ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 119 din data de 8 august 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost admisă cererea formulată de inculpații G.F. și R.E. de judecare a cauzei în baza art. 320
1
C. proc. pen.
În baza art. 174-176 lit. d) C. pen., raportat la art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.F. la 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.F. la 13 ani închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.F. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 5 ani.
În baza art. 174 -176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., prin aceeași sentință penală a fost condamnat inculpatul R.E. la 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.E. la 13 ani închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților G.F. și R.E. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
S-a menținut starea de arest a inculpaților G.F. și R.E., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele pronunțate perioada reținerii și arestării preventive de la 23 martie 2011 la zi, pentru ambii inculpați.
S-au aplicat inculpatului R.E. dispozițiile art. 67 C. pen., privind degradarea militară.
A fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile S.D.M., W.J.L.A. și W.L.R.
Au fost obligați inculpații, în solidar, către partea civilă S.D.M. la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale si 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost obligați inculpații, în solidar, către partea civilă minoră W.J.L.A., prin reprezentantul legal S.D.M., la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, începând de la data 16 iulie 2010 și până la împlinirea vârstei de 18 ani a părții civile, dar nu mai târziu de 25 de ani în cazul continuării studiilor, precum și la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
Au fost obligați inculpații, în solidar, către partea civilă W.L.R., prin reprezentantul legal S.D.M. la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, începând de la data de 16 iulie 2010 și până la împlinirea vârstei de 18 ani a părții civile, dar nu mai târziu de 25 de ani, în cazul continuării studiilor, precum și la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
Au mai fost obligați inculpații către stat la plata a câte 7000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 5974 lei fiecare reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală și câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariu apărător oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarea situație:
În data de 17 iulie 2010, ora 9,00 poliția a fost sesizată în legătură cu aspectul că pe malul bazinului piscicol Paicu, de pe raza comunei Nicolae Bălcescu a fost găsit cadavrul cetățeanului chinez W.Z.G., administrator al respectivului bazin piscicol, ce poseda multiple leziuni de violență.
Ca urmare a deplasării echipei operative în zonă, a fost identificat pe malul lacului cadavrul susnumitului, din ancheta efectuată reieșind că victima a fost ucisă în cursul nopții anterioare, fiindu-i sustrase un telefon mobil, o lanternă și un cuțit.
În apropierea victimei, au fost identificate mai multe fragmente dintr-o coadă de târboc (murdare de sânge), o cruce metalică de târboc, un hanorac ce prezenta o pată de sânge, două pachete de țigări, (în care se mai aflau 6 țigări nefumate) și unul gol, o șapcă de culoare albastră, iar pe pământul și vegetația din zonă au fost descoperite mai multe pete de sânge.
În urma autopsierii cadavrului victimei, prin raportul medico legal din 21 septembrie 2010 al S.M.L. Călărași, s-a constatat că acesta prezenta multiple leziuni de violență pe întregul corp. De la nivelul leziunilor din zona capului a fost extras un fragment de lemn ce provenea din fragmentele de coadă de târboc găsite la fața locului, iar la nivelul brațului stâng a fost relevată si o plagă înțepată.
S-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale, contuziei cerebrale, hemoragiei interne si asfixiei mecanice cu sânge, consecutive unui politraumatism cranio cerebral cu fracturi craniene, multiple fracturi costale si rupturi de organe interne.
Plaga de la nivelul brațului stâng s-a produs prin lovire cu corp dur, tăietor înțepător, posibil cuțit. între leziunile constatate la necropsie si decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă.
Concubina victimei S.D.M. a predat organelor de anchetă documentele de achiziție ale telefonului mobil sustras, stabilindu-se seria și numărul cartelei telefonice.
Pe parcursul anchetei, cartela telefonică sus menționată a fost folosită într-un terminal mobil aparținând numitului S.M., iar în urma anchetei efectuate s-a stabilit că respectiva cartelă a fost găsită în după amiaza zilei de 17 iulie 2010 pe drumul ce leagă satul Paicu de bazinul piscicol, de către B.V. care i-a dat-o numitului S.M. ce a verificat-o în telefonul său fără ca aceștia să aibă vreo legătură cu uciderea victimei.
S-a procedat la expertizarea biocriminalistică genetică a unora dintre corpurile delicte găsite la fața locului (hanorac, fragmente de băț, și altele) și s-a format un cerc de suspecți, fiind prelevate probe de comparație de la aceștia.
După efectuarea expertizelor, prin raportul întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, s-a stabilit că petele de sânge de pe hanorac și cele găsite pe vegetația din zona locului faptei au un profil genetic unic și aparțin victimei.
În același timp, pe hanorac s-a evidențiat și urma de contact cu un profil genetic mixt provenit din amestecul de material biologic de la minim două persoane, cel puțin una fiind de sex masculin și regăsindu-se integral în proba de referință a suspectului G.F.
De asemenea, pe unul din fragmentele de băț ridicate din câmpul infracțional a fost evidențiat o pată de sânge cu un profil genetic unic complet cu corespondență perfectă cu profilul inculpatului G.F.
În data de 23 martie 2011 au fost percheziționate domiciliile celor doi inculpați. În wc-ul din curtea imobilului inculpatului G.F. au fost găsite lanterna si cuțitul sustrase de la victimă, iar în cel din curtea locuinței inculpatului R.E. au fost găsite fragmentele telefonului mobil.
Cei doi inculpați au fost expertizați psihiatric, stabilindu-se că au avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care sunt cercetați.
Audiați în faza de cercetare judecătorească, ca de altfel și pe parcursul urmăririi penale, inculpații G.F. si R.E. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, recunoaștere care se coroborează cu probele administrate în cauză.
Au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., privind recunoașterea vinovăției, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală.
Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, a constatat că din acestea rezultă, cu certitudine și fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților și săvârșirea infracțiunilor de către aceștia, motiv pentru care, a admis cererea de judecare a cauzei în baza art. 320
1
C. proc. pen.
A concluzionat prima instanță că, în drept, faptele inculpaților G.F. și R.E., care în noaptea de 16 iulie 2010 l-au ucis pe cetățeanul chinez W.Z.G., prin aplicarea intenționată de multiple lovituri de băț și cuțit în scopul de a săvârși (sustrage și păstra bunul - pește, lanternă, cuțit, telefon mobil) și a ascunde infracțiunea de tâlhărie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora instanța de fond a pronunțat condamnarea inculpaților.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpați, Tribunalul Călărași a avut în vedere circumstanțele personale ale acestora respectiv, tineri în vârstă de 29 de ani și respectiv 40 de ani, fără antecedente penale, gradul sporit de pericol social al faptei săvârșite, natura infracțiunilor, modalitatea de comitere a acestora, urmarea produsă respectiv moartea victimei precum si dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
În raport de toate aceste circumstanțe, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpaților nu se pot realiza decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată spre maximul general.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat că în speță s-a constituit parte civilă concubina victimei, numita S.D.M., solicitând plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea - cavou, incinerare, monument funerar.
A solicitat pentru minorii: W.J.L.A. și W.L.R. rezultați din concubinajul cu victima plata unei pensii de întreținere, susținând că victima avea un salariu de aproximativ 4.000 lei pe lună, în calitate de administrator al unei bălți de pește.
A solicitat pentru ea și copii ei suma de 35.000 lei daune morale.
În dovedirea pretențiilor solicitate, a fost administrată proba cu acte și martori, fiind audiat numitul G.Ș., din declarația acestuia rezultând că partea civilă S.D. a cheltuit în jur de 200-300 milioane lei cu înmormântarea victimei și cu obiceiurile ulterioare.
În raport de probele administrate, Tribunalul a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile S.D.M., W.J.L.A. și W.L.R., în sensul că a dispus obligarea inculpaților, în solidar, către partea civilă S.D.M. la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a mai arătat că partea civilă S.D.M. a susținut că victima avea un venit lunar de 4.000 lei, dar nu a putut dovedi acest lucru, întrucât victima nu a lucrat cu carte de muncă, motiv pentru care la stabilirea prestației periodice, instanța a avut în vedere venitul minim pe economie la data pronunțării sentinței, respectiv 650 lei.
Având în vedere aceste repere, Tribunalul Călărași a dispus obligarea solidară a inculpaților, către partea civilă minoră W.J.L.A., prin reprezentantul legal S.D.M., la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, începând de la data 16 iulie 2010 și până la împlinirea vârstei de 18 ani a părții civile, dar nu mai târziu de 25 de ani în cazul continuării studiilor, precum și la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
Pentru aceleași argumente, au fost obligați inculpații, în solidar, către partea civilă W.L.R., prin reprezentantul legal S.D.M. la plata sumei de 200 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, începând de la data de 16 iulie 2010 și până la împlinirea vârstei de 18 ani a părții civile, dar nu mai târziu de 25 de ani în cazul continuării studiilor, precum și la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, inculpatul R.E. și inculpatul G.F.
La termenul de judecată, din data de 8 septembrie 2011, inculpatul G.F. și-a retras calea de atac, împrejurare față de care, Curtea potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen. va lua act de manifestarea de voință a acestuia.
Ministerul Public invocă nelegalitatea hotărârii atacate, pe latură penală, susținând că judecătorul fondului, în mod greșit, a aplicat dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., aceste prevederi negăsindu-și aplicarea în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav.
Inculpatul R.E., în apelul său, susține greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, arătând, prin apărător, că se impunea reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., precizând că acesta a recunoscut faptele și nu este cunoscut cu antecedente penale. în plus, susține că acesta a conștientizat gravitatea faptelor sale și, pe cale de consecință, solicită reducerea pedepsei stabilite de instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 243/A din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.
S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 119 din 08 august 2011 a Tribunalului Călărași, în ceea ce privește latura penală și, pe fond, rejudecând s-au decis următoarele:
I. În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul G.F., la 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. pen., condamnă pe inculpatul G.F. la 13 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul G.F. execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
II. În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. condamnă pe inculpatul R.E. la 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. Aplică inculpatului R.E. dispozițiile art. 67 C. pen., privind degradarea militară.
În baza art. 71 C. pen., interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a) C. pen.., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. pen., condamnă pe inculpatul R.E. la 13 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 33-34 C. pen., inculpatul R.E. execută pedeapsa cea mai grea respectiv 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. Aplică inculpatului R.E. dispozițiile art. 67 C. pen., privind degradarea militară.
În baza art. 71 C. pen., interzice exercițiul drepturilor prevăzute de arr.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
S-a menținut starea de arest a inculpaților G.F. și R.E. și în baza art. 88 C. pen. deduce din pedepsele pronunțate perioada reținerii și arestării preventive de la 23 martie 2011 la zi, pentru ambii inculpați.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.E.
S-a luat act de retragerea, la data de 08 septembrie 2011, a apelului declarat de inculpatul G.F., împotriva aceleiași sentințe penale.
Au fost obligați inculpații către stat la plata a câte 1000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, în apel, din care pentru fiecare 300 lei fiecare, reprezentând onorariu apărător oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de Ministerul Public și inculpatul R.E., precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 teza finală C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că apelul Parchetului este fondat, dată fiind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., iar cel al inculpatului (apelant în speță) este nefondat, urmând a fi respins potrivit art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., în considerarea următoarelor argumente:
Acuzațiile Ministerului Public vizează săvârșirea de către inculpații G.F. și R.E. a infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, fapte săvârșite pe raza comunei Nicolae Bălcescu județul Călărași, având ca victimă cetățeanul chinez W.Z.G.
În acord cu instanța de fond, Curtea constată vinovăția dovedită.
Se reține că, în drept, faptele inculpaților G.F. și R.E., care în noaptea de 16 iulie 2010 l-au ucis pe cetățeanul chinez W.Z.G., prin aplicarea intenționată de multiple lovituri de băț și cuțit în scopul de a săvârși (sustrage și păstra bunul - pește, lanternă, cuțit, telefon mobil) și a ascunde infracțiunea de tâlhărie - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora instanța de fond a pronunțat condamnarea inculpaților.
Critica Ministerului Public a vizat greșita aplicare a art. 320
1
C. proc. pen.
Dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., prevăd în mod clar, fără loc de interpretare că: „Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață."
Apreciind motivul de apel formulat de Ministerul Public ca fiind fondat, Curtea a înlăturat aplicarea art. 320
1
C. proc. pen.
Chiar dacă inculpații nu pot beneficia de procedura prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., recunoașterea faptelor le profită, fiind reflectată în cuantumul sancțiunilor.
Audiați fiind la instanța de apel, după ce li s-au pus în vedere consecințele înlăturării procedurii prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen., inculpatul G.F. a recunoscut fapta (dosar apel), iar inculpatul R.E. a arătat că nu mai dorește să dea alte declarații.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că faptele de care sunt acuzați și pe care inculpații le-au recunoscut sunt sancționate cu o pedeapsă de la 15 la 25 de ani închisoare (omorul deosebit de grav) și de la 7 la 20 de ani închisoare (tâlhăria).
La individualizarea pedepselor, Curtea va avea în vedere forma tipică a infracțiunii de omor deosebit de grav comisă de inculpați.
Astfel, cu privire la circumstanțele în care au agresat-o pe victima W.Z.G., cei doi inculpați au relatat următoarele:
Inculpatul R.E.: „..am plecat amândoi pe lângă fântâna și pe lângă crucea de fier din coada lacului, am montat târbocul și intrat în apă. F. stătea lângă mine, dar pe mal și a fumat (avea un pachet de țigări, iar eu unul de K.). Am reușit să prin câțiva car ași pe care i-am pus în traistă, însă la un moment dat s-a apropiat de noi pe apă cu barca chinezul care a pus lanterna pe noi și a strigat ceva la noi din care am înțeles că ne-a văzut. Eu am scos târbocul și am urcat malul încercând să fug dar după câțiva pași m-am împiedicat într-o groapă și am căzut. F. o luase înainte, fugind câțiva metri. Am fost ajunși din urmă de chinez care a prins târbocul și cu un cuțit a încercat să taie plasa de la târboc. Eu trăgeam de coada târbocului și el încerca să mi-l ia trăgând în partea cealaltă, dar cele patru crăcane au ieșit din crucea metalică și eu am rămas în mână cu coada târbocului, în lungime aproximativ 3 metri. Chinezul s-a aflat tot timpul la vârful cozii circa 3-4 metri distanță.. am strigat la F. care o luase înainte să se întoarcă și să mă ajute să scap de chinez. Când am rămas cu coada în mână am ridicat-o și l-am lovit pe chinez peste picioare, coada rupându-se și chinezul căzând la pământ. Din spate s-a apropiat și F. care a luat bucata ruptă a cozii și a început să-l lovească peste corp cu aceasta de mai multe ori. Am văzut că l-a lovit și cu picioarele și I-a călcat. întrucât îl lovise destul de tare pe chinez care țipa și fiind pericol să-l omoare, i-am zis lui F. să nu-l mai lovească. Acesta s-a oprit iar chinezul s-a târât spre mal lângă barcă, căzând în apă. F. mi-a spus că telefonul lui este la chinez și că el are în mână telefonul chinezului. F., cu cuțitul chinezului în mâna - pe care respectivul îl scăpase după ce eu l-am lovit cu bățul peste picioare - s-a apropiat de chinez și a încercat să îi i-a telefonul chinezului din mână, dar acesta nu-i dădea drumul telefonului. Nu-mi amintesc dacă F. l-a lovit și cu cuțitul, însă l-am mai lovit și eu pe chinez peste mână încă o dată cu bucata de băț pe care o aveam în mână.
F. a reușit să ia telefonul în cele din urmă, ne-am urcat din nou pe mal, eu am luat plasa și cele patru bețe (covergi) ale târbocului, precum și peștele prins din balta respectivă și am plecat înapoi către casa lui F. pe același drum pe care venisem.
Pe drum F. mi-a arătat telefonul chinezului pe care eu i l-am luat din mână și am scos cartela însă am scăpat-o și am pierdut-o în iarbă. De asemenea am observat că F. luase cu el lanterna chinezului. Am ajuns acasă la F., am trezit-o pe soția sa E. din somn și i-am povestit că amândoi l-am bătut pe chinez. După aceea împreună cu F. am mers la mine acasă unde am rămas până dimineața. Când s-a trezit soția mea, a plecat până la magazin întorcându-se și spunându-ne că chinezul a fost găsit mort pe malul lacului. Atunci i-a povestit și E. soției mele că noi l-am bătut pe chinez, lucru pe care l-am confirmat și noi. Atunci am spart telefonul chinezului pe care îl luasem la mine acasă și l-am aruncat în WC-ul din curte pentru a nu fi găsit de poliție. Lanterna și cuțitul rămăsese acasă la F. și am înțeles că și ei l-au aruncat în WC-ul lor.
Nu-mi amintesc dacă F. a avut la el hanoracul de culoare neagră, însă în mod sigur la momentul agresiunii a avut o șapcă de culoare albastră..".
Inculpatul G.F. a declarat următoarele: „..pe malul bălții am ajuns în jurul miezului nopții, am montat amândoi târbocul și am coborât malul intrând în apă până mai sus de genunchi, după ce în prealabil ne-am lăsat pe mal un hanorac negru cu dungi albe pe lateral și căptușeala roșie și o șapcă de culoare albastră. Aveam la mine un pachet de țigări pe care l-am aruncat pe malul apei întrucât s-au terminat țigările, fumând apoi de la J. care avea un pachet de țigări și pe care ulterior l-a lăsat și el pe mal.
După o perioadă de timp în care am stat amândoi în apă cu târbocul fără a prinde însă pește, am văzut că se apropie de noi în apă o barcă și am bănuit că este chinezul, moment în care J. a spus că dacă se va apropia de noi să sărim pe el și să-l batem. J. a urcat târbocul pe mal și am reușit să urcăm și noi malul însă chinezul ne-a ajuns din urmă și a aprins o lanternă luminându-ne și strigând să stăm pe loc, că ne cunoaște și o să tragă. Totodată chinezul a prins târbocul cu care pescuisem cu intenția de a ni-l lua, însă J. a tras de coada târbocului rămânând cu ea în mână și cu aceasta l-a lovit pe chinez, coada rupându-se. Am luat și eu în mână bucata ruptă și împreună cu J. care avea cealaltă bucată a cozii am început să-l lovim pe chinez peste tot corpul, la întâmplare, în timp ce acesta se afla întins pe pământ (căzuse după prima lovitură).
Am continuat să-l lovim și cu picioarele de o parte și de cealaltă a corpului, timp în care chinezul țipa să-l lăsăm în pace.
Când ne-am oprit să-l lovim, chinezul s-a târât spre barcă iar eu am luat de jos un cuțit pe care îl văzusem în mâna chinezului când am urcat pe mal și pe care îl scăpase din mână după prima lovitură pe care o dăduse J. Chinezul nu ne-a amenințat cu respectivul cuțit.
Întrucât zisese că ne-a recunoscut și pentru a nu ne reclama la poliție, eu am luat cuțitul respectiv și m-am dus după chinez, gândindu-mă că astfel o să-l termin și nu ne va spune poliției. Nu-mi amintesc în ce zonă a corpului l-am lovit.
Cu cuțitul respectiv în mână m-am urcat pe mal, luând hanoracul sub braț, însă am observat că J. dispăruse. Mi s-a făcut frică și am aruncat hanoracul (probabil în acel moment s-a murdărit hanoracul cu sângele chinezului de pe cuțit) și am fugit și eu către sat.
Menționez că, după ce l-am lovit cu cuțitul pe chinez, i-am luat și o lanternă de culoare neagră ce rămăsese aprinsă și care mi-a plăcut întrucât avea lumina puternică.
Cu lanterna și cuțitul asupra mea am fugit către sat, ajungându-l pe J. din urmă în zona crucii de fier și am mers apoi împreună pană la mine acasă pe același drum.
Nu cunosc în ce moment a luat J. telefonul mobil de la chinez.
Când am ajuns acasă, am constatat că am o rană mare la mână, de unde îmi curgea sânge și din care am scos o așchie de lemn din coada târbocului. Le-am trezit pe soția și pe mama mea din somn și, împreună cu J., le-am povestit că l-am bătut pe chinez, amândoi.
A doua zi am aflat că a fost găsit mort chinezul, motiv pentru care am aruncat lanterna și cuțitul în WC-ul. din curte. De asemenea, cu J. m-am întâlnit a doua zi de dimineață la el acasă și i-am povestit și soției lui că eu l-am bătut pe chinez în seara respectivă.
A doua zi am fost chemat la poliție unde mi-au fost arătate hanoracul, șapca albastră, crucea târbocului, dar le-am declarat că nu le cunosc. Șapca albastră am uitat-o de asemenea pe mal, lângă hanorac..".
Ulterior, inculpatul G.F. a revenit și a completat propriile declarații, arătând că au reușit să prindă câțiva pești până să fie surprinși de victimă, că a fost strigat de coinculpatul R.E. să vină să-l ajute să scape de victimă și că tot el i-a luat telefonul acesteia, descriind desfășurarea faptelor în modalitatea relatată de R.E.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, Curtea a avut în vedere că aceasta s-a produs după ce inculpații aplicaseră lovituri intense în zone vitale care, ulterior, au provocat decesul victimei.
Săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (sustragerea telefonului mobil din mâna victimei care nu se putea apăra, având în vedere violențele aplicate anterior), prin lovirea victimei peste mână indică înclinarea către violență a celor doi inculpați și justifică o pedeapsă peste mediul prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații R.E. și G.F., invocând temeiul art. 385
9
pct. 17 și 14 C. proc. pen.
În susținerea motivelor de casare, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., susținând că nu au avut intenția de a ucide, iar loviturile aplicate nu au fost în zone vitale. Referitor la al doilea caz de casare, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale și au avut o conduită bună anterior săvârșirii faptei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
În ce privește incidența cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., Curtea reține că în noaptea de 16 iulie 2010 inculpații au aplicat victimei multiple și puternice lovituri cu un băț și un cuțit, acestea vizând inclusiv zone vitale ale corpului.
În urma loviturilor primite, victima a suferit leziuni grave (politraumatism cranio-cerebro-brahio-pelvin cu fracturi craniene, multiple fracturi costale și rupturi de organe interne) care au condus la decesul acesteia.
Gravitatea acestor leziuni demonstrează că inculpații nu au urmărit doar lovirea victimei, ci aceștia au realizat că acțiunea lor conjugată poate avea consecințe letale pe care și le-au asumat, câtă vreme ei nu și-au limitat activitatea infracțională la aplicarea unei corecții fizice victimei, lovind-o cu putere și în mod repetat cu obiecte apte să conducă, prin folosirea lor, la decesul persoanei vizate.
Circumstanțele în care fapta a fost comisă conduc astfel la concluzia că din punct de vedere subiectiv inculpații au acționat măcar cu intenția indirectă de a ucide victima, rezultatul actelor săvârșite de ei fiind prevăzut și acceptat ca și posibilitate de producere.
În condițiile în care cealaltă infracțiune, de tâlhărie, a fost asumată în totalitate de inculpați (care au beneficiat în privința ei de disp. art. 320
1
C proc. pen., atât în fond, cât și în apel), rezultă că faptele acestora de a ucide victima în scopul de a săvârși, dar și de a ascunde infracțiunea de tâlhărie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174- 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și (2
1
) lit. a) C. pen.), astfel încât primul motiv de recurs este nefondat.
De asemenea neîntemeiat este și cea de-a doua critică, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
În acest sens, Curtea constată că pentru infracțiunea cea mai gravă inculpaților li s-au aplicat pedepse orientate către minimul special (16 ani și 6 luni închisoare față de 15 ani închisoare), fiind avute în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, vârsta acestora și lipsa antecedentelor penale, dar și modalitatea de comitere a faptelor și scopul urmărit prin activitatea infracțională.
Această pedeapsă reflectă totodată și conduita procesuală a inculpaților, în condițiile în care infracțiunea de omor deosebit de grav este exclusă de la aplicarea art. 320
1
C. proc. pen.
În consecință, Curtea constată că instanța de apel a evaluat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., prin raportare la circumstanțele reale și personale rezultate din actele dosarului, iar pedepsele aplicate inculpaților satisfac necesitățile de constrângere și reeducare a acestora, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Așa fiind, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Va fi dedusă prevenția la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați R.E. și G.F. împotriva deciziei penale nr. 243/A din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive, de la 23 martie 2011 la 26 ianuarie 2012.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.