi realizat pe durata internării, de la acest moment și până la reluarea normală a activității. Suma vizează și contravaloarea medicamentelor și a alimentelor speciale necesare vindecării).

De asemenea, Ț.I.C. a mai solicitat și suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, aceasta reprezentând traumele fizice și psihice îndurate ca urmare a actului agresional. S-a solicitat și instanța a admis proba cu avizarea raportului medico-legal întocmit de către S.M.L. Călărași de către Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici și, cu Adresa nr. X1/2013, menționata comisie a aprobat prima expertiză medico-legală. De asemenea, S.M.L. Călărași, la cererea instanței, în lipsa unor examene paraclinice, nu a putut stabili o legătură de cauzalitate între traumatismul din data de 7 august 2012 suferit de către Ț.I.C. și leziunile constatate cu ocazia internării la Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Pantelimon București. Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului R.M. - care, în seara zilei de 13/14 ianuarie 2013, în loc public, cu intenție, acceptând posibilitatea morții victimei, i-a aplicat multiple și puternice lovituri cu corp contondent în cap numitului Ț.I.C., producându-i duble fracturi craniene, ce au necesitat intervenție neurochirurgicală - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Față de cererea apărătorului inculpatului formulată în ședința publică din 12 septembrie 2013, prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu administrarea de probe, tribunalul a arătat că se impune respingerea acesteia, motivat de faptul că, pe de o parte, cauza se afla în stare de judecată - martorii în circumstanțiere trebuiau să fie prezenți, această probă testimonială nefiind în măsură să constituie un motiv întemeiat de amânare a judecării cauzei (tribunalul a anunțat împrejurarea că pronunțarea va fi amânată pentru a se depune acte în circumstanțierea inculpatului, acte care nu au mai fost depuse).

Pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice nu se putea face în ședință publică (excepția fiind unită cu fondul) față de momentul procesual penal la care a fost solicitată, iar chemarea părții vătămate Ț.I.C. pentru o eventuală împăcare cu inculpatul nu ar fi condus la admiterea cererii, atât timp cât această parte vătămată nu s-a mai prezentat la instanță de la data de 18 iulie 2013 nici măcar pentru a-și susține cererile formulate în cauză, iar atitudinea acestuia față de inculpat, la termenele la care acesta a fost prezent, a fost de necontestată beligeranță. Cererea de schimbare a încadrării juridice a inculpatului a fost apreciată ca nefondată de către tribunal, drept urmare respinsă, ca nesusținută de probele administrate în cauză.

Infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. s-ar impune în cauză față de faptul că lingura vulnerantă ar fi fost putredă și de aceea s-a rupt în incident și că S.M.L. Călărași a conchis în sensul că leziunile produse lui Ț.I.C. nu i-au pus acestuia viața în primejdie. Aceste apărări nu au suport probator, întrucât ruperea lingurii s-a produs date fiind multele lovituri aplicate lui Ț.I.C. de către inculpat și nu doar a două lovituri, așa cum afirmă acesta din urmă. Martorii au relatat despre împrejurarea că Ț.I.C. a fost lovit în cap de multe ori cu lingura artizanală, care avea mai mult de jumătate de metru și care s-a rupt de intensitatea loviturilor și nu că ar fi fost putredă, martora aflată în bar, la momentul aplicării loviturilor afirmând că așchii din lingură săreau în bar, fenomen care nu s-ar fi putut produce dacă lemnul lingurii ar fi fost putred.

Oricum, gravitatea leziunilor produse lui Ț.I.C. se datorează faptului că lingura cu care s-a acționat, potrivit concluziilor procesului-verbal de ridicare obiecte avea un autofiletant metalic în partea superioară, apt să producă leziuni deschise, din care țâșnea sângele lui Ț.I.C., așa după cum au relatat martorii audiați. Cât privește concluzia S.M.L. Călărași, cum că leziunile aplicate lui Ț.I.C. nu i-au pus viața acestuia în primejdie, tribunalul a constatat că menționatele concluzii nu exclud, de plano, încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpat, dat fiind că intervenția chirurgicală efectuată a înlăturat pericolul letal, iar zona asupra căreia s-a acționat, obiectul vulnerant și intensitatea loviturilor constituie elementele ce configurează intenția indirectă urmare căreia inculpatul, în momentul aplicării loviturilor, a acceptat posibilitatea producerii unor leziuni letale și posibilitatea morții victimei.

Este adevărat că, urmare dezbaterilor, s-a pus în evidență împrejurarea că, în anul 2012, Ț.I.C. a mai suferit leziuni în zona capului, atestate medical, dar acest fapt nu înlătură, dată fiind modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii deduse judecății, intenția indirectă prin care inculpatul a acceptat posibilitatea producerii morții părții vătămate Ț.I.C., numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării acestuia nefiind determinant în aprecierea configurației laturii obiective a tentativei de omor calificat. Prin urmare, modul de săvârșire a faptei cercetate - în care este determinantă zona în care s-a acționat, obiectul cu care s-a acționat și intensitatea loviturilor, exclude posibilitatea admiterii cererii formulate în baza art. 334 C. proc.

pen. La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită, tribunalul a reținut, pe lângă gravitatea deosebită a infracțiunii comise, profilul infracțional al inculpatului, care nu a recunoscut faptele sale decât parțial și circumstanțele reale în care s-a produs activitatea infracțională a acestuia. Din această din urmă perspectivă, tribunalul a dat configurație probelor din care rezultă că și partea vătămată Ț.I.C. l-a lovit pe inculpat în separeul localului precum și a acelora care evidențiază comportamentul inculpatului după incident - de regret față de consecințele actului infracțional. De asemenea, situația familială deosebită a inculpatului și starea de sănătate a copilului său minor impun aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

și scăderea cuantumului pedepsei minime pentru fapta cercetată sub minimul prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., dar nu mai jos de 5 ani, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. Din punctul de vedere al modalității de executare a pedepsei ce a fost pronunțată în cauză, tribunalul a apreciat că, față de toate circumstanțele expuse anterior, caracterul punitiv și educativ al acesteia se pot realiza numai prin executare în regim de detenție. Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, tribunalul, în baza art. 313 din Legea nr. 5/2006, a admis cererea de despăgubiri civile formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București și a obligat inculpatul la plata sumei de 2.636,79 RON cu titlu de cheltuieli cu spitalizarea părții civile Ț.I.C.

Din punctul de vedere al cererilor formulate de către acesta, în baza art. 14 C. proc. pen., tribunalul a respins, ca nedovedită, cererea de despăgubiri civile și a admis în parte cererea de acordare a daunelor morale. Această din urmă cerere, întemeiată până la concurența sumei de 12.000 RON, reprezintă contravaloarea suferințelor fizice și psihice îndurate de către Ț.I.C. ca urmare a activității infracționale a inculpatului, acesta din urmă fiind îndrituit să plătească părții civile menționate respectiva sumă, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul R.M., criticând-o sub mai multe aspecte de nelegalitate și netemeinicie, respectiv: - apelul parchetului vizează, în final, doar omisiunea instanței de fond care nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind prelevarea probelor biologice de la inculpat; - apelul inculpatului vizează greșita încadrare juridică dată faptei, considerând că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și nu cea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu consecințe asupra cuantumului pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 5/A din data de 14 ianuarie 2014 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat, în parte sentința apelată și, în baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 3 și anexa 1 pct. 2 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.M. și l-a obligat la cheltuieli judiciare statului. A dedus prevenția inculpatului de la 1 aprilie 2013 la 14 ianuarie 2014 și a menținut starea de arest a acestuia. S-a reținut că reprezentantul parchetului a renunțat la motivul de apel privind reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul majorării acesteia.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel, Curtea l-a constatat întemeiat, în raport cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța de fond fiind obligată să dispună cu privire la prelevarea probelor biologice de la inculpat. Cu privire la apelul inculpatului s-a reținut că instanța de fond a constatat, în urma probatoriului administrat, că inculpatul R.M., în urma unui diferend cu partea vătămată Ț.I.C., iscat în restaurantul "D." - comuna Belciugatele, județul Călărași, i-a aplicat multiple și puternice lovituri cu corp contondent (lingură de lemn), în cap, acesteia din urmă, producându-i duble fracturi craniene, ce au necesitat intervenție neurochirurgicală, fapta acestuia constituind tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și cu reținerea disp. art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, din declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul a aplicat mai multe lovituri în capul părții vătămate, aceasta pierzându-și cunoștința și ulterior fiind internată și dublu operată. De asemenea, potrivit raportului de expertiză medico-legală, leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus viața în pericol, s-a apreciat că acest lucru nu exclude - de principiu - încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, dat fiind, pe de o parte succesul intervenției chirurgicale imediate, iar pe de altă parte, pe planul laturii subiective, inculpatul - în momentul aplicării loviturilor - a acceptat posibilitatea producerii unor leziuni letale și posibilitatea morții victimei.

Prin urmare, s-a apreciat că cele reținute de instanța de fond, în sensul că lingura de lemn - prevăzută cu un autofiletant metalic - nu era putredă și era aptă a aplica mai multe lovituri, cât și numărul loviturilor aplicate de inculpat, sunt corecte. În atare condiții, susținerea apărării, în sensul schimbării încadrării juridice este nefondată, atâta timp cât, pentru reținerea săvârșirii infracțiunii cu încadrarea dată prin actul de inculpare, este necesar a se stabili zona asupra căreia s-au aplicat loviturile (lovitura), obiectul vulnerant (lingura de lemn), intensitatea loviturilor/loviturii, situație ce instanța de fond a stabilit-o cu certitudine. Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, inculpatul R.M.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 20 C. proc. pen. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din tentativă la infracțiunea de omor calificat în tentativă la infracțiunea de loviri sau alte violențe. A mai arătat că un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond la termenul din data de 12 septembrie 2013 a aplicat greșit dispozițiile art. 320 alin. (4) C. proc.

pen. referitoare la posibilitatea inculpatului de a propune probe, inculpatul solicitând administrarea probei cu doi martori în circumstanțiere, care evident trebuiau citați, C. proc. pen. nu prevedea obligativitatea aducerii acestora, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. În virtutea aceluiași caz de casare a arătat că al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța s-a pronunțat asupra schimbării încadrării juridice prev. de art. 334 C. proc. pen. fără a fi pusă în ședință publică o astfel de cerere. De asemenea a susținut că potrivit practicii instanței supreme, partea vătămată trebuia interpelată dacă înțelege să formuleze o plângere.

În final, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct 14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) și, de aceea a solicitat coborârea pedepsei sub limita de 5 ani conform art. 76 alin. (2) C. pen. dar nu mai jos de 1 an potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul R.M. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc.

pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 9 , art. 385 3 C. proc. pen. anterior. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 14 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Referitor la cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 14 și 17 2 C. proc. pen., invocate de recurentul inculpat R.M., se constată că, într-adevăr, acestea au fost menținute și nu au suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, cu excepția pct. 13, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că inculpatul R.M. și-a motivat recursul cu respectarea obligației ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Critica recurentului inculpat R.M. vizând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din tentativă la infracțiunea de omor calificat în tentativă la infracțiunea de loviri sau alte violențe, nu poate fi subsumată cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen., potrivit cu care casarea poate interveni "când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reținută de instanțele inferioare, în sensul că nu are susținere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, era cel prevăzut în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat.

Prin urmare, o verificare a situației de fapt de către instanța de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat R.M. privind schimbarea încadrării juridice excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei. Prin critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., recurentul inculpat R.M. deși se referă la aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în realitate, urmărește reindividualizarea pedepsei aplicate, însă modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclude posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Dacă legiuitorul ar fi dorit să mențină în cadrul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Astfel, se constată că nu este posibilă individualizarea pedepselor, ci numai verificarea legalității pedepselor aplicate, respectiv dacă pedepsele aplicate se situează între limitele minime și maxime prevăzute de textul incriminator.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat R.M., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici (instanța, a aplicat greșit dispozițiile art. 320 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la posibilitatea inculpatului de a propune probe, s-a pronunțat asupra schimbării încadrării juridice prev. de art. 334 C. proc. pen. fără a fi pusă în ședință publică o astfel de cerere, iar partea vătămată nu a fost interpelată în sensul formulării unei plângeri în cauză), care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menționat.

În consecință, criticile formulate de recurentul inculpat R.M. subsumate cazurilor de casare mai sus analizate, se apreciază a fi neîntemeiate. Cu privire la incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. - aplicabilitatea legii penale mai favorabile, solicitată de inculpatul R.M., se constată următoarele: În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 25 iunie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 14 ianuarie 2014 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează fapta de tentativă la infracțiunea de omor calificat, a fost abrogat C. pen.

anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen. În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune. Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă. Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceeași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta. Art. 174 C. pen. Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: i) în public; se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. Art. 188 C. pen. - Omorul (1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Inculpatul R.M. a fost condamnat pentru fapta de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare pronunțată împotriva inculpatului R.M. prin Sentința penală nr. 773 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București - rămasă definitivă prin neapelare la data de 3 octombrie 2012, această pedeapsă dispunându-se a se executa pe lângă pedeapsa pronunțată în speță, inculpatul R.M. având de executat în total 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. În raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat de către inculpat, instanța de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală, cea complementară și cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M. Of. nr. 757/12.11.2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În raport cu pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., instanța de recurs constată că dispozițiile legii noi sunt mai favorabile, sub aspectul conținutului incriminării textului art. 175 vechiul C. pen. (art. 188 noul C. pen.) și urmează a fi aplicate. În reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârșirea omorului în condițiile elementului circumstanțial prevăzut de lit. i) a art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă sub aspectul condițiilor de incriminare.

În condițiile noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 C. pen. sunt de la 10 la 20 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, de la 15 la 25 de ani închisoare. Având în vedere că fapta a fost săvârșită în forma tentativei prev. de art. 32 C. pen. și situația faptică reținută de cele două instanțe și proporționalitatea pedepsei, instanța de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat și primele instanțe, respectiv 5 ani închisoare. În ceea ce privește concursul de infracțiuni, prin aplicarea dispozițiilor noului C. pen. se vor contopi cele 2 pedepse, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., la care se va dispune aplicarea unui spor de 4 luni.

În ce privește pedeapsa complementară art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., se constată că are corespondent în noul C. pen., în disp. art. 66 lit. a) și b) C. pen. sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situație în care legea nouă cuprinde dispoziții mai favorabile și, de aceea se va face aplicarea art. 45 alin. (1) C. pen. în vigoare. Referitor la circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. se constată că aceasta nu mai are corespondent în noul C. pen. De asemenea se va face aplicarea art. 44 alin. (1) noul C. pen.

întrucât inculpatul R.M. după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 773 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București - rămasă definitivă prin neapelare la data de 3 octombrie 2012 și până la data la care pedeapsa a fost executată, a săvârșit prezenta infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Așa fiind, va admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 5/A din data de 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. Va casa, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 148 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași și, în rejudecare: Va face aplicarea art. 5 C. pen.

și, în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 va menține dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului R.M. prin Sentința penală nr. 773 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 3 octombrie 2012. În baza art. 44 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

și art. 45 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 4 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 1 aprilie 2013 la 25 iunie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 5/A din data de 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 148 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași și, în rejudecare: Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 menține dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului R.M. prin Sentința penală nr. 773 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 3 octombrie 2012. În baza art. 44 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 4 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 1 aprilie 2013 la 25 iunie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2014. Procesat de GGC - AP