ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2014

Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 324/A din 06 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 12 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, au fost respinse cererile de achitare formulate de inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul P.P.S. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior. În baza art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunțată împotriva inculpatului P.P.S. prin sentința penală nr. 1080 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 846/2012 a Curții de Apel București. S-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedeapsa pronunțată prin sentință, inculpatul P.P.S. având de executat 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. S-a computat prevenția inculpatului de la 17 ianuarie 2013 la 18 februarie 2013. S-a luat act că aplicarea disp. art. 17 alin. (1) și (2) și a art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus prin sentința penală nr. 53/2013 a Tribunalului Călărași, în ceea ce privește cantitatea de droguri, iar cu privire la suma de 520 RON, a fost dispusă confiscarea acesteia atât de la inculpații condamnați prin sentința penală nr. 53/2013 a Tribunalului Călărași, cât și de la inculpatul P.P.S.. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Călărași a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași din 11 febmarie 2013 și înregistrat sub nr. 69/D/P/2012 au fost trimiși în judecată inculpații P.D.l., P.P.S., B.V.D. și D.V., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și introducere în țară a drogurilor de risc (doar inculpatul P.D.l.), fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - inculpatul P.D.I.

S-a reținut, în actul de sesizare, că la data de 6 noiembrie 2012, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași a primit un denunț privind pe numitul D.V., suspectat că ar avea preocupări pe linia traficului de droguri. În urma cercetărilor efectuate în cauză, la urmărirea penală, s-a reținut că inculpații P.D.I. și P.P.S. sunt principalii traficanți de droguri din orașul A., județul Ialomița, ocupându-se de procurarea de droguri (cannabis și rezină de cannabis) în cantități mari și distribuind drogurile unor persoane apropiate. Cei doi inculpați sunt prieteni și vecini cu inculpatul B.V.D., acesta fiind principalul pion în distribuirea drogurilor.

De identificarea clienților se ocupau atât frații P., cât și inculpatul B.V.D. În momentul în care un client îl contacta pe acest inculpat, la rândul său, lua legătura cu unul dintre frații P., cărora le cerea marfă. Legăturile dintre acești inculpați erau facile, dat fiind că toți locuiau în același bloc. Pentru dovedirea infracțiunii de trafic de droguri, în cauză s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire (D.A.) și a unui colaborator sub acoperire (T.M.) care, la datele de 12 noiembrie 2012, 22 noiembrie 2012 și 6 decembrie 012, a procurat droguri de la inculpatul D.V., droguri care s-au dovedit că provin de la frații P. și inculpatul B.V.D. (cannabis și rezină de cannabis). Astfel, s-a reținut că la data de 12 noiembrie 2012, colaboratorul sub acoperire „T.M." și investigatorul sub acoperire „D.A." s-au deplasat în municipiul Slobozia, la barul T.O., unde T.M.

s-a întâlnit cu inculpatul D.V., întâlnire supravegheată de către organele de anchetă. Cu această ocazie, inculpatul D.V. i-a înmânat colaboratorului sub acoperire T.M. două doze de droguri ca mostre, respectiv o doză de hașiș (rezină de cannabis) și una de cannabis. Despre activitățile desfășurate cu această ocazie s-a încheiat procesul verbal din data de 12 noiembrie 2012. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2012 al I.G.P.R. -Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat că proba nr. 1 conține 0,84 grame rezină de cannabis, iar proba nr. 2 conține 0,93 grame cannabis, în ambele probe fiind pusă în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabisul și rezina de cannabis fac parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În dimineața zilei de 22 noiembrie 2012 investigatorul sub acoperire D.A., împreună cu colaboratorul sub acoperire T.M. s-au deplasat în orașul A., județul Ialomița unde, în apropierea blocului unde locuiește inculpatul D.V., colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu acesta, i-a înmânat inculpatului suma de 400 RON, obținând în schimb o pungă în care se găseau fragmente vegetale, inculpatul afirmând că acolo se găsește cantitatea de 10 grame de cannabis. Întâlnirea dintre aceste două persoane a fost surprinsă prin intermediul tehnicii audio-video cu care a fost echipat anterior colaboratorul sub acoperire. Despre activitățile desfășurate cu această ocazie s-a încheiat procesul-verbal din data de 22 noiembrie 2012 și, din raportul de constatare tehnico-științifică din 4 ianuarie 2013 al I.G.P.R.

- Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, a rezultat că proba înaintată conține 8,95 grame cannabis, fiind pusă în evidență substanța 9 tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. La data de 6 decembrie 2012 investigatorul sub acoperire D.A., împreună cu colaboratorul sub acoperire T.M. s-au deplasat în orașul A., județul Ialomița unde, tot în apropierea blocului unde locuiește inculpatul D.V., colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu acesta, i-a înmânat inculpatului menționat suma de 120 RON, obținând în schimb 3 punguțe în care se găseau fragmente vegetale, inculpatul afirmând că acolo se găsesc 3 doze de cannabis.

Întâlnirea dintre aceste două persoane a fost surprinsă prin intermediul tehnicii audio-video cu care a fost echipat anterior colaboratorul sub acoperire. Despre activitățile desfășurate cu această ocazie s-a încheiat procesul verbal din data de 6 decembrie 2012 și, din raportul de constatare tehnico-științifică din 7 ianuarie 2013 al I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, a rezultat că proba înaintată conține 4,16 gr. cannabis, fiind pusă în evidență substanța 9 tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. În urma investigațiilor efectuate în cauză s-a apreciat că drogurile traficate de inculpatul D.V.

provin de la frații P. și inculpatul B.V.D., iar la data de 21 noiembrie 2012 inculpatul P.D.I. a fost plecat din țară, călătorind pe ruta Slobozia - Malaga. În cauză au fost audiați martorii C.D., M.A. și D.I.C., consumatori de droguri, care au circumstanțiat situația de fapt menționată în cuprinsul actului de inculpare și au arătat că inculpatul B.V.D. se aproviziona cu droguri de la frații P. și, cum aceștia din urmă au rămas fără droguri la sfârșitul lunii ianuarie 2013, inculpatul P.D.I. s-a deplasat în Spania, pentru a procura astfel de substanțe aflate sub control național, timp în care s-a aflat în contact permanent cu fratele său și inculpatul B.V.D. Călătoria acestuia a fost monitorizată de către organele de anchetă, acesta venise din Spania la 17 ianuarie 2013 cu un autocar al companiei S.T.

Acesta a coborât în stația 5 Călărași și, după ce s-a îndepărtat de autocar, a fost oprit și imobilizat de către organele de poliție. Inculpatul P.D.I. avea asupra sa 6 pachete conținând substanțe vegetale, cinci dintre pachete fiind ascunse în două cutii metalice, iar a șasea pungă fiind învelită într-o folie de aluminiu. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 23 ianuarie 2013 al I.G.P.R. -Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, a rezultat că proba înaintată conține 257,91 grame cannabis, fiind pusă în evidență substanța tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția penală, la data de 11 februarie 2013 și, în ședința publică din 04 aprilie 2013 inculpații P.D.I., B.V.D. și D.V. au recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, arătând că doresc să fie judecați în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru a putea beneficia de dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. anterior. Prin sentința penală nr. 53 din 08 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 418/116/2013, Tribunalul Călărași a dispus: în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 37 lit. b) și art. 74 și 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior și a art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc.

pen. anterior, condamnarea inculpatului P.D.I. la 1 an și 10 luni închisoare; în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 37 lit. b) și art. 74 și 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și a art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnarea aceluiași inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior. În baza art. 33 lit. a) - 34 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele, stabilindu-se ca inculpatul P.D.l. va executa 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 74 și 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior și a art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. anterior, prin aceeași sentință, au fost condamnați inculpații B.V.D. și D.V. la câte 1 an și 10 luni închisoare fiecare. S-a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei, pentru toți inculpații. În baza art. 357 C. proc. pen. anterior, s-a menținut starea de arest a inculpaților și potrivit art. 88 C. pen. anterior s-a computat prevenția acestora de la 17 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităților de droguri rămase în urma efectuării analizelor de laborator, aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., conform dovezilor de predare nr. D1 din 24 ianuarie 2013, D2 din 7 ianuarie 2013, D3 din 7 ianuarie 2013 și D4 din 10 decembrie 2012, precum și a sumei de 520 RON. S-a dispus obligarea inculpaților P.D.l. și D.V. la plata sumei de câte 1.500 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Având în vedere poziția procesuală diferită a inculpatului P.P.S., față de cea a inculpaților menționați anterior, tribunalul a dispus disjungerea cauzei privind pe acest inculpat, în vederea constituirii unui alt dosar, în care să se procedeze la administrarea de probe, potrivit dispozițiilor de drept comun în materie procesual penală.

Noul dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași a primit nr. 931/116/2013 și a intrat pe rol la data de 8 aprilie 2013. În ședința publică din 23 aprilie 2013, inculpatul P.P.S. a declarat că nu recunoaște comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că nu a cunoscut despre comportamentul fratelui său din perspectiva faptei pentru care a fost condamnat, întrucât relațiile dintre ei nu erau apropiate, iar despre operațiunea de prindere a fratelui său în flagrant, la întoarcerea din Spania, inculpatul P.P.S. nu a știut decât că fratele său merge în Spania pentru a lichida situația activității barului pe care l-a deținut. De asemenea, nu a discutat niciodată cu fratele său dacă acesta din urmă ar consuma droguri, dar l-a mai văzut euforic și cu ochii tulburi și s-a gândit că ar consuma astfel de substanțe, mai ales că inculpatul din prezenta cauză are studiile medicale ale unui asistent medical.

Inculpatul a mai relatat despre faptul că în noiembrie 2012 s-a aflat în Spania, iar în perioada iunie-iulie 2012 a plecat în Irlanda, la muncă și nu a mai revenit în țară decât în decembrie 2012 cu autoturismul fratelui său, deoarece acest autoturism nu avea toate actele în ordine la momentul în care P.D.I. a părăsit teritoriul Spaniei. Inculpatul a mai arătat că fratele său obișnuia să-i folosească telefonul mobil, pe care l-a lăsat în țară cât timp s-a aflat în străinătate, pentru ca asociatul lui să-l utilizeze în relațiile cu clienții. De asemenea, inculpatul P.P.S. a mai relatat despre faptul că nu a știut niciodată că în apartamentul din Amara s-ar fi aflat droguri, pentru că nu a consumat astfel de substanțe niciodată, iar convorbirile telefonice interceptate, care vizau o discuție despre ouă, se referea la pachetul cu mâncare al asociatului său, de la locul de muncă.

În ședința publică din 21 mai 2013 au fost audiați martorii R.I. și M.A., care au arătat că inculpatul P.P.S. a fost plecat din țară în perioada noiembrie-decembrie 2012, că nu îl cunosc pe acesta și că nu au cumpărat droguri de la acesta sau de la fratele său, martorii nefiind consumatori de droguri. La data de 18 iunie 2013 martorul B.D.N. a declarat că inculpatul i-a remis, din Spania, 50 de euro dintr-o datorie contractată de către inculpat în iulie 2012, prin W.U., banii fiind ridicați de la Magazinul I. din Slobozia. Inculpatul nu s-a aflat în țară decât din decembrie 2012, acesta fiind cunoscut ca o persoană liniștită, care nu avea anturaj dubios și care s-a îngrijit de problemele familiei, după moartea tatălui său.

Tribunalul, analizând probatoriul administrat în ambele faze procesuale, din perspectiva existenței faptei pentru comiterea căreia inculpatul P.P.S. a fost trimis în judecată, a reținut următoarele: În actul de inculpare s-a reținut că frații P. erau cunoscuți ca fiind principalii furnizori de droguri din Amara, fâcându-se cunoscut faptul că numitul T.M., colaboratorul sub acoperire din prezenta cauză, l-a contactat pe inculpatul D.V. pentru a cumpăra droguri, acesta din urmă spunându-i că „bre' să-l suni-ăla să vină (...) că stă aici cu mine-n scară". Era vorba de inculpatul P.P.S., întrucât fratele său, la data la care s-a purtat conversația telefonică, respectiv 22 decembrie 2012, se afla în Spania - în acest sens fiind și adresa SC S.T.

România SRL, care atestă împrejurarea că, la data de 21 noiembrie 2012, P.D.I. a călătorit pe ruta Slobozia-Malaga. În relațiile cu clienții cumpărători de droguri, frații P. nu interacționau nemijlocit, interfața fiind inculpatul B.V.D. și D.V. care, în ce privește tranzacția din data de 22 noiembrie 2012, a oferit lui T.M. cantitatea de 10 grame de cannabis, contra sumei de 400 RON, drogurile fiind aduse din domiciliul inculpatului B.V.D. De asemenea, implicarea inculpatului P.P.S. în tranzacțiile privind comenzile lui M.A. și C.D. din data de 21 decembrie 2012 este fără echivoc, acesta discutând cu inculpatul B.V.D. despre calitatea „mărfii" și despre felul acesteia. Convorbirile telefonice din data de 21 decembrie 2012 dintre inculpatul P.P.S.

și inculpatul B.V.D. atestă și modul în care acesta din urmă îi sugera lui P.P.S. porționarea cantității de droguri de urma a fi vândută și care se afla la el, din majoritatea interceptărilor rezultând împrejurarea că drogurile s-au aflat, în permanență, în apartamentul fraților P., în lipsa lor inculpații D.V. și B.V.D. nefiind în măsură să onoreze cererile clienților amatori de astfel de substanțe. Din declarațiile martorului D.I.C., date la urmărirea penală, a rezultat că acesta a cumpărat droguri de la inculpatul P.P.S., în perioada cercetată. Tribunalul a reținut că fapta inculpatului P.P.S. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 12 noiembrie 2012-16 ianuarie 2013, a oferit și a vândut către diferite persoane droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Inculpatul P.P.S. a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) și a) art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, cereri ce au fost respinse, motivat de faptul că, pe de o parte, dovezile cu acte pe care acesta le-a produs în sensul că nu se afla în țară în perioada 23 noiembrie - 28 noiembrie 2012 nu exclud participarea acestuia, anterior și ulterior intervalului de timp menționat, la tranzacțiile de droguri atestate în actul de inculpare. Mai mult decât atât, martorul D.I.C. și interceptarea convorbirilor telefonice atestă implicarea inculpatul P.P.S. în vânzarea de droguri chiar către martorii care nu au recunoscut că sunt consumatori de astfel de substanțe, droguri care se aflau în apartamentul fraților P. și care, dacă aceștia nu se aflau în domiciliu, nu puteau fi vândute de către inculpații B.V.D.

și D.V. Faptul că inculpatul P.P.S. se ocupa inclusiv de porționarea drogurilor rezultă tot din convorbirile telefonice care, reduse la maxim ca și modalitate de exprimare și cifrare a termenilor, tot au evidențiat, în amănunt, modul în care cei patru inculpați acționau în vederea realizării obiectivelor infracționale prestabilite și obținerii de profit. Nici apărarea inculpatului în sensul că fratele său obișnuia să îi folosească telefonul mobil nu are suport probator, atâta timp cât interceptările au evidențiat împrejurarea că cei doi frați vorbeau de pe telefoane cu numere diferite, după cum nici afirmația că a lăsat asociatului său telefonul mobil, atunci când a părăsit teritoriul României, pentru ca acesta să poată lua legătura cu clienții, nu are suport logico-juridic.

Un telefon mobil se poate folosi oriunde în lume acolo unde există rețele de telefonie autorizate legal, iar în prezenta cauză probele au evidențiat că inculpații B.V.D. și D.V. știau exact cu care dintre frații P. să ia legătura telefonic - în funcție de faptul aflării lor în țară, în momente diferite ale derulării activității infracționale - pentru a onora cererile clienților lor. Prin urmare, a arătat instanța de fond, că fapta pentru care inculpatul P.P.S. a fost trimis în judecată există și a fost comisă de către acesta, cererile de achitare fiind nefondate. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.P.S., tribunalul a reținut gravitatea infracțiunii cercetate și a implicațiilor activității infracționale a tuturor inculpaților cu care P.P.S.

a relaționat în vederea realizării activității infracționale, cantitatea redusă a drogurilor traficate, situația familială deosebită, precum și sumele de bani neînsemnate obținute din vânzarea de droguri de risc. Tribunalul a apreciat că detenția, ca modalitate de executare a pedepsei, este oportună în cauză (având în vedere și antecedentele penale ale inculpatului menționat) traficul de droguri având o gravitate în raport de care scopul acesteia și reeducarea inculpatului nu se pot realiza printr-o pedeapsă neprivativă de libertate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. anterior, pe motiv că instanța de fond în mod greșit l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat ca fiind fondat apelul inculpatului, pentru considerentele arătate în continuare. Inculpatul P.P.S. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, faptă constând, în esență, în aceea că, în perioada 12 noiembrie 2012 - 16 ianuarie 2013 a oferit și vândut către diferite persoane droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis).

Textul de lege incriminator sancționează cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi: „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept". Potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior: „Condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat". În vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Reanalizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță și analizând probele noi, administrate în apel, Curtea a apreciat că nu există suficiente dovezi pentru a conchide că inculpatul P.P.S. este implicat în activitatea infracțională de care este acuzat. Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea de condamnare pe declarațiile martorului D.I.C. și pe interceptările convorbirilor telefonice, ignorând celelalte probe existente la dosar. Referitor la martorul D.I.C., în pofida demersurilor făcute de instanța de fond și instanța de apel, acesta nu a putut fi reaudiat în condițiile specifice judecății, fiind plecat în străinătate. Mai este de observat că acest martor era consumator de droguri, iar în declarațiile date la urmărirea penală arată că „auzise" prin Amara și prin Slobozia că frații P. se ocupau cu traficul de droguri.

Același martor susține că „a cumpărat o dată și de la inculpatul P.P.S.", fără a preciza însă împrejurări concrete (data, cantitatea, prețul, locul ș.a.), de natură a putea fi verificate. În general, depozițiile acestui martor conțin afirmații generice, bazate pe zvonuri și speculații, cum ar fi declarația din 17 ianuarie 2013 (în care menționează: „Bănuiesc că B.V.D. se aproviziona de la frații P.",) sau cea din 23 ianuarie 2013 (în care, printre altele, scrie: „Cunosc din vedere mai multe persoane care cumpărau de la frații P."; „Aceștia erau de obicei împreună și se ocupau de trafic"). Ceilalți martori nu confirmă susținerile lui D.I.C., ci, dimpotrivă, fac declarații concordante cu cele ale inculpatului.

Astfel, martorul D.V. arată că „Niciodată nu am luat droguri de la P.P.S., nici măcar prin intermediari" și că „Eu am auzit din zvonurile care circulau prin Amara că frații P. s-ar ocupa de droguri, însă nu știu exact care". Tot astfel, martorul B.V.D. susține că: „Inculpatul P.P.S. nu se ocupa cu droguri". Același aspecte rezultă și din depoziția martorului P.D.l. (fratele inculpatului din prezenta cauză). Totodată, martorul C.D. a declarat că nu a cumpărat niciodată droguri de la inculpat, iar martorul M.A. a susținut că nu-l cunoaște pe inculpatul P.P.S. Semnificativ este și faptul că asupra inculpatului P.P.S. nu au fost găsite droguri, acesta nu a fost surprins pe înregistrările video traficând droguri și nu a intrat în contact direct cu investigatorii sub acoperire.

Relevant este și faptul că inculpatul a probat la prima instanță că în perioada 23 noiembrie 2012 - 28 noiembrie 2012 nu s-a aflat în țară. Cu toate acestea tribunalul, cu ocazia descrierii situației de fapt, a reținut integral intervalul de timp cuprins, între 12 noiembrie 2012 - 16 ianuarie 2013, ca fiind perioada desfășurării activității infracționale. Poziția procesuală a inculpatului a fost constantă, de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii. Cât privește conținutul convorbirilor telefonice interceptate, martorul B.V.D. a declarat că a discutat la telefon atât cu P.D.l., cât și cu P.P.S., însă acesta din urmă „nu se ocupa cu droguri". Celelalte convorbiri interceptate oferă doar elemente trunchiate care, necoroborate cu alte probe, nu susțin acuzarea inculpatului.

Hotărârea de condamnare este criticabilă și pentru faptul că reține că în perioada 12 noiembrie 2012 - 16 ianuarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P.P.S. „a oferit și vândut către diferite persoane droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis)", fără a preciza (cu excepția cazurilor privind pe martorii D.V. și B.V.D., contestate însă de acești martori, care au declarat că nu au luat droguri de la inculpat), care au fost aceste persoane, la ce dată și în ce loc au fost efectuate tranzacțiile, cantitățile vândute, prețurile și alte elemente relevante. Față de considerațiile ce preced, având în vedere și hotărârea definitivă de condamnare pronunțată în cauza disjunsă, Curtea a apreciat că, în virtutea regulii in dubio pro reo, nu poate conchide cu îndoială decât în concordanță cu prezumția de nevinovăție.

Astfel, prin decizia penală nr. 324/A din 06 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost admis apelul formulat de inculpatul P.P.S., a fost desființată, în totalitate, sentința penală nr. 120 din 12 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, și în fond, rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior a fost achitat inculpatul P.P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul P.P.S.

prin decizia penală nr. 305 din 18 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 418/116/2013/a1. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În cuprinsul memoriului depus la dosar, acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, apreciind că hotărârea atacată este nelegală deoarece conform dispozițiilor art. 88 C. pen.

anterior, timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă. În raport de aceste dispoziții legale s-a apreciat că, întrucât instanța de apel a desființat în totalitate hotărârea instanței de fond, pronunțând o soluție de achitare a inculpatului P.P.S., se impunea ca aceasta să deducă totodată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 17 ianuarie 2013 la 18 februarie 2013. Analizând calea de atac declarată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Având în vedere că în cursul soluționării recursului a intrat în vigoare un nou C. proc.

pen., în cauză sunt incidente dispozițiile tranzitorii din art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014) declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Drept urmare, față de data pronunțării deciziei atacate, respectiv 06 noiembrie 2013, în speță sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

În conformitate cu prevederile stricte ce reglementează calea de atac a recursului și care limitează atât posibilitatea atacării hotărârilor cât și posibilitatea examinării în totalitate a cauzei de către instanța de control judiciar, Înalta Curte va proceda la soluționarea recursului doar prin analiza cauzei în limita cazurilor de casare care au fost invocate și în măsura în care criticile formulate se încadrează în aceste cazuri, precum și prin luarea în considerare a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pot fi avute în vedere din oficiu. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea instanței de prim control judiciar prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen. anterior, susținând că în mod greșit instanța de apel, desființând în totalitate hotărârea pronunțată de instanța de fond, nu a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive, conform dispozițiilor art. 88 C. pen. anterior. Înalta Curte constată că motivul invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este nefondat, pentru următoarele considerente: Rolul Ministerului Public în formularea căilor de atac este acela de a asigura respectarea legii, prin înlăturarea unor soluții nelegale sau netemeinice. Interesul declarării unei căi de atac, în cazul Ministerului Public, ține de restabilirea ordinii de drept. Luând în considerare scopul și importanța reglementării căilor de atac, acestea sunt indispensabile în orice sistem procesual modern, pentru remedierea greșelilor ținând de judecata fondului cauzei, a procesului ori de încălcarea unor norme de ordin procedural.

Datorită acestor considerente, căile de atac prezintă o importanță deosebită sub aspectul complexității instituțiilor procesuale și problemelor de drept controversate puse în discuție. Interesul exercitării prezentei căi de atac, de către Ministerul Public și nu de către persoana ce a fost acuzată și ulterior achitată, nu se încadrează în niciunul dintre scopurile menționate anterior. Încălcarea dispoziției legale invocate în recursul Ministerului Public, respectiv constatarea reținerii și arestării inculpatului, în cazul pronunțării unei hotărâri de achitare nu produce nicio consecință față de inculpatul achitat. Realitatea măsurilor dispuse în dosar, reținerea și arestarea preventivă în cazul de față, poate fi susținută, în lipsa mențiunilor instanței, de ordonanța de reținere și încheierea prin care s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a urmărit degrevarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru asigurarea rolului său de unificare a practicii judiciare și pentru transformarea acesteia într-o veritabilă instanță de casație. Intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, a fost aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Față de cele menționate, se observă că prin prezenta cale de atac nu se tinde nici la restabilirea ordinii de drept, nici la clarificarea unei probleme de drept controversate. Având în vedere considerentele expuse și neidentificând niciuna din situațiile încadrate în celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 385 5 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 324/A din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat P.P.S., urmând ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 324/A din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat P.P.S. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2014.