ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2516/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 62 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr. 418/116/2012, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice și de achitare formulate de inculpatul D.C.I., prin apărători.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C.I. la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4) și alin. (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata prevenției, de la 01 februarie 2012 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 187,22 g cannabis, depus la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu Dovada din 23 februarie 2012.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, instanța fondului a reținut în sarcina inculpatului D.C.I. că la data de 04 ianuarie 2012, organele de poliție din cadrul B.C.C.O. - S.C.C.O. Călărași s-au sesizat din oficiu cu existența și activitatea unui grup infracțional specializat în traficul și consumul de droguri de risc (membrii grupului având legături în Spania).

Din acest grup a fost depistat și inculpatul D.C.I. (zis „G.") care, la începutul anului 2012, a vândut unor consumatori din București și Călărași droguri de risc (cannabis și hașiș) la preț de 60 RON doza.

Din înregistrările autorizate ale convorbirilor inculpatului a rezultat că, epuizând stocul, a hotărât să se aprovizioneze și, pentru a realiza acest lucru, a cerut unor consumatori de droguri („V.", „D." și „P.") să-i alimenteze cardul cu sume de bani reprezentând contravaloarea dozelor achiziționate „pe datorie" de la inculpat.

Când a reușit să strângă o sumă de bani, inculpatul D.C.I. l-a contactat în Spania pe un anume „T." stabilind achiziționarea și transmiterea unui colet de cannabis (prețul fiind de 1350 euro transmis de la o sucursală B.R.D. din București) iar destinatarul banilor fiind numit (fictiv) U.I. (la indicația lui „T.").

După expedierea întregii sume (până la 2100), la 31 ianuarie 2012 „T." a comunicat expedierea coletului.

În ziua următoare inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca L. până la stația de metrou Titan, de unde a luat metroul până la Gara de Nord și a preluat coletul cu inscripțiile „Destinatar D.C.I.; expeditor B.D." din autoutilitara M.S.

Cu coletul asupra sa, inculpatul s-a întors în zona stației „Titan" și după ce a introdus coletul pe bancheta din dreapta față a autoturismului D.L. a fost imobilizat de organele de anchetă, în colet descoperindu-se cantități de 197,5 g cannabis.

La data de 01 februarie 2012, prin rezoluție, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul D.C.I., față de care s-a luat, în aceeași zi, măsura reținerii. La 02 februarie 2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.

În declarațiile date la urmărirea penală inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, arătând că furnizorul ar fi un anume „D.S." din Călărași care îi trimitea colete conținând droguri de risc - cantitate de 100 - 150 g cannabis din vânzarea cărora obținea 2.000 RON/pachet.

A precizat că a trimis banii pe numele U.V. prin intermediul sistemului W.U. și că drogurile primite erau destinate comercializării.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 07 februarie 2012 au atestat că proba înaintată în cauza privind pe numitul D.C.I. este constituită din 197,69 g cannabis și are o concentrație THC de 3,96% ± 2%.

În raport de probele administrate în cauză, Tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpatului D.C.I. care a organizat și realizat introducerea în țară, fără drept, prin colet poștal, a cantității de 197,5 g cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii având aceeași denumire, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deținerea de către inculpat a cantității de 197,5 g cannabis în perioada de timp în care a făcut deplasarea din zona Gării de Nord (cu metroul) până în zona Titan, cu autoturismul proprietate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În raport de succesiunea în timp a derulării actelor materiale caracterizând latura obiectivă a fiecărei dintre cele două infracțiuni, instanța a apreciat că ne găsim în prezența a două fapte distincte, săvârșite în concurs real de infracțiuni, situație în care nu poate fi primită schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni într-una singură, cea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește cererea de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Tribunalul a reținut că inculpatului îi aparține inițiativa tranzacției internaționale și, prin remiterea contravalorii coletului, inculpatul determinând esențial introducerea în țară, fără drept, a drogurilor de risc, el fiind receptorul substanțelor interzise.

Pentru aceleași considerente, Tribunalul a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice în instigare sau complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri.

Cu privire la operațiunea de individualizare a pedepsei, apărarea a formulat cerere de reducere a pedepsei, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 însă D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călărași a infirmat existența unui denunț de natură a atrage incidența textului de lege amintit.

Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, circumstanțele reale în care au fost comise (folosindu-se servicii de curierat și bancare), circumstanțele personale ale inculpatului (cu antecedente care nu atrag starea de recidivă, cu atitudine sinceră în timpul procesului penal dar dovedind tenacitate și consecvență în săvârșirea infracțiunilor incriminate de Legea nr. 143/2000 și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A considerat instanța de fond că vârsta tânără a inculpatului, conduita anterioară și atitudinea sinceră dovedită în timpul urmăririi penale constituie împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu efect asupra cuantumului pedepselor.

Sentința a fost apelată de inculpatul D.C.I., care a reiterat solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic internațional de droguri prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de instigare sau complicitate la aceeași infracțiune, respectiv art. 25 sau 26 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pe considerentul că inculpatul nu a făcut altceva decât să ridice un colet și redozarea pedepsei și aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 178/A din data de 7 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C.I. împotriva Sentinței penale nr. 62 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că din probatoriul administrat, reiese, fără putință de tăgadă, că în cursul lunii ianuarie, anul curent, inculpatul D.C.I. a adunat bani de la consumatorii de droguri de pe raza municipiului Călărași, clienții săi fideli, a luat legătura cu un anume „T." din Spania, căruia i-a transferat suma de 2.000 euro pentru un colet de cannabis, stabilind modalitatea în care acest colet să-i fie trimis, drept pentru care l-a și ridicat personal, manopere ce se circumscriu unei activități de coautorat la infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, considerăm că aceasta a fost just cuantificată prin raportare la toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., avându-se în vedere și antecedența penală a inculpatului pentru care a intervenit reabilitarea, care sugerează însă o anumită înclinație a acestuia spre ignorarea normelor de drept care, în lipsa unei ocupații, creează o vulnerabilitate evidentă care l-ar putea atrage din nou în câmpul infracțional.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.C.I. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecând să se redozeze pedeapsa în sensul reducerii ei iar modalitatea ei de executare să nu fie cu privare de libertate.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătorești sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte constată că instanțele de fond și de apel au făcut o corectă și judicioasă interpretare a probelor administrate și o analiză corespunzătoare a acestora, reținându-se corect situația de fapt, vinovăția inculpatului cât și încadrarea juridică a faptelor penale săvârșite.

Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită de întreg materialul probator administrat în cauză, relevantă fiind declarația dată în fața instanței de fond prin care solicita să fie judecat pe baza acordului de vinovăție.

În conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.

Prin urmare, pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale. Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanța de judecată trebuie să țină seama atât de elementele ce țin de materialitatea faptelor în sine, cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozității sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că elementele legate de fapta și persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanțele anterioare în procesul de individualizare a sancțiunii penale.

La stabilirea modalității de executare trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, natura și împrejurările comiterii faptei, cât și gradul de pericol social al acesteia, astfel că, în opinia Înaltei Curți, în raport de aceste criterii, numai executarea pedepsei în regim de detenție asigură realizarea scopului preventiv educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., dând posibilitatea inculpatului de a-și schimba atitudinea în raport de valorile sociale ocrotite de norma penală.

Deși orientată spre minimul prevăzut de textul de lege incriminator dar și ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., pedeapsa cu închisoarea este de natură să asigure finalitatea acesteia înscrisă în art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială, instanța de fond respectând principiul proporționalității pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., prin executarea acesteia urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din data de 7 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2012 la 8 august 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 august 2012.

Procesat de GGC - N