ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând

asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva deciziei penale nr. 324/A din 06 noiembrie 2013 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 120 din 12 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția

penală, au fost respinse cererile de achitare formulate de inculpat, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc.

pen. anterior.

În baza art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, a fost condamnat inculpatul P.P.S. la 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. anterior.

În baza art. 83

alin. (1) C. pen. anterior, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 1 an închisoare pronunțată împotriva inculpatului P.P.S. prin sentința

penală nr. 1080 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 846/2012 a Curții de Apel București. S-a dispus executarea

în întregime a acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedeapsa pronunțată prin

sentință, inculpatul P.P.S. având de executat 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior,

de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

S-a computat prevenția

inculpatului de la 17 ianuarie 2013 la 18 februarie 2013.

S-a luat act că

aplicarea disp. art. 17 alin. (1) și (2) și a art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

s-a dispus prin sentința penală nr. 53/2013 a Tribunalului Călărași, în ceea ce

privește cantitatea de droguri, iar cu privire la suma de 520 RON, a fost dispusă

confiscarea acesteia atât de la inculpații condamnați prin sentința penală nr. 53/2013

a Tribunalului Călărași, cât și de la inculpatul P.P.S..

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1.500 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Călărași a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași

din 11 febmarie 2013 și înregistrat sub nr. 69/D/P/2012 au fost trimiși în judecată

inculpații P.D.l., P.P.S., B.V.D. și D.V., pentru comiterea infracțiunilor de trafic

de droguri de risc și introducere în țară a drogurilor de risc (doar inculpatul

P.D.l.), fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 - inculpatul P.D.I.

S-a reținut, în

actul de sesizare, că la data de 6 noiembrie 2012, Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași a primit un

denunț privind pe numitul D.V., suspectat că ar avea preocupări pe linia traficului

de droguri. În urma cercetărilor efectuate în cauză, la urmărirea penală, s-a reținut

că inculpații P.D.I. și P.P.S. sunt principalii traficanți de droguri din orașul

A., județul Ialomița, ocupându-se de procurarea de droguri (cannabis și rezină de

cannabis) în cantități mari și distribuind drogurile unor persoane apropiate. Cei

doi inculpați sunt prieteni și vecini cu inculpatul B.V.D., acesta fiind principalul

pion în distribuirea drogurilor. De identificarea clienților se ocupau atât frații

P., cât și inculpatul B.V.D. În momentul în care un client îl contacta pe acest

inculpat, la rândul său, lua legătura cu unul dintre frații P., cărora le cerea

marfă. Legăturile dintre acești inculpați erau facile, dat fiind că toți locuiau

în același bloc.

Pentru dovedirea

infracțiunii de trafic de droguri, în cauză s-a autorizat folosirea unui investigator

sub acoperire (D.A.) și a unui colaborator sub acoperire (T.M.) care, la datele

de 12 noiembrie 2012, 22 noiembrie 2012 și 6 decembrie 012, a procurat droguri de

la inculpatul D.V., droguri care s-au dovedit că provin de la frații P. și inculpatul

B.V.D. (cannabis și rezină de cannabis).

Astfel, s-a reținut

că la data de 12 noiembrie 2012, colaboratorul sub acoperire „T.M." și investigatorul

sub acoperire „D.A." s-au deplasat în municipiul Slobozia, la barul T.O., unde

T.M. s-a întâlnit cu inculpatul D.V., întâlnire supravegheată de către organele

de anchetă. Cu această ocazie, inculpatul D.V. i-a înmânat colaboratorului sub acoperire

T.M. două doze de droguri ca mostre, respectiv o doză de hașiș (rezină de cannabis)

și una de cannabis. Despre activitățile desfășurate cu această ocazie s-a încheiat

procesul verbal din data de 12 noiembrie 2012.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2012 al I.G.P.R. -Laboratorul Central

de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat că proba nr. 1 conține 0,84 grame

rezină de cannabis, iar proba nr. 2 conține 0,93 grame cannabis, în ambele probe

fiind pusă în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată

de plantă cannabis; cannabisul și rezina de cannabis fac parte din Tabelul Anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000.

În dimineața zilei

de 22 noiembrie 2012 investigatorul sub acoperire D.A., împreună cu colaboratorul

sub acoperire T.M. s-au deplasat în orașul A., județul Ialomița unde, în apropierea

blocului unde locuiește inculpatul D.V., colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit

cu acesta, i-a înmânat inculpatului suma de 400 RON, obținând în schimb o pungă

în care se găseau fragmente vegetale, inculpatul afirmând că acolo se găsește cantitatea

de 10 grame de cannabis. Întâlnirea dintre aceste două persoane a fost surprinsă

prin intermediul tehnicii audio-video cu care a fost echipat anterior colaboratorul

sub acoperire.

Despre activitățile

desfășurate cu această ocazie s-a încheiat procesul-verbal din data de 22 noiembrie

2012 și, din raportul de constatare tehnico-științifică din 4 ianuarie 2013 al I.G.P.R.

- Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, a rezultat că proba înaintată

conține 8,95 grame cannabis, fiind pusă în evidență substanța 9 tetrahidrocannabinol

(THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabisul face parte

din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

La data de 6

decembrie 2012 investigatorul sub acoperire D.A., împreună cu colaboratorul sub

acoperire T.M. s-au deplasat în orașul A., județul Ialomița unde, tot în apropierea

blocului unde locuiește inculpatul D.V., colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit

cu acesta, i-a înmânat inculpatului menționat suma de 120 RON, obținând în schimb

3 punguțe în care se găseau fragmente vegetale, inculpatul afirmând că acolo se

găsesc 3 doze de cannabis. Întâlnirea dintre aceste două persoane a fost surprinsă

prin intermediul tehnicii audio-video cu care a fost echipat anterior colaboratorul

sub acoperire.

Despre activitățile

desfășurate cu această ocazie s-a încheiat procesul verbal din data de 6

decembrie 2012 și, din raportul de constatare tehnico-științifică din 7

ianuarie 2013 al I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor,

a rezultat că proba înaintată conține 4,16 gr. cannabis, fiind pusă în evidență

substanța 9 tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă

cannabis; cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În urma investigațiilor

efectuate în cauză s-a apreciat că drogurile traficate de inculpatul D.V. provin

de la frații P. și inculpatul B.V.D., iar la data de 21 noiembrie 2012 inculpatul

P.D.I. a fost plecat din țară, călătorind pe ruta Slobozia - Malaga.

În cauză au fost

audiați martorii C.D., M.A. și D.I.C., consumatori de droguri, care au circumstanțiat

situația de fapt menționată în cuprinsul actului de inculpare și au arătat că inculpatul

B.V.D. se aproviziona cu droguri de la frații P. și, cum aceștia din urmă au rămas

fără droguri la sfârșitul lunii ianuarie 2013, inculpatul P.D.I. s-a deplasat în

Spania, pentru a procura astfel de substanțe aflate sub control național, timp în

care s-a aflat în contact permanent cu fratele său și inculpatul B.V.D. Călătoria

acestuia a fost monitorizată de către organele de anchetă, acesta venise din Spania

la 17 ianuarie 2013 cu un autocar al companiei S.T. Acesta a coborât în stația 5

Călărași și, după ce s-a îndepărtat de autocar, a fost oprit și imobilizat de către

organele de poliție. Inculpatul P.D.I. avea asupra sa 6 pachete conținând substanțe

vegetale, cinci dintre pachete fiind ascunse în două cutii metalice, iar a șasea

pungă fiind învelită într-o folie de aluminiu. Din raportul de constatare tehnico-științifică

din 23 ianuarie 2013 al I.G.P.R. -Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor,

a rezultat că proba înaintată conține 257,91 grame cannabis, fiind pusă în evidență

substanța tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă

cannabis; cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Călărași, secția penală, la data de 11 februarie 2013 și,

în ședința publică din 04 aprilie 2013 inculpații P.D.I., B.V.D. și D.V. au recunoscut

comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, arătând că doresc

să fie judecați în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru a putea

beneficia de dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Prin sentința

penală nr. 53 din 08 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 418/116/2013, Tribunalul

Călărași a dispus: în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a art. 37 lit. b) și art. 74 și 76 alin.

(1) lit. c) C. pen. anterior și a art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin.

(7) C. proc. pen. anterior, condamnarea inculpatului P.D.I. la 1 an și 10 luni închisoare;

în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. anterior, a art. 37 lit. b) și art. 74 și 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior

și a art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnarea

aceluiași inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior. În baza art.

33 lit. a) - 34 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele, stabilindu-se ca

inculpatul P.D.l. va executa 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior,

a art. 74 și 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior și a art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen. anterior, prin aceeași sentință, au fost

condamnați inculpații B.V.D. și D.V. la câte 1 an și 10 luni închisoare fiecare.

S-a dispus aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, de

la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei, pentru

toți inculpații.

În baza art. 357

C. proc. pen. anterior, s-a menținut starea de arest a inculpaților și potrivit

art. 88 C. pen. anterior s-a computat prevenția acestora de la 17 ianuarie 2013

la zi.

În baza art. 17

alin. (1) și (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea

specială în vederea distrugerii a cantităților de droguri rămase în urma efectuării

analizelor de laborator, aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., conform

dovezilor de predare nr. D1 din 24 ianuarie 2013, D2 din 7 ianuarie 2013, D3

din 7 ianuarie 2013 și D4 din 10 decembrie 2012, precum și a sumei de 520 RON.

S-a dispus obligarea

inculpaților P.D.l. și D.V. la plata sumei de câte 1.500 RON către stat, cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Având în vedere

poziția procesuală diferită a inculpatului P.P.S., față de cea a inculpaților menționați

anterior, tribunalul a dispus disjungerea cauzei privind pe acest inculpat, în vederea

constituirii unui alt dosar, în care să se procedeze la administrarea de probe,

potrivit dispozițiilor de drept comun în materie procesual penală.

Noul dosar înregistrat

pe rolul Tribunalului Călărași a primit nr. 931/116/2013 și a intrat pe rol la data

de 8 aprilie 2013.

În ședința publică

din 23 aprilie 2013, inculpatul P.P.S. a declarat că nu recunoaște comiterea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată, precizând că nu a cunoscut despre comportamentul

fratelui său din perspectiva faptei pentru care a fost condamnat, întrucât relațiile

dintre ei nu erau apropiate, iar despre operațiunea de prindere a fratelui său în

flagrant, la întoarcerea din Spania, inculpatul P.P.S. nu a știut decât că fratele

său merge în Spania pentru a lichida situația activității barului pe care l-a deținut.

De asemenea, nu a discutat niciodată cu fratele său dacă acesta din urmă ar consuma

droguri, dar l-a mai văzut euforic și cu ochii tulburi și s-a gândit că ar consuma

astfel de substanțe, mai ales că inculpatul din prezenta cauză are studiile medicale

ale unui asistent medical. Inculpatul a mai relatat despre faptul că în noiembrie

2012 s-a aflat în Spania, iar în perioada iunie-iulie 2012 a plecat în Irlanda,

la muncă și nu a mai revenit în țară decât în decembrie 2012 cu autoturismul fratelui

său, deoarece acest autoturism nu avea toate actele în ordine la momentul în care

P.D.I. a părăsit teritoriul Spaniei. Inculpatul a mai arătat că fratele său obișnuia

să-i folosească telefonul mobil, pe care l-a lăsat în țară cât timp s-a aflat în

străinătate, pentru ca asociatul lui să-l utilizeze în relațiile cu clienții. De

asemenea, inculpatul P.P.S. a mai relatat despre faptul că nu a știut niciodată

că în apartamentul din Amara s-ar fi aflat droguri, pentru că nu a consumat astfel

de substanțe niciodată, iar convorbirile telefonice interceptate, care vizau o discuție

despre ouă, se referea la pachetul cu mâncare al asociatului său, de la locul de

muncă.

În ședința publică

din 21 mai 2013 au fost audiați martorii R.I. și M.A., care au arătat că inculpatul

P.P.S. a fost plecat din țară în perioada noiembrie-decembrie 2012, că nu îl cunosc

pe acesta și că nu au cumpărat droguri de la acesta sau de la fratele său, martorii

nefiind consumatori de droguri.

La data de 18

iunie 2013 martorul B.D.N. a declarat că inculpatul i-a remis, din Spania, 50 de

euro dintr-o datorie contractată de către inculpat în iulie 2012, prin W.U., banii

fiind ridicați de la Magazinul I. din Slobozia. Inculpatul nu s-a aflat în țară

decât din decembrie 2012, acesta fiind cunoscut ca o persoană liniștită, care nu

avea anturaj dubios și care s-a îngrijit de problemele familiei, după moartea tatălui

său.

Tribunalul, analizând

probatoriul administrat în ambele faze procesuale, din perspectiva existenței faptei

pentru comiterea căreia inculpatul P.P.S. a fost trimis în judecată, a reținut următoarele:

În actul de inculpare

s-a reținut că frații P. erau cunoscuți ca fiind principalii furnizori de droguri

din Amara, fâcându-se cunoscut faptul că numitul T.M., colaboratorul sub acoperire

din prezenta cauză, l-a contactat pe inculpatul D.V. pentru a cumpăra droguri, acesta

din urmă spunându-i că „bre' să-l suni-ăla să vină (...) că stă aici cu mine-n scară".

Era vorba de inculpatul P.P.S., întrucât fratele său, la data la care s-a purtat

conversația telefonică, respectiv 22 decembrie 2012, se afla în Spania - în acest

sens fiind și adresa SC S.T. România SRL, care atestă împrejurarea că, la data de

21 noiembrie 2012, P.D.I. a călătorit pe ruta Slobozia-Malaga. În relațiile cu clienții

cumpărători de droguri, frații P. nu interacționau nemijlocit, interfața fiind inculpatul

B.V.D. și D.V. care, în ce privește tranzacția din data de 22 noiembrie 2012, a

oferit lui T.M. cantitatea de 10 grame de cannabis, contra sumei de 400 RON, drogurile

fiind aduse din domiciliul inculpatului B.V.D. De asemenea, implicarea inculpatului

P.P.S. în tranzacțiile privind comenzile lui M.A. și C.D. din data de 21

decembrie 2012 este fără echivoc, acesta discutând cu inculpatul B.V.D. despre calitatea

„mărfii" și despre felul acesteia. Convorbirile telefonice din data de 21

decembrie 2012 dintre inculpatul P.P.S. și inculpatul B.V.D. atestă și modul în

care acesta din urmă îi sugera lui P.P.S. porționarea cantității de droguri de urma

a fi vândută și care se afla la el, din majoritatea interceptărilor rezultând împrejurarea

că drogurile s-au aflat, în permanență, în apartamentul fraților P., în lipsa lor

inculpații D.V. și B.V.D. nefiind în măsură să onoreze cererile clienților amatori

de astfel de substanțe.

Din declarațiile

martorului D.I.C., date la urmărirea penală, a rezultat că acesta a cumpărat droguri

de la inculpatul P.P.S., în perioada cercetată.

Tribunalul a reținut

că fapta inculpatului P.P.S. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în

perioada 12 noiembrie 2012-16 ianuarie 2013, a oferit și a vândut către diferite

persoane droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis), întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior,

text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Inculpatul P.P.S.

a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) și a) art. 10 lit. c) C. proc.

pen. anterior, cereri ce au fost respinse, motivat de faptul că, pe de o parte,

dovezile cu acte pe care acesta le-a produs în sensul că nu se afla în țară în perioada

23 noiembrie - 28 noiembrie 2012 nu exclud participarea acestuia, anterior și ulterior

intervalului de timp menționat, la tranzacțiile de droguri atestate în actul de

inculpare. Mai mult decât atât, martorul D.I.C. și interceptarea convorbirilor telefonice

atestă implicarea inculpatul P.P.S. în vânzarea de droguri chiar către martorii

care nu au recunoscut că sunt consumatori de astfel de substanțe, droguri care se

aflau în apartamentul fraților P. și care, dacă aceștia nu se aflau în domiciliu,

nu puteau fi vândute de către inculpații B.V.D. și D.V. Faptul că inculpatul P.P.S.

se ocupa inclusiv de porționarea drogurilor rezultă tot din convorbirile telefonice

care, reduse la maxim ca și modalitate de exprimare și cifrare a termenilor, tot

au evidențiat, în amănunt, modul în care cei patru inculpați acționau în vederea

realizării obiectivelor infracționale prestabilite și obținerii de profit. Nici

apărarea inculpatului în sensul că fratele său obișnuia să îi folosească telefonul

mobil nu are suport probator, atâta timp cât interceptările au evidențiat împrejurarea

că cei doi frați vorbeau de pe telefoane cu numere diferite, după cum nici afirmația

că a lăsat asociatului său telefonul mobil, atunci când a părăsit teritoriul României,

pentru ca acesta să poată lua legătura cu clienții, nu are suport logico-juridic.

Un telefon mobil se poate folosi oriunde în lume acolo unde există rețele de telefonie

autorizate legal, iar în prezenta cauză probele au evidențiat că inculpații B.V.D.

și D.V. știau exact cu care dintre frații P. să ia legătura telefonic - în funcție

de faptul aflării lor în țară, în momente diferite ale derulării activității infracționale

- pentru a onora cererile clienților lor. Prin urmare, a arătat instanța de fond,

că fapta pentru care inculpatul P.P.S. a fost trimis în judecată există și a fost

comisă de către acesta, cererile de achitare fiind nefondate.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului P.P.S., tribunalul a reținut gravitatea infracțiunii

cercetate și a implicațiilor activității infracționale a tuturor inculpaților cu

care P.P.S. a relaționat în vederea realizării activității infracționale, cantitatea

redusă a drogurilor traficate, situația familială deosebită, precum și sumele de

bani neînsemnate obținute din vânzarea de droguri de risc.

Tribunalul a apreciat

că detenția, ca modalitate de executare a pedepsei, este oportună în cauză (având

în vedere și antecedentele penale ale inculpatului menționat) traficul de droguri

având o gravitate în raport de care scopul acesteia și reeducarea inculpatului nu

se pot realiza printr-o pedeapsă neprivativă de libertate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul P.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, pe motiv că instanța de fond în

mod greșit l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a apreciat ca fiind fondat apelul inculpatului,

pentru considerentele arătate în continuare.

Inculpatul P.P.S.

a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, faptă constând, în esență, în aceea că, în perioada 12 noiembrie 2012

- 16 ianuarie 2013 a oferit și vândut către diferite persoane droguri de risc (cannabis

și rezină de cannabis).

Textul de lege

incriminator sancționează cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor

drepturi: „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,

transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu

orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte

operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept".

Potrivit art.

345 alin. (2) C. proc. pen. anterior: „Condamnarea se pronunță dacă instanța constată

că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat". În

vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza

sub toate aspectele, pe bază de probe.

Reanalizând materialul

probator administrat în faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță

și analizând probele noi, administrate în apel, Curtea a apreciat că nu există suficiente

dovezi pentru a conchide că inculpatul P.P.S. este implicat în activitatea infracțională

de care este acuzat.

Instanța de fond

și-a întemeiat hotărârea de condamnare pe declarațiile martorului D.I.C. și pe interceptările

convorbirilor telefonice, ignorând celelalte probe existente la dosar.

Referitor la martorul

D.I.C., în pofida demersurilor făcute de instanța de fond și instanța de apel, acesta

nu a putut fi reaudiat în condițiile specifice judecății, fiind plecat în străinătate.

Mai este de observat

că acest martor era consumator de droguri, iar în declarațiile date la urmărirea

penală arată că „auzise" prin Amara și prin Slobozia că frații P. se ocupau

cu traficul de droguri. Același martor susține că „a cumpărat o dată și de la inculpatul

P.P.S.", fără a preciza însă împrejurări concrete (data, cantitatea, prețul,

locul ș.a.), de natură a putea fi verificate. În general, depozițiile acestui martor

conțin afirmații generice, bazate pe zvonuri și speculații, cum ar fi declarația

din 17 ianuarie 2013 (în care menționează: „Bănuiesc că B.V.D. se aproviziona de

la frații P.",) sau cea din 23 ianuarie 2013 (în care, printre altele, scrie:

„Cunosc din vedere mai multe persoane care cumpărau de la frații P."; „Aceștia

erau de obicei împreună și se ocupau de trafic").

Ceilalți martori

nu confirmă susținerile lui D.I.C., ci, dimpotrivă, fac declarații concordante cu

cele ale inculpatului. Astfel, martorul D.V. arată că „Niciodată nu am luat droguri

de la P.P.S., nici măcar prin intermediari" și că „Eu am auzit din zvonurile

care circulau prin Amara că frații P. s-ar ocupa de droguri, însă nu știu exact

care". Tot astfel, martorul B.V.D. susține că: „Inculpatul P.P.S. nu se ocupa

cu droguri". Același aspecte rezultă și din depoziția martorului P.D.l. (fratele

inculpatului din prezenta cauză).

Totodată, martorul

C.D. a declarat că nu a cumpărat niciodată droguri de la inculpat, iar martorul

M.A. a susținut că nu-l cunoaște pe inculpatul P.P.S.

Semnificativ este

și faptul că asupra inculpatului P.P.S. nu au fost găsite droguri, acesta nu a fost

surprins pe înregistrările video traficând droguri și nu a intrat în contact direct

cu investigatorii sub acoperire.

Relevant este

și faptul că inculpatul a probat la prima instanță că în perioada 23 noiembrie 2012

- 28 noiembrie 2012 nu s-a aflat în țară. Cu toate acestea tribunalul, cu ocazia

descrierii situației de fapt, a reținut integral intervalul de timp cuprins, între

12 noiembrie 2012 - 16 ianuarie 2013, ca fiind perioada desfășurării activității

infracționale.

Poziția procesuală

a inculpatului a fost constantă, de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii.

Cât privește conținutul

convorbirilor telefonice interceptate, martorul B.V.D. a declarat că a discutat

la telefon atât cu P.D.l., cât și cu P.P.S., însă acesta din urmă „nu se ocupa cu

droguri". Celelalte convorbiri interceptate oferă doar elemente trunchiate

care, necoroborate cu alte probe, nu susțin acuzarea inculpatului.

Hotărârea de condamnare

este criticabilă și pentru faptul că reține că în perioada 12 noiembrie 2012 - 16

ianuarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P.P.S. „a oferit

și vândut către diferite persoane droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis)",

fără a preciza (cu excepția cazurilor privind pe martorii D.V. și B.V.D., contestate

însă de acești martori, care au declarat că nu au luat droguri de la inculpat),

care au fost aceste persoane, la ce dată și în ce loc au fost efectuate tranzacțiile,

cantitățile vândute, prețurile și alte elemente relevante.

Față de considerațiile

ce preced, având în vedere și hotărârea definitivă de condamnare pronunțată în cauza

disjunsă, Curtea a apreciat că, în virtutea regulii in dubio pro reo, nu poate conchide

cu îndoială decât în concordanță cu prezumția de nevinovăție.

Astfel, prin decizia

penală nr. 324/A din 06 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost admis

apelul formulat de inculpatul P.P.S., a fost desființată, în totalitate, sentința

penală nr. 120 din 12 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția

penală, și în fond, rejudecând:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. anterior a fost achitat inculpatul P.P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. anterior.

În baza art. 139

alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi

țara luată față de inculpatul P.P.S. prin decizia penală nr. 305 din 18

februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul

nr. 418/116/2013/a1.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas

în sarcina acestuia.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 RON, s-a dispus a se avansa din

fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În cuprinsul memoriului

depus la dosar, acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, apreciind că hotărârea atacată este nelegală deoarece conform

dispozițiilor art. 88 C. pen. anterior, timpul reținerii și al arestării preventive

se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când

condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru

mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat

urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta

care a determinat reținerea sau arestarea preventivă.

În raport de aceste

dispoziții legale s-a apreciat că, întrucât instanța de apel a desființat în totalitate

hotărârea instanței de fond, pronunțând o soluție de achitare a inculpatului P.P.S.,

se impunea ca aceasta să deducă totodată durata reținerii și arestării preventive

a inculpatului, de la 17 ianuarie 2013 la 18 februarie 2013.

Analizând calea

de atac declarată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Având în vedere

că în cursul soluționării recursului a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., în

cauză sunt incidente dispozițiile tranzitorii din art. 12 din Legea nr. 255/2013,

potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii

noi (Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., în vigoare începând cu data de 01

februarie 2014) declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit

legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor

legii vechi privitoare la recurs.

Drept urmare,

față de data pronunțării deciziei atacate, respectiv 06 noiembrie 2013, în speță

sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013.

În conformitate

cu prevederile stricte ce reglementează calea de atac a recursului și care limitează

atât posibilitatea atacării hotărârilor cât și posibilitatea examinării în totalitate

a cauzei de către instanța de control judiciar, Înalta Curte va proceda la soluționarea

recursului doar prin analiza cauzei în limita cazurilor de casare care au fost invocate

și în măsura în care criticile formulate se încadrează în aceste cazuri, precum

și prin luarea în considerare a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pot fi avute în vedere din oficiu.

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea instanței de prim control judiciar

prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. anterior, susținând că în mod greșit instanța de apel, desființând

în totalitate hotărârea pronunțată de instanța de fond, nu a scăzut din durata pedepsei

închisorii pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive, conform dispozițiilor

art. 88 C. pen. anterior.

Înalta Curte constată

că motivul invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Rolul Ministerului

Public în formularea căilor de atac este acela de a asigura respectarea legii, prin

înlăturarea unor soluții nelegale sau netemeinice. Interesul declarării unei căi

de atac, în cazul Ministerului Public, ține de restabilirea ordinii de drept.

Luând în considerare

scopul și importanța reglementării căilor de atac, acestea sunt indispensabile în

orice sistem procesual modern, pentru remedierea greșelilor ținând de judecata fondului

cauzei, a procesului ori de încălcarea unor norme de ordin procedural. Datorită

acestor considerente, căile de atac prezintă o importanță deosebită sub aspectul

complexității instituțiilor procesuale și problemelor de drept controversate puse

în discuție.

Interesul exercitării

prezentei căi de atac, de către Ministerul Public și nu de către persoana ce a fost

acuzată și ulterior achitată, nu se încadrează în niciunul dintre scopurile menționate

anterior.

Încălcarea dispoziției

legale invocate în recursul Ministerului Public, respectiv constatarea reținerii

și arestării inculpatului, în cazul pronunțării unei hotărâri de achitare nu produce

nicio consecință față de inculpatul achitat. Realitatea măsurilor dispuse în dosar,

reținerea și arestarea preventivă în cazul de față, poate fi susținută, în lipsa

mențiunilor instanței, de ordonanța de reținere și încheierea prin care s-a admis

propunerea de luare a măsurii arestării preventive.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a urmărit degrevarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru asigurarea

rolului său de unificare a practicii judiciare și pentru transformarea acesteia

într-o veritabilă instanță de casație. Intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, a fost aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

Față de cele menționate,

se observă că prin prezenta cale de atac nu se tinde nici la restabilirea ordinii

de drept, nici la clarificarea unei probleme de drept controversate.

Având în vedere

considerentele expuse și neidentificând niciuna din situațiile încadrate în celelalte

cazuri ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, conform dispozițiilor

art. 385

5

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale

nr. 324/A din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe intimatul inculpat P.P.S., urmând ca onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 324/A din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, privind pe intimatul inculpat P.P.S.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului

ales, în sumă de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 mai 2014.