ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 155/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 155/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din 15 aprilie

2013, Tribunalului Călărași a respins cererea de achitare conform art. 10 lit.

c) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., formulată de inculpatul

D.S., prin apărătorul său.

A respins cererea de

achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 7

alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, formulată de inculpatul V.C., prin

apărătorul său.

În baza art. 12 alin.

(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

a condamnat pe inculpatul D.S., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat

pe același inculpat la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.S. să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin.

(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

a condamnat pe inculpatul V.C. (fost H.), la 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1) Legea nr. 678/2001 a condamnat pe același inculpat la 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.C., să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței

și până la terminarea executării pedepselor rezultante, pentru fiecare.

A menținut starea de

arest a inculpatului V.C. și conform art. 88 C. pen., și a dedus prevenția

acestuia, de la 28 aprilie 2012, la zi.

A luat act că părțile

vătămate V.G.N., B.A.M., V.G.P. și A.C.F. nu s-au constituit părți civile în

cauză, în această fază procesuală, acestea constituindu-se părți civile în

Dosarul nr. 4168/116/2011 al Tribunalului Călărași.

A admis în parte

cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile B.A.M. și A.C.F. în

cauzele disjunse din prezenta și, în baza art. 14 C. proc. pen., a obligat pe

inculpații D.F. (condamnată pentru comiterea acelorași fapte și în baza

aceluiași act de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului ICCJ -

DIICOT Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 -

prin Sentința penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași - nedefinitivă),

S.M.D. (condamnat pentru comiterea acelorași fapte și în baza aceluiași act de

trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului ICCJ - DIICOT Structura

Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 - prin Sentința

penală nr. 59/2012 a Tribunalului Călărași - nedefinitivă) și pe coinculpații

D.S. și V.C., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă B.A.M.

A obligat pe

inculpații D.F. și A.D. (condamnați pentru comiterea acelorași fapte și în baza

aceluiași act de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului ICCJ -

DIICOT Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 -

prin Sentința penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași - nedefinitivă),

S.M.D. și D.S., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune

morale către partea civilă A.C.F.

În baza art. 14 C.

proc. pen., a obligat pe inculpații D.F. (condamnată pentru comiterea acelorași

fapte și în baza aceluiași act de trimitere în judecată - rechizitoriul

Parchetului ICCJ - DIICOT Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul

nr. 27/D/P/2009 - prin Sentința penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași -

nedefinitivă), D.S. și V.C., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu

de daune morale către partea civilă V.G.N. și pe inculpații V.F., A.D., D.F.

(condamnați pentru comiterea acelorași fapte și în baza aceluiași act de

trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului ICCJ - DIICOT Structura

Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 - prin Sentința

penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași - nedefinitivă) și inculpații D.S.

și V.C., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu același titlu către

partea civilă V.G.P.

A obligat pe

inculpatul D.S. la 8.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

600 RON reprezentând onorariu apărător oficiu se avansează din fondurile

Ministerului Justiției (avocat D.M. - 300 RON, avocat E.G.A. - 200 RON la

rejudecare, avocat S.D. pentru părțile civile câte 150 RON și avocat C.L.

pentru părțile civile - 300 RON, la rejudecare), iar suma de 5.000 RON

reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

A obligat pe

inculpatul V.C. la 8.300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 400 RON

reprezentând onorariu apărător oficiu se avansează din fondurile Ministerului

Justiției (apărător oficiu S.F.D. - 100 RON, avocat N.N. pentru părțile civile

- câte 150 RON și avocat C.L. pentru părțile civile -300 RON, la rejudecare),

iar suma de 5.000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire

penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -

Structura Centrală București, au fost trimiși în judecată inculpații D.F.,

V.F.E., A.D., A.T., A.I.O., S.M.D., D.S. și V.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 din Legea nr.

678/2001 și art. 7 alin. (1) și 3 din Legea nr. 39/2003.

Din actele și

lucrările dosarului, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile

martorilor, declarațiile inculpaților, procesele-verbale de prezentare pentru

recunoaștere și alte înscrisuri emise de diferite bănci, în actul de inculpare,

s-au reținut în fapt următoarele:

La data de 29

ianuarie 2009, ofițerii din cadrul Direcției Generale de Combatere a

Criminalității Organizate - Direcția de Combatere a Traficului de Persoane -

Serviciul de Combatere a Traficului de Minori și Organe, s-au sesizat din

oficiu cu privire la faptul că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai

multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea

unor tinere din județele Constanța și Călărași, dintre care unele minore, care

au fost recrutate prin promisiuni de facilitare a obținerii unor locuri de

muncă în Grecia și Spania, dar, odată ajunse în țara de destinație, tinerele au

fost obligate să practice prostituția.

Astfel, tinerele erau

racolate din județele Călărași și Constanța, de regulă din familii sărace, fără

venituri, de către inculpații V.E., A.D. sau A.T. și soția acestuia A.I.O.,

care le promiteau că le facilitează obținerea unor locuri de muncă bine plătite

în Grecia sau în Spania. Aceștia se ocupau și de obținerea declarațiilor

notariale prin care părinții victimelor minore își dădeau consimțământul ca

acestea să călătorească împreună cu inculpații și pe care îi asigurau că fetele

vor desfășura o activitate decentă și că vor trimite sumele de bani obținute în

țară.

Au existat și cazuri

în care tinerele au fost trecute fraudulos frontiera de stat dintre România și

Bulgaria de către traficanții care cereau în schimb favoruri sexuale pentru ei

sau pentru șoferii autovehiculelor cu care circulau. Cheltuielile efectuate cu

ocazia deplasării din România în Grecia erau suportate de inculpați și

recuperate apoi din veniturile obținute de victime din activitatea de

prostituție.

Fetele erau

transportate până în Grecia de inculpatul S.M.D. împreună cu inculpații A.D.

sau V.Gh., care acționau atât în țară cât și în Grecia, victimelor li se

rețineau documentele de identitate, erau cazate în apartamente deținute de

traficanți, iar apoi erau trimise să practice prostituția în diferite bordeluri

din Atena sau alte orașe sub stricta supraveghere a inculpatei D.F. Inculpatul

S.M.D. era cel care reușea să scoată minorele din țară, fără acordul părinților

acestora sau fără documente legale, având relații strânse cu unii lucrători

vamali.

Înainte de a ajunge

la bordel, tinerele erau prezentate inculpatei D.F., zisă „tanti F.", care

controla întreaga activitate de practicare a prostituției și hotăra, după ce

mai întâi le evalua din punct de vedere fizic, în care dintre bordelurile din

Atena va lucra fiecare fată.

În aceste bordeluri

se „lucra" în două ture, iar sumele de bani obținute de victime de la

clienți se împărțeau între inculpați astfel: jumătate din sumă era încasată de

inculpata D.F. care ținea evidența tuturor clienților cu care fetele întrețineau

raporturi sexuale, o parte era încasată de inculpatul D.S., acesta fiind cel

care le transporta pe tinere cu un scuter de la locul de cazare până la

bordelul în care erau repartizate, iar cealaltă parte era primită de

traficantul care se ocupa de tânăra respectivă.

De asemenea, membrii

grupării, în special inculpații A.D. și D.F., se ocupau și de procurarea de

documente de identitate pentru victimele minore, pentru ca acestea să poată

lucra în bordelurile din Grecia.

O parte din sumele de

bani obținute de traficanți erau trimise în țară prin serviciile sistemelor de

curierat electronic „WU" și „MG", de cele mai multe ori chiar de

către tinerele exploatate, iar altă parte era adusă în țară chiar de

traficanți.

Au fost identificate

și audiate patru persoane, respectiv D.F., V.F.E., A.D. și A.T., față de care

s-a pus în mișcare acțiunea penală.

S-a reținut în fapt

că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat

într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor tinere din județele

Constanța și Călărași, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin

promisiuni de facilitare a obținerii unor locuri de muncă în Grecia și Spania,

dar, odată ajunse în țara de destinație, tinerele au fost obligate să practice

prostituția.

liderul acestui grup infracțional care în perioada 2008 - 2009 a coordonat

activitatea de prostituție a victimelor în Grecia, tinerele racolate de

ceilalți membri ai grupării, fiind analizate în primă fază din punct de vedere

fizic de către inculpată, care ulterior hotăra în ce bordel va lucra fiecare

fată. De asemenea, aceasta a coordonat activitatea tinerelor în mai multe

bordeluri din Atena împreună cu un cetățean grec pe nume "S." care se

ocupa de procurarea documentelor de identitate false pentru tinerele minore.

Toate aceste activități infracționale erau desfășurate de inculpată în schimbul

unor sume de bani stabilite pentru fiecare fată.

Astfel, partea

vătămată V.G.N. a fost racolată la vârsta de 17 ani, în cursul lunii noiembrie

2007 de către V.Gh. și V.C., iar la data de 24 martie 2008 a fost transportată

de inculpații V.Gh. și A.D. și exploatată sexual în Grecia, imediat după

împlinirea vârstei de 18 ani.

După o perioadă în

care a practicat prostituția, în data de 24 decembrie 2008, partea vătămată

B.A.M. împreună cu V.G. au încercat să fugă din apartamentul închiriat de V.Gh.

pe numele inculpatei D.F., dar ulterior au fost sunate de aceasta din urmă care

Ie-a amenințat și Ie-a cerut să se întoarcă.

În data de 2 ianuarie

2009 victima a refuzat să mai întrețină raporturi sexuale cu clienții, dar

supraveghetoarea de bordel a sunat-o pe „tanti F." care la scurt timp a

sunat-o și a avertizat-o să nu se mai plângă întrucât este posibil ca un client

să cheme poliția. Văzând că refuză să se mai întâlnească cu clienții, partea

vătămată a fost dusă acasă cu scuterul de către inculpatul D.S., nepotul

inculpatei D.F.

Pentru că a fost

lovită și amenințată de V.Gh., în aceeași zi victima a fost nevoită să meargă

la inculpata D.F., să-și ceară iertare și să o roage să o primească din nou la

bordel. Aceasta a repartizat-o la un alt bordel și a avertizat-o că-i urmărește

toate greșelile pe care le va face.

În data de 4 ianuarie

2009 partea vătămată a refuzat din nou să lucreze iar inculpata D.F. a amenințat-o

și i-a propus lui V.Gh. să o vândă albanezilor spunându-i că le aduce numai

necazuri.

Din declarația părții

vătămate V.G.P., rezultă că în cursul lunii iunie 2008, în timp ce se întorcea

din Spania a cunoscut-o pe inculpata V.F.E., care i-a spus că este din Călărași

ca și ea și că în Spania s-a ocupat cu prostituția.

După aproximativ două

săptămâni, a fost sunată de către aceasta care a întrebat-o dacă vrea să meargă

în Grecia întrucât soțul său V.Gh. are o spălătorie chimică și are nevoie de

forțe de muncă.

La sfârșitul lunii

octombrie 2008 victima a fost transportată de V.Gh. până la Atena și cazată

într-un apartament unde se mai aflau și alte tinere. La plecarea din România

V.Gh. i-a spus părții vătămate cu ce urma să se ocupe în Grecia, adică cu prostituția

și ea a fost de acord să plece. A doua zi, s-au întâlnit cu inculpata D.F. care

a evaluat-o din punct de vedere fizic și care i-a spus că va lucra într-un

bordel între orele 9:45 - 16:45 urmând să-i plătească suma de 50 de euro pe zi

pentru o tură, iar dacă lucra două ture să-i dea suma de 100 de euro.

Partea vătămată a

fost repartizată de „tanti F." la bordelul nr. 17, în care fetele erau în

permanență supravegheate de o femeie mai în vârstă, care era sunată de mai

multe ori pe zi de inculpata D.F. pentru a întreba câți clienți a avut fiecare.

De asemenea, inculpata le suna personal pe fete pentru a le întreba câte ture

au lucrat și câți clienți au avut.

În toată perioada în

care a practicat prostituția V.Gh. i-a dat din banii obținuți de la clienți 50

de euro și i-a cumpărat mai multe obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 30 de

euro.

Din declarația părții

vătămate A.C.F., (minoră), rezultă că în cursul lunii august 2008, întrucât nu

se mai înțelegea cu părinții ei, prin intermediul fratelui său R.P., I-a

cunoscut pe inculpatul A.D., care s-a oferit să o ajute să-și găsească un loc

de muncă în Grecia.

Întrucât la acea dată

victima era minoră, inculpatul A.D. a luat legătura cu inculpatul S.M.D. care

s-a oferit să o ajute Ia trecerea frontierei.

În data de 14 august

2008, partea vătămată a plecat spre Grecia împreună cu S.M. și cu fratele său

R.P.

Întrucât inculpatul

S.M. a discutat cu unul dintre vameșii bulgari, victimei nu i-a fost cerut nici

un act de identitate la trecerea frontierei.

În Atena au fost

așteptați de inculpatul A.D., care a preluat-o pe partea vătămată și a dus-o la

locuința sa din strada F., locuință în care se mai aflau încă 4 tinere care se

prostituau în folosul aceluiași inculpat. A doua zi, inculpatul a luat legătura

cu o femeie căreia i se adresa cu apelativul „tanti F." și care a

repartizat-o pe partea vătămată în bordelul nr. 17.

După aproximativ o

săptămână, în apartamentul în care era cazată victima a venit inculpata D.F.,

care și-a manifestat dorința să o vadă și i-a spus că se va ocupa și de ea așa

cum se ocupă de fiecare fată care lucrează în bordeluri și că la fiecare tură

lucrată trebuie să-i dea suma de 50 de euro. Partea vătămată arată că, începând

cu acea zi, inculpata venea periodic în locuința respectivă pentru a-și încasa

sumele de bani obținute de fiecare fată.

Partea vătămată a

lucrat o perioadă de 3 luni în bordelul respectiv după care a fost mutată de

inculpata D.F. într-un alt bordel.

Aceasta era

transportată de acasă până la bordel cu un scuter de nepotul inculpatei D.S.,

care avea și rolul de a le supraveghea pe tinere pentru ca acestea să nu meargă

în altă parte.

Partea vătămată I.M.,

(minoră), a arătat că, în cursul anului 2008 i-a cunoscut pe numiții „Cî."

și M.B., care au întrebat-o în mai multe rânduri dacă vrea să meargă în Grecia

pentru a munci într-un magazin. Întrucât era minoră, victima a fost sfătuită de

cei doi să nu le spună nimic părinților săi, pentru că o vor ajuta ei să treacă

frontiera, iar în Grecia îi vor face un act de identitate fals.

În data de 8 mai 2008

au plecat toți trei spre Grecia, cu un autocar condus de numitul „Crs.",

care, în schimbul trecerii părții vătămate minore în Bulgaria fără declarație

notarială de consimțământ de la părinți, i-a cerut acesteia să întrețină raporturi

sexuale cu el, chiar în autocar. Din Bulgaria până în Grecia tânăra a stat

ascunsă în locul amenajat special pentru odihna șoferului, pentru a nu fi

depistată de lucrătorii vamali.

Odată ajunși în

Grecia, „Cî." și M.B. i-au spus părții vătămate că urmează să practice

prostituția în bordelurile din Atena, pentru a achita și contravaloarea

deplasării ei din România în Grecia.

După trei zile, cei

doi au vândut-o pe tânără inculpatului A.D. cu suma de 2.500 euro, urmând să

practice prostituția în folosul acestuia. La început, inculpatul i-a spus că în

bordel există o femeie pe nume „tanti F." de care trebuie să se ascundă,

pentru a nu plăti taxa de bordel, însă, apoi i-a fost prezentată acesteia, iar

A.D. i-a comunicat faptul că din acea dată trebuia să-i dea acesteia suma de 50

de euro pentru fiecare tură lucrată.

De asemenea, partea

vătămată arată că inculpata D.F. era cea care repartiza fetele în bordeluri și

stabilea câte ture să lucreze fiecare.

în cursul anului 2008 a racolat-o pe numita V.G.P., a găzduit-o în locuința sa

pe victima minoră B.A.M. - (minoră) înainte de a pleca în Grecia și I-a

sprijinit pe soțul său în activitatea de exploatare a victimelor, a fost

beneficiara unor sume de bani provenite din traficul de persoane, a încercat să

determine familiile victimelor să-și retragă declarațiile.

Din declarația părții

vătămate V.G.P., rezultă că în cursul lunii iunie 2008, în timp ce se întorcea

din Spania a cunoscut-o pe inculpata V.F.E., care i-a spus că este din Călărași

ca și ea și că în Spania s-a ocupat cu prostituția.

După aproximativ două

săptămâni, a fost sunată de către aceasta care a întrebat-o dacă vrea să meargă

în Grecia întrucât soțul său V.Gh. are o spălătorie chimică și are nevoie de

forțe de muncă.

La sfârșitul lunii octombrie

2008, victima a fost transportată de V.Gh. până la Atena și cazată într-un

apartament unde se mai aflau și alte tinere și exploatată sexual în bordelurile

din Atena de către V.Gh. și inculpata D.F.. Din declarația ei rezultă că

înainte de a ieși din România V.Gh. i-a spus acesteia că în Grecia urma să se

prostitueze, lucru cu care ea a fost de acord.

Martora V.E.F., a

declarat că, în cursul lunii septembrie 2008, fiica sa, partea vătămată V.G.P.,

a venit acasă însoțită de o femeie care s-a prezentat „E.", care i-a spus

că soțul său și soacra sa au o spălătorie chimică în Grecia, unde mai are două

fete angajate, dar mai are nevoie de încă una. Inculpata i-a spus martorei că

s-a gândit la fiica sa, întrucât aceasta îi spusese că are un copil și nu are

venituri să-l crească. Cu acea ocazie, martora i-a spus inculpatei V.E. că dacă

este un lucru cert și serios este de acord ca fiica sa să plece, iar inculpata

i-a promis că îi va trimite o copie după contractul de muncă în momentul

angajării sale în Grecia.

După trei zile,

într-o dimineață, în jurul orelor 04:00 martora a coborât în stradă împreună cu

fiica sa, V.G.P., unde se afla inculpata V.F., la volanul unui autoturism

aflându-se soțul acesteia, V.Gh. După ce a ajutat-o să-și pună bagajele în

portbagaj, partea vătămată a plecat cu V.Gh. spre Grecia.

De asemenea,

inculpata a găzduit-o în locuința sa pe victima minoră B.A.M. înainte de a fi

transportată în Grecia de soțul său, V.Gh., care ulterior a exploatat-o sexual

în bordelurile din Atena. Pe de altă parte, inculpata a fost beneficiara unor

sume de bani pe care soțul său, V.Gh. Ie-a obținut în urma practicării

prostituției de tinerele exploatate sexual.

în cursul anului 2008, a transportat-o pe victima V.G.N. (minoră la data racolării)

cu autoturismul său până în Grecia, împreună cu V.Gh., care a exploatat-o

sexual ulterior în această țară, însușindu-și toate sumele încasate de aceasta

de la clienți, a cumpărat-o pe victima V.G.P. de la V.Gh. și apoi a exploatat-o

sexual în Grecia pe minora A.C.F., a racolat-o pe Ș.F.C., care a fost

transportată în Grecia de A.T., zis „D.", exploatată sexual de ambii în

Grecia, Ie-a exploatat sexual în Grecia pe martora cu identitate protejată

„G.S.", victimele I.M. (minoră) și M.C. (minoră).

A.C.F. (minoră) a

fost transportată până în Grecia de inculpatul S.M.D., de unde a fost preluată

de inculpatul A.D. și cazată într-un apartament închiriat de acesta în Atena.

În aceeași zi, inculpatul a vorbit cu o femeie cunoscută sub numele de „tanti

F.", care i-a comunicat că va lucra într-un bordel situat pe strada F.

Cu aceeași ocazie,

inculpatul i-a precizat că toți banii pe care îi va obține de la clienți în

urma practicării prostituției, va trebui să-i dea lui, întrucât așa procedează

toate fetele care se prostituează pentru el.

De asemenea,

inculpatul A.D. i-a luat pașaportul, motivând că îi trebuie pentru a obține un

act de identitate fals, având în vedere că victima era minoră și nu putea lucra

în bordel. A doua zi, inculpatul i-a adus o carte de identitate falsificată, cu

fotografia și datele victimei, fiind schimbat numai anul nașterii.

Începând din ziua

respectivă, partea vătămată a practicat prostituția o perioadă de 3 luni, având

în medie 25 - 30 de clienți pe zi, primind de la fiecare client suma de 20 de

euro. Jumătate din suma obținută rămânea la bordel, din care era plătită și

inculpata D.F., iar cealaltă jumătate o dădea inculpatului A.D., adică, în

medie, 250 de euro pe zi.

După aproximativ o

săptămână la bordel a venit inculpata D.F. căreia victima îi dădea zilnic 50 de

euro pentru fiecare tură lucrată.

Ulterior, partea

vătămată a fost mutată de inculpată într-un alt bordel, de pe strada F., unde a

practicat prostituția pentru inculpatul A.D. încă 3 luni.

Ori de câte ori

tinerele încercau să-i ceară bani inculpatului, acesta devenea violent,

agresându-le atât verbal cât și fizic.

După ce a împlinit

vârsta de 18 ani, victima a reușit să fugă din bordel, fiind ajutată de un

cetățean grec.

Din actele și

lucrările dosarului a rezultat că partea vătămată I.M. (minoră) a fost racolată

în Călărași de numiții „Cî." și M.B. și transportată de aceștia până în

Grecia. După circa 3 zile, s-au întâlnit Ia o cafenea cu inculpatul A.D., care

a cazat-o într-un apartament în care se mai aflau 5 fete, despre care a aflat

ulterior că se prostituează pentru acesta și dintre care trei erau minore.

După 3 zile,

inculpatul i-a spus că trebuie să meargă să lucreze la un bordel, fiind condusă

de un bărbat pe nume „R.". La bordel a fost nevoită să meargă fără cartea

de identitate și să spună că este majoră.

La aproximativ o

săptămână, inculpatul A.D. i-a spus tinerei că a cumpărat-o de la cei care au

adus-o din țară cu suma de 2.500 de euro și că va trebui să practice

prostituția pentru a recupera această sumă.

Într-una din zile,

inculpatul i-a cerut cartea de identitate, iar după câteva zile i-a adus o altă

carte de identitate, cu data de naștere modificată.

Partea vătămată s-a

prostituat în folosul inculpatului o perioadă de 4 luni, din mai până în

septembrie 2008, având în medie 35 - 40 de clienți pe zi, toți banii obținuți

de la aceștia fiindu-i luați de inculpatul A.D., existând cazuri în care a

obținut și 800 de euro pe zi.

De asemenea, din

declarațiile victimei rezultă, în această perioadă inculpatul și-a achiziționat

o importantă cantitate de bijuterii din aur, un autoturism marca "X"

și a renovat imobilul pe care îl deținea în România.

În data de 17

septembrie 2008, tânăra a reușit să fugă de la bordel, ajutată de un cetățean

grec.

Martora Ș.F.C. l-a

cunoscut pe inculpatul A.D. în cursul anului 2007, acesta fiind în perioada

respectivă taximetrist. În luna ianuarie 2008 l-a întrebat pe inculpat dacă o

poate ajuta să-și găsească un loc de muncă în străinătate, întrucât cunoștea

faptul că are mulți prieteni plecați în Grecia. Acesta i-a propus să meargă să

practice prostituția în Grecia, iar banii obținuți să-i împartă. În cursul

aceleiași luni, inculpatul i-a comunicat martorei că urmează să plece în Grecia

cu fratele lui, cunoscut sub numele „D." (inc. A.T.), unde trebuia să fie

găzduită de un bărbat pe nume „Cp.".

În cursul lunii

februarie 2008, martora a fost transportată de inculpatul A.D. de la Călărași

până la București iar apoi a fost preluată de inculpatul A.T. și au plecat cu

un autocar până la Atena. La sosire, cei doi au fost așteptați de „Cp." și

„tanti F." care, după ce a evaluat-o din punct de vedere fizic pe victimă,

a repartizat-o într-un bordel situat pe strada F., spunându-i că poate să

înceapă să lucreze chiar din seara respectivă.

După aproximativ o

săptămână în care a practicat prostituția în bordel, martora i-a dat toții

banii obținuți inculpatului A.T., care i-a trimis inculpatului A.D. prin WU.

În luna martie 2008

în Atena a venit și inculpatul A.D., împreună cu o fată minoră pe nume

„C." (M.C.), pe care a exploatat-o sexual împreună cu inculpata D.F. în

aceleași bordeluri de pe strada F.

Întrucât în toată

perioada în care a practicat prostituția, respectiv februarie - aprilie 2008

martora nu a primit nici un ban de la inculpatul A.D., aceasta s-a hotărât să

se întoarcă în țară.

După ce a luat din

nou legătura cu inculpatul A.D., acesta a convins-o să se întoarcă în Grecia,

promițându-i că, de data aceasta vor împărți în mod egal banii obținuți.

Martora a fost de acord, s-a întors să practice prostituția în bordelurile din

Atena, dar situația s-a repetat, iar inculpatul nu i-a dat nici de data aceasta

vreo sumă de bani.

În perioada în care a

stat la Atena, martora a văzut că inculpatul A.T. a adus din România o fată pe

nume „S." (T.S.A.) care a fost preluată apoi de inculpatul A.D.,

repartizată într-un bordel de inculpata D.F. și care de asemenea, nu a primit

nici un ban de la aceștia.

M.C. (minoră) l-a

cunoscut pe inculpatul A.D., care a venit la domiciliul său și i-a spus mamei

acesteia că o poate angaja pe fiica sa într-un restaurant fast food din Atena.

Inițial, martora nu a fost de acord, întrucât fiica sa era minoră și elevă în

clasa a XI-a dar ulterior a acceptat.

În cursul lunii

februarie 2008 inculpatul A.D. a venit din nou la locuința martorei și i-a spus

că, pentru a putea să iasă din țară, este necesar să dea o declarație notarială

și, în aceeași zi, au mers împreună la biroul unui notar din Călărași, taxele

fiind achitate de către inculpat.

Pe data de 14

februarie 2008 inculpatul a venit și a luat-o pe tânără de acasă, au mers cu

autoturismul său până la București, iar de acolo până la Atena cu un autocar.

Deși M.C. i-a spus

martorei că a lucrat în Atena într-un restaurant, din declarația martorei

Ș.F.C., rezultă că aceasta a practicat prostituția în bordelurile de pe strada

F., în folosul inculpatului A.D.

Inculpatul A.D. a

trimis sume mari de bani în România, soției sale A.P. prin sistemele de

curierat electronic WU și MG iar în mai multe rânduri a plecat din Grecia cu

sumele strânse de către tinerele exploatate sexual.

cursul anului 2008 a transportat-o până în Grecia pe Ș.F.C., pe care a

exploatat-o sexual în această țară împreună cu A.D., însușindu-și în întregime

veniturile obținute de aceasta din practicarea prostituției, a racolat-o

împreună cu soția sa A.I.O., pe T.S.A. (minoră) care ulterior a fost exploatată

sexual în Grecia de A.D.

în cursul anului 2008. a sprijinit grupul infracțional organizat, în sensul că

a transportat toate tinerele exploatate sexual în Grecia de la locurile de

găzduire la bordeluri și înapoi, contra unor sume de bani, asigurându-se că

acestea ajung în locurile respective. Astfel, toate victimele audiate în cauză

au declarat că inculpatul D.S. era cel care le supraveghea pe tinere, pentru ca

acestea să nu fugă sau să anunțe organele de poliție.

Părțile vătămate

V.G.N., B.A.M., A.C. și V.G. au relatat că erau transportate cu scuterul de

inculpatul D.S. de la apartamentul în care erau cazate până la bordel și

înapoi, în schimbul sumei de 20 de euro și că acesta se ocupa de paza fetelor,

în sensul că acea grijă ca acestea să nu fugă sau să anunțe organele de

poliție. Cei 20 de euro erau primiți de către inculpatul D.S. de la inculpata

D.F., de la tinere sau de la traficantul care le avea în grijă.

(fost H.), în cursul anului 2008, a sprijinit grupul infracțional organizat,

ajutându-l pe V.Gh. în activitatea de racolare și exploatare sexuală a

victimelor. De asemenea, acesta a amenințat familiile victimelor, respectiv a

victimei B.A.M. și V.G.N., a asistat, fără să intervină în vreun fel, la

bătăile aplicate de V.Gh. acestora. De asemenea, inculpatul menționat era cel

care avea rolul de a supraveghea și de a asigura hrana tinerelor sechestrate

într-un imobil dezafectat din Călărași, până când acestea erau transportate în

străinătate în vederea practicării prostituției.

Părțile vătămate

V.G.N., B.A.M. și V.G., precum și martorii B.Gh. și V.M. au declarat că V.Gh.,

împreună cu inculpatul V.C. au racolat pe minorele V.G.N. și B.A.M., în anul

2008, pentru practicarea prostituției în Spania, G.N.V. inculpatul V.C.

spunându-i că este necesar ca ei doi să facă rost de bani pentru a-și putea

cumpăra un apartament în Călărași. De asemenea, din declarațiile victimelor și

ale martorilor a mai reieșit că inculpatul V.C., tot în anul 2008, în perioada

Crăciunului, procura hrană fetelor care locuiau într-un apartament din Atena și

practicau prostituția, același inculpat implicându-se verbal, dar și fizic

(amenințări cu bâta) în recuperarea victimei V.G.N. de către tatăl său, căruia

inculpații V.C. și V.Gh. i-au cerut suma de 1.200 de euro pentru ca acesta

„să-și ia fata înapoi".

În ceea ce îi

privește pe inculpații D.F., V.F.E., A.D., A.T., A.I.O., S.M.D., întrucât au

înțeles să beneficieze de prev. art. 320

1

C. proc. pen., cauza a

fost disjunsă, Tribunalul Călărași pronunțând Sentința penală nr. 19/2012,

definitivă la data de 29 mai 2012 și Sentința penală nr. 59/2012, inculpații

menționați anterior fiind condamnați la pedepse rezultante, cu executare în

regim de detenție - inculpatul S.M.D. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

D.F. și A.D. la câte 3 ani închisoare fiecare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., inc. A.T. la

2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar inc. V.F.E. la 1 an închisoare, cu

aplicarea art. 86

1

C. pen.: în urma disjungerii față de inculpații

D.S. și V.C., aceasta a fost înregistrată sub nr. 747/116/2012.

Prin Sentința penală

nr. 145/2012 a Tribunalului Călărași s-a dispus condamnarea inculpaților D.S.

și V.C. la pedepse rezultante cu închisoarea, cu executare în regim de

detenție, respectiv la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de ari 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (inc. D.S.) și 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. (inc. V.C.).

Prin Decizia penală

nr. 324/A din 19 noiembrie 2012 a secției I penale a Curții de Apel București

s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inc. D.S. și inc. V.C., a fost

desființată Sentința penală nr. 145/2012 a Tribunalului Călărași și s-a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea considerentelor deciziei

s-a reținut că prima instanță, în mod eronat, a desfășurat ședința de judecată

a dezbaterilor asupra fondului cauzei în ședință nepublică, când aceasta

trebuia să fie publică, pe de o parte și, pe de altă parte, instanța de fond nu

a realizat o analiză proprie a probatoriului cauzei (ignorându-l total pe cel

administrat nemijlocit în cursul propriei cercetări judecătorești, la care nu a

făcut vreo referire), ci s-a limitat la a reproduce, printr-o simplă operațiune

de copiere, considerentele încheierii prin care o altă instanță, respectiv

Tribunalul București, secția I Penală a dispus, în faza de urmărire penală,

arestarea preventivă a inculpaților, ceea ce duce la concluzia că Tribunalul

Călărași, deși i-a condamnat pe inculpații D.S. și V.C., nu a deliberat asupra

vinovăției acestora.

Cauza a reintrat pe

rolul Tribunalului Călărași la data de 14 decembrie 2012 și s-a înregistrat sub

nr. 747/116/2012*.

La termenul de

judecată din 28 februarie 2013, interogat fiind în instanță, inculpatul V.C. nu

a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și

își explică faptul că figurează în prezenta cauză în calitate de inculpat prin

aceea că îi cunoaște pe inculpatul V.Gh. și pe prietena acestuia, V.G.P., cu

care inculpatul menționat a început o relație amoroasă în 2007, când fata era

minoră. De asemenea, inculpatul a mai precizat că a fost în Grecia, unde a petrecut

revelionul împreună cu inculpatul V.Gh. în 2008 (despre care știa că lucrează

la o spălătorie auto), eveniment la care erau prezente V.G. și B.A.M.

Tribunalul, analizând

probatoriul administrat, în cauză, în faza de urmărire penală dar și în fața

instanței, în toate fazele procesuale, a reținut în esență că, în perioada

martie 2008 - ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat într-o grupare

care avea drept scop exploatarea unor tinere din județele Constanța și

Călărași, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin promisiuni de

facilitare a obținerii unor locuri de muncă în Grecia și Spania, dar, odată

ajunse în țara de destinație, tinerele au fost obligate să practice

prostituția. Acest grup, constituit din inculpații D.F., V.F.E., A.D., A.T.,

A.I.O., S.M.D., V.C. și D.S., s-au ocupat de racolarea unor tinere ce proveneau

din familii sărace, cărora le promiteau locuri de muncă onorabile în

străinătate, dar care, după ce le transportau în Grecia sau Spania, le

exploatau sexual, le contabilizau îndeaproape clienții de la bordeluri, le

împiedicau să ia legătura cu persoane străine de gruparea infracțională pentru

a nu reclama practicarea prostituției fără acceptul lor. De asemenea probele au

evidențiat împrejurarea că victima V.G.P. a vrut să se sinucidă în, două

rânduri. Inculpații D.S. și V.C. au făcut parte din gruparea infracțională

condusă de inculpata D.F. și au ajutat tinerele aflate în Grecia să practice

prostituția să ajungă în casele de toleranță, în sensul că le transportau din

apartamente la bordeluri și înapoi, contra unor sume de bani, le asigurau hrana

și le păzeau continuu, pentru a nu fugi și pentru a nu sesiza organele de

poliție. Implicarea lor în grupare este dincolo de orice dubiu, victimele

făcând ample descrieri ale celor doi inculpați, ocazie cu care au arătat felul

în care erau transportate la bordeluri, felul în care erau păzite, modul în

care li se asigura hrana de către cei doi inculpați, și modul în care aceștia

le transportau în afara granițelor țării, pentru a fi exploatate sexual.

Instanța de fond a

reținut că faptele inculpaților D.S. și V.C., așa cum au fost descrise în actul

de inculpare și așa cum au fost omologate prin intermediul declarațiilor

martorilor din acte, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003, trafic de minori și trafic de persoane în formă continuată,

prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) -

34 C. pen., texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați.

Împotriva sentinței

primei instanțe a declarat apel inculpatul V.C., solicitând admiterea acestei

căi de atac, desființarea Sentinței penale nr. 61 din data de 15 aprilie 2013,

pronunțată de Tribunalul Călărași, pronunțată în Dosarul nr. 747/116/2013 și în

rejudecare a solicitat instanței, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen., să fie achitat pentru săvârșirea infracțiunii de

aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003.

De asemenea, oral a

arătat că înțelege să extindă motivele de apel solicitând admiterea apelului,

desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât,

instanța de fond ar fi trebuit să respecte dispozițiile deciziei de casare și

să administreze nemijlocit probele.

Cu privire la latura

civilă a cauzei inculpatul a apreciat că aceasta nu a fost corect soluționată

întrucât, în opinia sa, în mod greșit a fost obligat să răspundă în solidar cu

ceilalți inculpați.

Prin Decizia penală

nr. 186A din 20 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.C.

În baza art. 383

alin. (1

1

) și alin. (2) C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 28 aprilie 2012 la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a apreciat că instanța de fond, pe baza probelor

administrate, a reținut corect situația de fapt căreia i-a dat o

corespunzătoare încadrare juridică, vinovăția inculpatului fiind corect

reținută.

Instanța a mai

reținut, că este neîntemeiată solicitarea inculpatului de achitare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, că este de

asemenea neîntemeiată solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei

în infracțiunile de amenințare și determinare a mărturiei mincinoase, și că

latura civilă a cauzei a fost corect soluționată.

Împotriva deciziei

sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.C.

Apărătorul

inculpatului, susținând oral motivele de recurs detaliate în scris în memoriul

depus la dosar, a considerat că decizia penală pronunțată de instanța de apel

este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului care în realitate ar fi trebuit

să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) și

c) C. proc. pen., caz de casare prevăzut de art. 389

9

pct. 17

2

C. proc. pen.;

sub aspectul greșitei încadrări a faptelor reținute în sarcina inculpatului

V.C., astfel că față de declarațiile martorilor și ale părților vătămate,

apărătorul a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina inculpatului, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

39/2003 în art. 193 și 261 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 389

9

pct. 17

2

C. proc. pen.;

sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 72 C. pen. precum și sub

aspectul aprecierii probatoriului administrat în cauză, fapt ce a dus, în

opinia apărătorului la aplicarea unui pedepse cu un cuantum greșit, caz de

casare prevăzut de art. 389

9

pct. 17

2

C. proc. pen.;

soluționare a laturii civile;

În susținerea acestor

motive de recurs, apărătorul inculpatului a arătat, în fapt, următoarele:

Astfel, a arătat că,

un prim aspect de critică atât al sentinței de fond cât și deciziei din apel

este faptul că prin aceste două hotărâri s-a făcut o greșită aplicare a legii,

în sensul că deși motivele de apel au fost extinse și apărătorul a arătat

faptul că instanța de fond era obligată să dispună audierea coinculpaților care

se judecaseră în baza art. 320

1

C. proc. pen. în calitate de martori

în dosarul disjuns și mai mult trebuia să administreze în mod nemijlocit proba

cu martori astfel cum era impus prin decizia de casare, instanța de apel a

apreciat, în mod eronat, că instanța de fond a făcut toate demersurile să

audieze martorii iar în ceea ce privește declarațiile coinculpaților în

calitate de martori în dosarul inculpatului nici nu mai sunt luate spre analiză

aspect ce l-a prejudiciat în mod evident întrucât niciunul din coinculpați nu

au declarat vreodată că acest inculpat ar fi avut vreo implicare în comiterea

faptelor de trafic de persoane. În ceea ce privește declarațiile celorlalți

martori care ar fi trebuit audiați de către instanță, apărătorul a considerat

că dacă aceștia ar fi fost audiați nemijlocit de către instanță, aceasta ar fi

sesizat nuanțele din declarațiile lor precum și faptul că niciunul dintre

aceștia nu a arătat faptul că inculpatul V. ar fi traficat vreo persoană.

Față de acest prim

aspect invocat, apărătorul a considerat că se impune casarea atât a sentinței

penale cât și a deciziei pronunțate în acest dosar și trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea administrării probatoriului în totalitate de către

instanța de fond în speță audierea tuturor martorilor precum și a coinculpaților.

În ceea ce privește

condamnarea inculpatului V. s-a reținut prin rechizitoriul întocmit de DIICOT

Structura Centrală București în Dosarul nr. 27/D/P/2009 faptul că acesta ar fi

transportat anumite persoane de sex feminin în Grecia și Spania în vederea

practicării prostituției, că ar fi racolat aceste persoane împreună cu V.Gh.,

că ar fi amenințat familiile victimelor precum și faptul că acest inculpat avea

rolul de a supraveghea și asigura hrana tinerelor sechestrate pe raza

Municipiului Călărași precum și faptul că acesta ar fi sprijinit grupul

infracțional organizat, acuzare care a fost reținută întocmai și de către

instanța de fond dar și de instanța de apel fără a analiza întreg probatoriul

administrat în cauză, în speță declarațiile martorilor și ale părților

vătămate.

În ceea ce privește

declarația părții vătămate V.G. aflată la dosar și neaudiată în față instanței

de fond, aceasta arată faptul că o singură dată inculpatul V.C. a fost la

imobilul din Călărași unde aceasta se afla împreună cu V.Gh. la cererea

acestuia din urmă și Ie-a adus o plasă cu alimente fără a pătrunde în imobil și

fără a ști dacă partea vătămată se află în imobil și este ținută acolo

împotriva voinței sale. Această parte vătămată nu a declarat nici un moment

faptul că ar fi fost racolată transportată sau sechestrată de către inculpatul

V.C. în locația din Călărași. O altă relatare a acestei părți vătămate vizează

deplasarea lui V.C. în Grecia cu ocazia revelionului la locuința lui V.Gh. unde

se afla și partea vătămată V.G. pe care inculpatul V.C. o cunoștea ca fiind

concubina lui Vc. precum și o altă parte vătămată B.A.M. Niciuna din aceste

persoane care l-au cunoscut în mod direct pe inculpatul V.C. nu au declarat că

ar fi fost ajutate sau forțate în vreun mod de acesta să practice prostituția,

declarația părții vătămate V.G. fiind în sensul că acesta a asistat la

sfârșitul anului 2008 la o ceartă între ea și V.Gh. în urma căreia Vc. a

bătut-o iar inculpatul V. nu ar fi intervenit. În afară de aceste aspecte

relatate de către partea vătămată V.G. nu există nici o altă declarație care să

reliefeze activități specifice traficului de persoane cum ar fi recrutarea,

transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin

amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă

ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei

persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea,

acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea

consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul

exploatării acestei persoane. Parte din aceste activități au fost reliefate ca

fiind desfășurate de către inculpatul D.S. care s-a aflat o lungă perioadă pe

teritoriul Greciei. Reaudierea acestei persoane în mod nemijlocit de către

instanță și neputându-i-se da inculpatului posibilitatea să îi adreseze

întrebări a dus la o greșită condamnare a acestuia.

În condițiile în care

niciuna din activitățile reținute de către legiuitor nu au fost reliefate de

părțile vătămate de martori sau de coinculpați ca fiind săvârșite de către

inculpatul V.C., apărătorul a considerat că fapta de trafic de persoane

reținută în sarcina acestuia nu există.

În susținerea acestei

afirmații stau și declarațiile celorlalte părți vătămate, V.G. care nu a a

arătat decât faptul că inculpatul V.C. însoțit de inculpatul V.Gh. au

amenințat-o să aibă grijă ce declară în legătură cu inculpatul Vc., în schimb

nu relatează nimic cu privire la inculpatul V. că i-ar fi înlesnit practicarea

prostituției, că ar fi ajutat-o în vreun fel să treacă granița sau că ar fi

sechestrat-o, singurul contact cu inculpatul V. fiind acela cu privire la

amenințarea privind declarațiile ce urma să le dea cu privire la inculpatul V.Gh.

Partea vătămată I.M.,

în declarația sa dată la urmărirea penală aflată la dosar, nu face nici o

referire cu privire la inculpatul V., la fel și celelalte părți vătămate sau

martori, de asemenea nu fac referire la inculpatul V.

Având în vedere

faptul că niciuna din probele administrate în cauză nu reliefează vreuna din

activitățile reținute de legiuitor ca făcând parte din elementul material al

infracțiunii privind traficului de persoane, apărătorul a considerat că această

faptă reținută în sarcina inculpatului V.C. de trafic de persoane nu există și

ca atare se impune achitarea acestuia în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește

reținerea în sarcina inculpatului a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, apărătorul a solicitat instanței de control judiciar a observa că

este aceeași situație ca și în cazul reținerii art. 12 din aceeași lege.

Astfel, inculpatul V.C. nu a desfășurat niciuna din activitățile incriminate de

art. 13 din legea mai sus menționată, în speță nu a recrutat, transportat,

transferat, găzduit sau primit un minor în scopul exploatării acestuia, părțile

vătămate și martorii precum și coinculpații declarând la unison faptul că

inculpatul V. nu a desfășurat astfel de activități. De altfel coinculpații

A.D., A.T., A.I. și D.F. au declarat în faza de urmărire penală că nu îl cunosc

pe inculpatul V. iar părțile vătămate și martorele, foste părți vătămate, nu au

declarat nici un moment că ar fi avut cunoștință de astfel de activități

desfășurate de către inculpatul V.C.

Cu privire la

reținerea lapidară a instanței referitoare la infracțiunea prevăzută de art. 7

alin. (1) și 3 din Legea nr. 39/2003 în sarcina inculpatului V.C., apărătorul a

făcut trimitere la aceleași probe administrate atât în cursul urmăririi penale

cât în fața instanței de judecată din care rezultă faptul că inculpatul V.C. nu

îi cunoștea pe ceilalți coinculpați iar pe cale de consecință nu avea de unde

să cunoască cu ce se ocupă aceștia. În ceea ce privește reținerea instanței că

nu este relevant faptul că inculpații din cadrul aceleași structuri

infracționale nu se cunosc, că aceștia sunt structurați pe paliere și

activități diferite, nimic mai adevărat, însă în opinia apărării, trebuie

dovedită activitatea infracțională a unei persoane din cadrul grupului

infracțional care să ducă la desfășurarea de activități infracționale a

grupului infracțional și mai mult trebuia dovedit faptul că inculpatul V.C.

cunoștea cu ce se ocupă coinculpații și că misiunea sa era aceea de a asigura

hrana, simplele deducții și prezumții nefiind suficiente, aceste prezumții și

deducții fiind contrare materialului probator administrat în cauză, în

condițiile în care, din probele administrate rezultă că, coinculpații și

părțile vătămate nu îl cunosc pe inculpat iar părțile vătămate care îl cunosc

au declarat că inculpatul V. nu Ie-a traficat.

Apărătorul a mai

solicitat instanței de control judiciar a observa faptul că inculpatul V.C. nu

a inițiat nu a constituit și nici nu a aderat la grupul infracțional și nici nu

a sprijinit un astfel de grup, inculpatul nedesfășurând niciuna din

activitățile specifice traficului de minori sau de persoane, activități care ar

fi fost specifice grupului infracțional din care se presupune că acesta făcea

parte.

Amenințarea asupra

părții vătămate V.G. s-a produs după începerea urmăririi penale și reținerea

lui V.Gh. iar prin această amenințare s-a încercat determinarea acesteia de a

nu da declarații împotriva inculpatului Vc. și nicidecum împotriva inculpatului

V., astfel că inculpatul V. nu mai avea cum să sprijine grupul infracțional

întrucât acesta fusese destructurat. Astfel că nici sprijinirea grupului

infracțional nu putea fi reținută în sarcina inculpatului V. în condițiile în

care grupul infracțional a fost destructurat.

Față de aceste considerente,

apărătorul a solicitat instanței să dispună și cu privire la această

infracțiune, achitarea inculpatului V.C. în temeiul dispozițiilor art. 10 lit.

c) C. proc. pen.

În ceea ce privește

cel de-al doilea motiv de recurs referitor la greșita încadrare juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpatului, din punctul de vedere al apărării,

acțiunile inculpatului V.C. întrunesc elementul constitutiv al infracțiunii de

amenințare asupra părții vătămate B.A.M., în sensul că inculpatul V. după ce a

aflat de la soția lui V.Gh. pentru ce acesta fusese arestat în Grecia și la

solicitarea acesteia din urmă i-a cerut lui B.A.M. să nu declare împotriva lui

V.Gh. ceva defavorabil acestuia pentru că, în caz contrar, va da în vileag cu

ce se ocupa aceasta în Grecia.

Aceeași este și

situația în cazul părții vătămate V.G. și a familiei acesteia, în sensul că

inculpatul V. le-ar fi amenințat să declare altceva decât știu, sub acest

aspect putându-se reține și încercarea de determinare a