ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2643/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 41/116/2013 s-a disjuns cauza privind pe inculpații N.T. și P.I.E. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. a) și b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a)-34 C. pen., s-a hotărât că inculpatul C.F. execută 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul C.F.

este condamnat prin această sentință sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat definitiv prin sentințele penale nr. 21/2010 și nr. 254/2010 pronunțate de Judecătoria Călărași și nr. 287/2012 a Judecătoriei sector 1 București. S-au descontopit pedepsele rezultante din sentințele penale menționate și cea rezultantă din prezenta sentință, repunându-se pedepsele componente în individualitatea lor, respectiv 10 luni închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.; 10 luni închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.; 10 luni închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, 1 an și 4 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/200 și 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 83 C. pen. În baza art. 36 alin. (1) și (2) C. pen., s-au contopit fiecare dintre pedepsele menționate anterior cu fiecare dintre pedepsele pronunțate prin prezenta sentință, inculpatul C.F. având de executat, în final, 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. a) și b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul F.N.C. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)-34 C. pen., s-a hotărât că inculpatul F.N.C. execută 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepselor, pentru ambii inculpați. S-a menținut starea de arest a inculpaților C.F. și F.N.C. și potrivit art. 88 C. pen. s-a computat prevenția acestora, de la 11 decembrie 2012, la zi, pentru inculpatul F.N.C. și de la 15 iulie 2012, la zi, pentru inculpatul C.F. S-a dispus anularea M.E.P.I. din 4 septembrie 2012 emis de către Judecătoria sectorul 1 București pe numele inculpatului C.F.

și emiterea unui nou mandat, în sensul celor dispuse prin prezenta sentință. S-a luat act că părțile vătămate B.G., L.I.F., M.I., R.M., E.F. și I.E. nu s-au constituit părți civile în cauză. S-a luat act că, prin sentința penală nr. 161/2012 a Tribunalului Călărași (nedefinitivă), s-a dispus, în baza art. 118 lit. d) C. pen., art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen., confiscarea specială, în folosul statului, a echivalentului în RON a sumei de 450.000 euro, de la data efectivă a confiscării de la inculpații D.N., D.V.M., D.I., C.C., N.V.I. și S.D. S-a constatat că suma de 450.000 euro reprezintă produsul total al activității infracționale a grupului și, pe cale de consecință, s-a dispus confiscarea menționatei sume și de la inculpații C.F.

și F.N.C. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.F. la plata sumei de 2.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 RON reprezintă onorariu avocat oficiu, iar inculpatul F.N.C. la 1.700 RON către stat, cu același titlu, din care 100 RON reprezintă onorariu avocat oficiu. Pentru pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere că din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că, în anul 2007, inculpații D.N. și D.V.M. au inițiat și constituit grupul de crimă organizată din care, încă din acel an, făceau parte și inculpații C.C., N.V.I. și fiul celor doi, S.D., scopul în vederea căruia grupul a fost constituit fiind comiterea de infracțiuni grave, respectiv traficul de persoane, traficul de minori și proxenetism pentru a obține beneficii materiale.

Probatoriile au reținut că în anul 2007 erau traficate de grupare în țară, minorele N.D.G. (17 ani), P.E.V. (17 ani), B.G. (16 ani) și C.M.S. (majoră). Încă din acel an, membrii grupării au adoptat ca metodă de recrutare a tinerelor femei inducerea în eroare, folosind cu succes așa numita metodă „loverboy” deoarece, la fel ca și ceilalți traficanți de carne vie, s-au adaptat noilor realități sociale și au conștientizat că recrutarea prin violențe fizice sau prin răpire le-ar fi creat riscuri majore și ar fi făcut mult mai ușoară tragerea lor la răspundere penală, așa încât, folosindu-se de această metodă mai personală, au reușit să le mențină pe victime într-o totală dependență emoțională și afectivă față de ei, fără ca violențele fizice și psihice să fie excluse complet din modalitatea de acționare.

Astfel, s-a reținut că „loverboy” este un iubit de carieră care face parte dintr-o rețea ce recrutează fete pentru trafic de persoane, alegându-le ca target din grupuri vulnerabile cărora, treptat, le câștigă încrederea, intrând într-o relație afectuoasă, intimă, de cuplu cu acestea, determinându-le să se prostitueze în timp pentru el, în prealabil însă câștigându-le încrederea. Astfel, după ce tinerele vulnerabile se îndrăgostesc de traficant, acesta, uzând de autoritatea emoțională pe care o deține și o exercită permanent, reușește să le determine să se prostitueze cu pretextul că activitatea nu va fi de lungă durată, ci va ține doar atât cât va fi nevoie ca ei să acumuleze un capital care să le permită să își întemeieze o familie și să trăiască decent, în realitate însă, din banii astfel obținuți beneficiind o întreagă rețea de carne vie din care traficantul face parte.

Probatoriile au demonstrat astfel, fără echivoc, că prin această metodă au fost recrutate și/sau menținute în eroare majoritatea victimelor traficate de grupare în perioada de referință, respectiv anii 2007-2011. Un membru al grupării, care s-a stabilit judiciar că face parte din eșalonul II este C.F., rolul acestuia în cadrul rețelei fiind de a recruta prin metoda „loverboy” tinere fete vulnerabile emoțional pe care, prin inducere în eroare, le determina să se prostitueze, asigurându-le că banii obținuți astfel vor fi folosiți pentru îndeplinirea unor obiective comune, în realitate, însă, aceștia intrând integral în patrimoniul grupării de crimă organizată.

Și în ce privește pe acest inculpat, s-a putut reține că toate activitățile ilicit penale pe care le-a desfășurat i-au fost încuviințate, supravegheate și dirijate de liderii grupării, „C.” și „B.”, aceștia hotărând cu privire la momentul la care victimele urmau să ajungă în Grecia, locurile de cazare și programul de lucru al tinerelor, inculpatul dând dovadă de obediență față de cei doi și împărțind cu aceștia (conform probatoriilor) produsul infracțiunilor, respectiv sumele de bani. Astfel, ca și fratele său, inculpatul C.C., inculpatul C.F., sub pretextul inițierii unor relații stabile bazate pe afecțiune și încredere, specifice căsătoriei, le-a recrutat și exploatat sexual în același timp, pe victimele C.I.E.

și M.I., transportate de grupare în Grecia, însă cazate în apartamente distincte pentru a nu ști nimic una de cealaltă, dar și pe A.A., pe care, la un moment dat, „a vândut-o” inculpaților D.N. și D.V.M. în baza unei înțelegeri avute cu cei doi. Totodată, acesta a ajutat și la traficarea victimei L.I.F. pe care a transportat-o la fiecare plecare în străinătate la aeroport, împreună cu fratele său C.C., aspecte rezultate din declarațiile părților vătămate menționate. Martorul B.M., interpus al grupării de crimă organizată a precizat, printre altele: „Despre C.F. cunosc că în perioada 2008-2011 s-a aflat foarte mult timp în Grecia, trimis de S.D., rolul lui acolo fiind de a supraveghea femeile, de a trimite bani în țară și de a se asigura că totul decurge normal.” Că inculpații D.N.

și D.V.M. i-au coordonat acestui inculpat toate activitățile și că l-au relaționat cu toți ceilalți membri ai grupării în realizarea scopului comun, traficarea femeilor și obținerea de beneficii materiale a rezultat cu prisosință din întreg materialul probator al cauzei (înscrisuri, declarații, redări de convorbiri telefonice). Fiind audiat, inculpatul C.F. a recunoscut actele materiale ce i s-au reținut în sarcină (respectiv faptul că a profitat de pe urma actelor de prostituție desfășurate de victimele C.I.E., A.A. și M.I.), însă nu și încadrarea juridică a faptei de trafic de persoane, ci doar pe aceea de proxenetism. Acesta a recunoscut că a trimis fetele la prostituție în Grecia, dar a precizat că acestea se prostituau de bună-voie și el nu le-a constrâns în nici un fel, fizic sau psihic.

La fel ca și ceilalți traficanți, acesta a recrutat prin inducere în eroare în perioada de referință, în același timp, mai multe tinere pe care le-a determinat sau le-a convins să se prostitueze, acestea fiind minora în vârstă de 17 ani, M.S.L. și I.S.E. (majoră, a cărei recrutare a fost făcută inițial de F.N.C., ulterior tânăra fiind trecută sub autoritatea emoțională a inculpatului S.D. care o asigura zilnic, telefonic, de sentimentele de afecțiune pe care le nutrea față de ea, aceleași sentimente fiindu-i induse și de părinții inculpatului, cei doi lideri ai grupării. În rechizitoriu s-a mai reținut, în urma administrării probelor, că F.N.C. a fost, la rândul său, membru activ al grupării de crimă organizată inițiată și constituită de inculpații D.N.

și D.V.M., acesta făcând parte din eșalonul doi al grupării, atribuțiile sale principale constând în supravegherea în afara granițelor țării a activităților desfășurate de femeile traficate de rețeaua de infractori, supraveghere ce se exercita, în fapt, la ordinele inculpaților D.N. și D.V.M. și care a constat în primirea unora dintre fete și asigurarea transportului acestora de la locurile de cazare la bordel și retur, în vederea exercitării unui control permanent asupra lor. În acest sens, autoritățile judiciare elene au documentat activitatea infracțională a inculpatului F.N.C., pe care l-au depistat în timp ce, împreună cu învinuitul F.V., asigura transportul a patru femei traficate de la bordel la locurile de cazare, respectiv a numitelor C.I.E., V.M.N., S.M.

și C.M., asupra celor doi bărbați fiind găsite sume importante în euro colectate de la tinere, provenite din încasările din ziua respectivă. De asemenea, cu privire la acest inculpat s-a mai reținut, din probatorii, că i-a înlesnit și favorizat, cu ajutorul inculpatului D.N., practicarea prostituției numitei S.M., a recrutat-o prin inducere în eroare în luna martie 2009 pe partea vătămată R.M., pe care ulterior a plasat-o inculpaților N.T. și D.N., care au găzduit-o în locuința lui „B.” și au determinat-o să se prostitueze în țară, ulterior transportând-o în Grecia și, prin aceleași mijloace de constrângere, determinând-o să practice prostituția. Tot în sarcina inculpatului F.N.C. s-a mai reținut că a recrutat-o, în vederea practicării prostituției, și pe numita I.S.E.

pe care, în anul 2009, a „cedat-o” în favoarea și folosul inculpaților D.N., D.V.M. și S.D., aceasta devenind una din „iubitele" lui S.D., prostituându-se pentru el și membrii familiei sale în A., Grecia. Victima I.E. a arătat că în perioada în care a fost cazată în apartamentul soților D., înainte de a pleca în străinătate, a cunoscut-o și pe numita I.S.E., care i-a fost prezentată ca fiind soția inculpatului F.N.C. Deși inculpatul a declarat că nu o cunoaște pe numita I.S.E., declarația sa a fost infirmată de întregul material probator. Din probe a mai rezultat că inculpatul F.N.C. a transportat-o la aeroport în momentul plecării peste hotare pe victima M.I., care era însoțită de inculpații C.F.

și D.N. Toate aceste legături, precum și interdependența inculpatului F.N.C. de membrii grupării au rezultat din probatoriile administrate (declarații victime, declarații martori, redări ale convorbirilor telefonice înregistrate autorizat). Fiind audiat, inculpatul F.N.C. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Acesta a declarat că nu a cunoscut activitățile desfășurate de membrii grupului, deși tot acesta a declarat că îi cunoștea pe aceștia și pe majoritatea tinerelor care se prostituau în interesul grupului. Concluzionând, s-a putut afirma că probatoriile administrate au stabilit fără echivoc că, în anul 2007, inculpații D.N. și D.V.M.

au inițiat și constituit un grup infracțional organizat care a acționat coordonat, în timp (până la sfârșitul anului 2011 când a fost destructurat), în scopul comiterii de infracțiuni grave, respectiv trafic de persoane, trafic de minori, spălare de bani și proxenetism, grup care a fost structurat pe relații ierarhice și personale, între o parte din membrii acestuia existând legături de rudenie. Gruparea de crimă organizată a fost structurată pe trei paliere ierarhice, fiecare palier cu roluri și atribuții prestabilite pentru membrii săi. Astfel, palierul I a fost format din inculpații D.N. și D.V.M., aceștia fiind conducătorii grupării și singurii factori de decizie asupra activităților ilicit penale desfășurate în țară și în afara țării de membrii grupării.

Această concluzie s-a desprins din întreg materialul probator administrat în cauză. Din eșalonul II al grupării s-a stabilit judiciar că fac parte inculpații S.D., C.C., C.F., D.I., N.V.I., P.F., N.A.N. și F.N.C., aceștia având atribuții în principal de recrutare a tinerelor fete, minore sau majore ce proveneau de regulă din medii paupere, erau lipsite de instrucție școlară sau determinate de traficanți să abandoneze cursurile, făceau parte din familii dezorganizate sau erau ieșite de sub autoritatea parentală. Metoda cea mai frecventă de ademenire a tinerelor a fost contactul direct cu acestea, fetele fiind manipulate emoțional și induse în eroare de traficanți prin promisiuni false legate de o viață mai bună, construirea unor relații de prietenie, iubire sau asigurarea unor locuri de muncă decent plătite în alte state.

În general, după recrutare, sub supravegherea celor doi lideri, după împlinirea vârstei de 18 ani (în cazul minorelor), victimele erau transportate în exteriorul țării, cazate colectiv în apartamente închiriate și supuse unui mod de viață restrictiv, prin limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale (de exemplu libertatea de mișcare le era grav încălcată, acestea fiind deseori apostrofate de fiecare dată când părăseau apartamentele neînsoțite), tinerelor inducându-li-se o stare de temere, tulburare psihică și aservire emoțională ca urmare a utilizării amenințărilor, șantajului și chiar a agresiunii fizice. În legătură cu conducătorii grupării și membrii eșalonului doi, declarații concludente au dat victimele, dar și persoane apropiate acestora.

Din eșalonul III al grupării s-a stabilit că făceau parte inculpații N.T., P.I.E., învinuiții C.S. și F.V. (ambii cetățeni moldoveni), atribuțiile lor fiind acelea de a sprijini rețeaua în afara granițelor țării, unde își desfășurau exclusiv activitățile infracționale specifice. Rolul prestabilit de cei doi lideri era acela de a asigura transportul tinerelor fete de la aeroport, primirea și cazarea acestora, plasarea victimelor în case de toleranță („magazine”) în care acestea se prostituau ilegal cu nerespectarea dispozițiilor ce reglementează prostituția în Grecia și de a le asigura o așa-zisă protecție prin această supraveghere permanentă, traficanții deținând în mod totalitar controlul asupra lor.

Tot membrii eșalonului III purtau permanent legătura cu conducătorii grupării, aducându-le la cunoștință toate deficiențele pe care le constatau în comportamentul fetelor, atenționându-i practic asupra intențiilor pe care le aveau, pentru a preîntâmpina eventualele plecări sau evadări ale acestora. Pentru aportul adus la sprijinirea grupării, membrii eșalonului III primeau de la fiecare fată sume fixe de bani pe care le numeau procente, ce erau negociate strict cu conducătorii grupării și care se ridicau la cota de 2,5 euro pentru fiecare client. Din probatoriile administrate (înscrisuri) a rezultat că sumele de bani identificate pe care gruparea le-a obținut în perioada de referință din activitatea de crimă organizată au fost în cuantum de 450.000 euro.

În realitate însă, suma de 450.000 euro reprezenta o mică parte din produsul infracțiunii, probele administrate dovedind că deseori banii erau colectați și trimiși în țară prin membrii grupării sau chiar prin intermediul femeilor traficate, la revenirile acestora pentru scurte perioade în România. Totodată, nu s-a putut stabili judiciar care sunt sumele de bani produse de tinerele ce se prostituau în țară întrucât și acestea erau predate în mod direct traficanților, însă s-a apreciat că au fost substanțiale, din convorbirile telefonice interceptate rezultând că media banilor produși pe noapte de o singură fată s-ar putea ridica la 1.000 RON.

Grupul organizat a săvârșit atât acțiuni specifice traficului de persoane, traficului de minori, cât și acțiuni ce se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de proxenetism, demarcația fiind făcută, după cum este prevăzută și în recursul în interesul legii din 19 martie 2007, de existența elementului de înșelăciune (inducere în eroare) la practicarea prostituției sau de starea de minoritate existentă la momentul recrutării tinerelor femei.

Cu privire la unele dintre acestea, care au fost recrutate în vederea exploatării sexuale în perioada de minorat și care au fost determinate prin aceleași metode de inducere în eroare să se prostitueze în țară, dar și în străinătate, chiar și după împlinirea vârstei de 18 ani, fiind vorba de o infracțiune continuă, care s-a consumat în momentul în care s-a comis acțiunea de recrutare în vederea exploatării sexuale și s-a epuizat datorită unei împrejurări externe, independente de cele mai multe ori de voința inculpaților (o parte dintre fete ieșind la un moment dat voluntar de sub autoritatea lor), momentul epuizării a fost după ce acestea au împlinit vârsta de 18 ani. Toate probatoriile expuse mai sus au atestat fără dubii că M.I., C.I.E., A.A., R.M., I.S.E., S.M., V.M.N., N.D.G., C.M.S., L.I.F., I.E., E.F., P.E.V., D.A.F., V.G., M.I.A., V.M., M.S.L., B.G.

au fost victimele grupării de crimă organizată inițiată și condusă de inculpații D.N. și D.V.M. care, au supravegheat, controlat și tras foloase materiale în urma exploatării acestora. Fișa de cazier judiciar a atestat că inculpatul C.F. a suferit multiple condamnări penale pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul circulației, toate infracțiunile reținute în sarcina sa fiind comise în concurs cu infracțiunile deduse judecății prin prezentul act de inculpare. Astfel, prin sentința penală din 19 ianuarie 2010 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin neapelare la data de 9 februarie 2010, inculpatul C.F. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni. Prin sentința penală din 12 auust 2010 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin neapelare la data de 31 august 2010, inculpatul C.F. a fost condamnat la 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni. Prin sentința penală din 9 martie 2012 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 27 martie 2012, inculpatul C.F. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. S-a anulat suspendarea dispusă prin sentința penală din 12 august 2010 a Judecătoriei Călărași și s-a contopit pedeapsa cu cele dispuse prin sentințele penale din 12 august 2010 și din 19 ianuarie 2010 ale Judecătoriei Călărași, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare. Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. cu privire la pedepsele pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului F.N.C. a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă. Prin ordonanța din 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, față de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ (amendă în cuantum de 500 RON) pentru art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călărași la data de 8 ianuarie 2013 și, în ședința publică din 25 ianuarie 2013, inculpații C.F. și F.N.C., interogați fiind de către instanță, au învederat că recunosc comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecați și în maniera reținută în actul de inculpare, arătând că doresc să fie judecați în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Tribunalul, analizând actele dosarului, a reținut că faptele inculpatului C.F. care, în anul 2007, a participat la constituirea grupului infracțional organizat condus și inițiat de inculpații D.N.

și D.V.M., participând alături de ceilalți membri ai grupării în perioada 2007-2011 la acte de trafic de persoane și proxenetism, beneficiind în mod direct de foloase materiale de pe urma acestor activități, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. a) și b), pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003 și cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul. De asemenea, s-a reținut că faptele inculpatului C.F. care, în perioada 2007-2009, le-a recrutat prin inducere în eroare pe C.I.E. și M.I. pe care, prin mijloace dolosive, le-a determinat să se prostitueze în Grecia, menținându-le în continuare în eroare și care a transportat-o la aeroport pe victima L.I.F.

traficată de către grupare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat. S-a mai reținut că faptele aceluiași inculpat care, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a îndemnat, înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției fetelor trimise în Grecia, ocupându-se periodic de supravegherea acestora în Grecia, colectarea sumelor obținute și trimiterea acestora în țară, care a recrutat-o, a îndemnat, înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către numita A.A.

atât în Grecia, cât și în Italia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora acesta a fost condamnat. De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului F.N.C. care, la începutul anului 2009, a aderat la grupul infracțional organizat inițiat și condus de inculpații D.N. și D.V.M., participând alături de ceilalți membri ai grupării în perioada 2009-2011 la acte de proxenetism și trafic de persoane, beneficiind în mod direct de pe urma acestor activități, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. a), b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003 și cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc.

pen., text de lege în baza căruia acesta a fost condamnat. Tot astfel, s-a reținut că fapta inculpatului F.N.C. care, în anul 2009, a recrutat-o prin inducere în eroare pe victima R.M. în vederea exploatării sexuale, fiind constrânsă fizic și psihic să se prostitueze în folosul membrilor grupării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora acesta a fost condamnat.

S-a mai reținut că faptele aceluiași inculpat care, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a îndemnat, înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției fetelor trimise în Grecia, ocupându-se periodic de supravegherea și transportarea tinerelor femei de la locurile de cazare la bordeluri și de colectarea sumelor de bani, care a recrutat-o, a îndemnat, înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către numita S.M. și a recrutat-o pe numita I.S.E. în vederea practicării prostituției în interesul grupării, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat. Din probele administrate în cauză a rezultat că beneficiul cert rezultat în urma săvârșirii infracțiunilor a fost de 450.000 euro. La individualizarea pedepselor, tribunalul a analizat pericolul social concret al inculpaților din prezenta cauză cu întreaga activitate infracțională a grupării. Astfel, s-a reținut și apreciat configurația, organizarea și modalitatea de urmărire a scopului de bază al grupării, acela de a obține profit din exploatarea sexuală a părților vătămate, modul de structurare a membrilor rețelei, în funcție de atribuțiile fiecăruia, modul periculos și înșelător de atragere a victimelor în sfera de atracție, de dependență, de influență a inculpaților prin intimidări, amenințări, violentări verbale și fizice, abuzuri și șantaje emoționale, limitarea posibilităților de mișcare și acțiune în mod liber și neîngrădit.

De asemenea, s-au avut în vedere profiturile obținute din activitatea infracțională, modalitatea continuă și susținută de ascundere a acestora, prin diferite mijloace, precum și disprețul total față de starea de precaritate fizică și emoțională a victimelor, care erau tratate ca veritabile mărfuri (acestea nu erau vândute sau date la schimb) și cele mai sigure mijloace de îmbogățire pentru inculpați. Rapacitatea acestora, lipsa lor de scrupule, încercările de a se ascunde componența grupării și profiturile obținute au dat măsura periculozității sporite a inculpaților și a întregii lor activități surprinse în actul de trimitere în judecată și confirmate, la 5 noiembrie 2012, chiar de către aceștia.

Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că scopul sancționator și reeducarea inculpaților nu se pot realiza decât prin pronunțarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție și nu în modalitatea prevăzută în art. 86 1 și art. 81-83 C. pen., avându-se în vedere și antecedentele penale ale inculpatului C.F. și configurația și natura infracțiunilor pentru care a mai fost condamnat. De asemenea, față de gravitatea cu totul deosebită a faptelor deduse judecății, a rămas fără relevanță (sub aspectul modalității de executare a pedepselor) lipsa antecedentelor penale a inculpatului F.N.C. S-a luat act că, prin sentința penală nr. 161/2012 a acestei instanțe, s-a dispus confiscarea specială a echivalentului în RON a sumei de 450.000 euro de la inculpat.

S-a constatat că această sumă reprezintă produsul total al activității infracționale a grupului și au fost confiscate, în folosul statului, sumele obținute din comiterea infracțiunilor și de la inculpații C.F. și F.N.C. întrucât, în faza procesuală a urmăririi penale, s-au depus la dosar dovezi cu sumele trimise în țară, de către părțile vătămate inculpaților, prin sistemul W.U. și M.G., în baza art. 118 lit. d) și a) art. 329 alin. (4) C. pen. și a art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (oricum, la interogatoriile din data de 25 ianuarie 2013, inculpații au precizat că recunosc comiterea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina lor, în modalitatea descrisă și reținută în actul de inculpare, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă).

Față de aceste considerente, tribunalul a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații N.T. și P.I.E. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații C.F. și F.N.C., pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că în mod nejustificat prima instanță le-a refuzat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deoarece au avut o conduită bună înainte de comiterea faptelor și o comportare sinceră în cursul procesului penal. În raport de circumstanțele reale și personale din care rezultă că cei doi inculpați au avut o contribuție minoră la comiterea faptelor, au solicitat reducerea pedepselor la un cuantum de 3 ani și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 - 86 2 C. pen., apreciind că reducerea se poate realiza și fără privare de libertate.

Prin decizia penală nr. 119/A din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților C.F. și F.N.C. împotriva sentinței penale nr. 11 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași. S-a dedus prevenția inculpatului C.F. de la 15 iulie 2012 la zi și a inculpatului F.N.C. de la 11 decembrie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpaților. A fost obligat inculpatul C.F. la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 RON se va avansa din fondul Ministerul Justiției, iar inculpatul F.N.C. la 250 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu, parțial, de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Examinând hotărârea atacată în baza temeiurilor invocate și a cererilor formulate de cei doi inculpați și, din oficiu, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că, în cauză, au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților. S-a reținut că, în fapt, a rezultat din probe că, în perioada de referință 2007-2011, a acționat o grupare de crimă organizată pentru trafic de persoane formată din: D.N., D.V.M. (conducători), D.I., C.C., N.V.I., C.F., S.D., F.N.C., N.T., N.A.N., P.F., C.S., P.I.E. și F.V. Așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, s-a reținut că inculpatul C.F.

face parte din eșalonul II al grupării de criminalitate organizată, rolul său fiind acela de a recruta, prin metoda „loverboy”, tinere fete vulnerabile emoțional pe care, prin inducere în eroare, să le determine să se prostitueze, promițându-le că banii obținuți astfel vor fi folosiți pentru îndeplinirea unor obiective minore, însă gruparea încasa toți banii de care dispunea după bunul plac. S-a mai reținut că, în acest mod, inculpatul C.F. le-a recrutat și exploatat sexual pe victimele C.I.E., M.I., A.A. și M.S.L. (17 ani). S-a constatat că inculpatul C.F. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, însă a încercat să disimuleze răspunderea penală, afirmând că fetele se prostituau de bunăvoie, nefiind constrânse în vreun fel.

Totodată, s-a reținut că apelantul inculpat F.N.C. face parte din eșalonul II al grupării, atribuțiile sale principale constând în supravegherea, în afara granițelor țării, a femeilor traficate de rețeaua de infractori. S-a mai reținut că acesta primea fetele și le asigura transportul de la locurile de cazare la bordel și retur. Autoritățile judiciare din Grecia l-au depistat în timp ce, împreună cu inculpatul F.V., asigurau transportul a patru femei traficate, de la bordel la locurile de cazare (respectiv C.I.E., V.M.N., S.M. și C.M.). S-a constatat că, audiat la urmărirea penală, inculpatul F.N.C. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. S-a reținut, însă, că în cadrul cercetării, ambii inculpați au recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Instanța de prim control judiciar a constatat că actele comise de cei doi inculpați au fost judicios încadrate juridic în următoarele infracțiuni: 1. pentru inculpatul C.F., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. a) și b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003, de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea pentru toate a art. 320 1 C. proc. pen. și art. 33-34 C. pen.; 2. pentru inculpatul F.N.C., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. a) și b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen. Pe de altă parte, s-a constatat că individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați pentru fiecare infracțiune, precum și a pedepselor rezultante de câte 5 ani închisoare s-a făcut în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul sporit de pericol social concret al infracțiunilor comise, de natura acestora, de împrejurările reale ale comiterii faptelor, de modul în care inculpații s-au organizat și au acționat în atingerea scopului propus (traficarea unor persoane, inclusiv a unor minore), de metodele prin care erau înșelate victimele, în faza incipientă, a desfășurării acțiunilor de traficare și exploatare sexuală și de circumstanțele personale ale celor doi inculpați.

Totodată, s-a constatat că prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., reducând corespunzător pedepsele aplicate celor doi inculpați. A mai reținut instanța de apel că, în mod just, instanța fondului a apreciat că nu mai pot fi reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpaților, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 74 C. pen. Ca atare, s-a apreciat că pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare sunt proporționale cu natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și sunt eficiente, asigurând reeducarea inculpaților în regim de detenție, precum și descurajante în plan individual și general, având un efect preventiv-educativ, în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.F. și F.N.C., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.F. a solicitat să fie avut în vedere memoriul depus de acesta la dosarul cauzei, în cuprinsul căruia au fost dezvoltate critici vizând greșita individualizare a pedepsei, apreciindu-se că aceasta se impune a fi redusă în raport de circumstanțele personale ale inculpatului. Apărătorul ales al recurentului inculpat F.N.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., criticând hotărârile sub aspectul nereținerii circumstanțelor atenuante și al greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursurile declarate prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele care urmează. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 9 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza, numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 12 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat F.N.C., prin apărătorul ales, cu prilejul dezbaterii recursului, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurentul inculpat F.N.C. și-a motivat recursul numai oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că ambii recurenți inculpați au dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurenții inculpați au criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate, apreciate ca fiind prea aspre în raport cu circumstanțele lor personale, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.F.

și F.N.C. În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 15 iulie 2012 la 9 septembrie 2013 pentru inculpatul C.F. și de la 11 decembrie 2012 la 9 septembrie 2013 pentru inculpatul F.N.C. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.F. și F.N.C. împotriva deciziei penale nr. 119/A din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 15 iulie 2012 la 9 septembrie 2013 pentru inculpatul C.F. și de la 11 decembrie 2012 la 9 septembrie 2013 pentru inculpatul F.N.C. Obligă recurentul inculpat C.F. la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.S.O. și suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 17 iulie 2013, avocat D.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat F.N.C. la plata sumei de 475 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 175 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.D. până la prezentarea apărătorului ales și suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 17 iulie 2013, avocat D.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.