ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 155/2014

Inculpata D.F. era liderul acestui grup infracțional care în perioada 2008 - 2009 a coordonat activitatea de prostituție a victimelor în Grecia, tinerele racolate de ceilalți membri ai grupării, fiind analizate în primă fază din punct de vedere fizic de către inculpată, care ulterior hotăra în ce bordel va lucra fiecare fată. De asemenea, aceasta a coordonat activitatea tinerelor în mai multe bordeluri din Atena împreună cu un cetățean grec pe nume "S." care se ocupa de procurarea documentelor de identitate false pentru tinerele minore. Toate aceste activități infracționale erau desfășurate de inculpată în schimbul unor sume de bani stabilite pentru fiecare fată. Astfel, partea vătămată V.G.N. a fost racolată la vârsta de 17 ani, în cursul lunii noiembrie 2007 de către V.Gh. și V.C., iar la data de 24 martie 2008 a fost transportată de inculpații V.Gh. și A.D. și exploatată sexual în Grecia, imediat după împlinirea vârstei de 18 ani. După o perioadă în care a practicat prostituția, în data de 24 decembrie 2008, partea vătămată B.A.M. împreună cu V.G. au încercat să fugă din apartamentul închiriat de V.Gh. pe numele inculpatei D.F., dar ulterior au fost sunate de aceasta din urmă care Ie-a amenințat și Ie-a cerut să se întoarcă. În data de 2 ianuarie 2009 victima a refuzat să mai întrețină raporturi sexuale cu clienții, dar supraveghetoarea de bordel a sunat-o pe „tanti F." care la scurt timp a sunat-o și a avertizat-o să nu se mai plângă întrucât este posibil ca un client să cheme poliția. Văzând că refuză să se mai întâlnească cu clienții, partea vătămată a fost dusă acasă cu scuterul de către inculpatul D.S., nepotul inculpatei D.F. Pentru că a fost lovită și amenințată de V.Gh., în aceeași zi victima a fost nevoită să meargă la inculpata D.F., să-și ceară iertare și să o roage să o primească din nou la bordel. Aceasta a repartizat-o la un alt bordel și a avertizat-o că-i urmărește toate greșelile pe care le va face. În data de 4 ianuarie 2009 partea vătămată a refuzat din nou să lucreze iar inculpata D.F. a amenințat-o și i-a propus lui V.Gh. să o vândă albanezilor spunându-i că le aduce numai necazuri. Din declarația părții vătămate V.G.P., rezultă că în cursul lunii iunie 2008, în timp ce se întorcea din Spania a cunoscut-o pe inculpata V.F.E., care i-a spus că este din Călărași ca și ea și că în Spania s-a ocupat cu prostituția. După aproximativ două săptămâni, a fost sunată de către aceasta care a întrebat-o dacă vrea să meargă în Grecia întrucât soțul său V.Gh. are o spălătorie chimică și are nevoie de forțe de muncă. La sfârșitul lunii octombrie 2008 victima a fost transportată de V.Gh. până la Atena și cazată într-un apartament unde se mai aflau și alte tinere. La plecarea din România V.Gh. i-a spus părții vătămate cu ce urma să se ocupe în Grecia, adică cu prostituția și ea a fost de acord să plece. A doua zi, s-au întâlnit cu inculpata D.F. care a evaluat-o din punct de vedere fizic și care i-a spus că va lucra într-un bordel între orele 9:45 - 16:45 urmând să-i plătească suma de 50 de euro pe zi pentru o tură, iar dacă lucra două ture să-i dea suma de 100 de euro. Partea vătămată a fost repartizată de „tanti F." la bordelul nr. 17, în care fetele erau în permanență supravegheate de o femeie mai în vârstă, care era sunată de mai multe ori pe zi de inculpata D.F. pentru a întreba câți clienți a avut fiecare. De asemenea, inculpata le suna personal pe fete pentru a le întreba câte ture au lucrat și câți clienți au avut. În toată perioada în care a practicat prostituția V.Gh. i-a dat din banii obținuți de la clienți 50 de euro și i-a cumpărat mai multe obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 30 de euro. Din declarația părții vătămate A.C.F., (minoră), rezultă că în cursul lunii august 2008, întrucât nu se mai înțelegea cu părinții ei, prin intermediul fratelui său R.P., I-a cunoscut pe inculpatul A.D., care s-a oferit să o ajute să-și găsească un loc de muncă în Grecia. Întrucât la acea dată victima era minoră, inculpatul A.D. a luat legătura cu inculpatul S.M.D. care s-a oferit să o ajute Ia trecerea frontierei. În data de 14 august 2008, partea vătămată a plecat spre Grecia împreună cu S.M. și cu fratele său R.P. Întrucât inculpatul S.M. a discutat cu unul dintre vameșii bulgari, victimei nu i-a fost cerut nici un act de identitate la trecerea frontierei. În Atena au fost așteptați de inculpatul A.D., care a preluat-o pe partea vătămată și a dus-o la locuința sa din strada F., locuință în care se mai aflau încă 4 tinere care se prostituau în folosul aceluiași inculpat. A doua zi, inculpatul a luat legătura cu o femeie căreia i se adresa cu apelativul „tanti F." și care a repartizat-o pe partea vătămată în bordelul nr. 17. După aproximativ o săptămână, în apartamentul în care era cazată victima a venit inculpata D.F., care și-a manifestat dorința să o vadă și i-a spus că se va ocupa și de ea așa cum se ocupă de fiecare fată care lucrează în bordeluri și că la fiecare tură lucrată trebuie să-i dea suma de 50 de euro. Partea vătămată arată că, începând cu acea zi, inculpata venea periodic în locuința respectivă pentru a-și încasa sumele de bani obținute de fiecare fată. Partea vătămată a lucrat o perioadă de 3 luni în bordelul respectiv după care a fost mutată de inculpata D.F. într-un alt bordel. Aceasta era transportată de acasă până la bordel cu un scuter de nepotul inculpatei D.S., care avea și rolul de a le supraveghea pe tinere pentru ca acestea să nu meargă în altă parte. Partea vătămată I.M., (minoră), a arătat că, în cursul anului 2008 i-a cunoscut pe numiții „Cî." și M.B., care au întrebat-o în mai multe rânduri dacă vrea să meargă în Grecia pentru a munci într-un magazin. Întrucât era minoră, victima a fost sfătuită de cei doi să nu le spună nimic părinților săi, pentru că o vor ajuta ei să treacă frontiera, iar în Grecia îi vor face un act de identitate fals. În data de 8 mai 2008 au plecat toți trei spre Grecia, cu un autocar condus de numitul „Crs.", care, în schimbul trecerii părții vătămate minore în Bulgaria fără declarație notarială de consimțământ de la părinți, i-a cerut acesteia să întrețină raporturi sexuale cu el, chiar în autocar. Din Bulgaria până în Grecia tânăra a stat ascunsă în locul amenajat special pentru odihna șoferului, pentru a nu fi depistată de lucrătorii vamali. Odată ajunși în Grecia, „Cî." și M.B. i-au spus părții vătămate că urmează să practice prostituția în bordelurile din Atena, pentru a achita și contravaloarea deplasării ei din România în Grecia. După trei zile, cei doi au vândut-o pe tânără inculpatului A.D. cu suma de 2.500 euro, urmând să practice prostituția în folosul acestuia. La început, inculpatul i-a spus că în bordel există o femeie pe nume „tanti F." de care trebuie să se ascundă, pentru a nu plăti taxa de bordel, însă, apoi i-a fost prezentată acesteia, iar A.D. i-a comunicat faptul că din acea dată trebuia să-i dea acesteia suma de 50 de euro pentru fiecare tură lucrată. De asemenea, partea vătămată arată că inculpata D.F. era cea care repartiza fetele în bordeluri și stabilea câte ture să lucreze fiecare.

Inculpata V.E.F. - în cursul anului 2008 a racolat-o pe numita V.G.P., a găzduit-o în locuința sa pe victima minoră B.A.M. - (minoră) înainte de a pleca în Grecia și I-a sprijinit pe soțul său în activitatea de exploatare a victimelor, a fost beneficiara unor sume de bani provenite din traficul de persoane, a încercat să determine familiile victimelor să-și retragă declarațiile. Din declarația părții vătămate V.G.P., rezultă că în cursul lunii iunie 2008, în timp ce se întorcea din Spania a cunoscut-o pe inculpata V.F.E., care i-a spus că este din Călărași ca și ea și că în Spania s-a ocupat cu prostituția. După aproximativ două săptămâni, a fost sunată de către aceasta care a întrebat-o dacă vrea să meargă în Grecia întrucât soțul său V.Gh. are o spălătorie chimică și are nevoie de forțe de muncă. La sfârșitul lunii octombrie 2008, victima a fost transportată de V.Gh. până la Atena și cazată într-un apartament unde se mai aflau și alte tinere și exploatată sexual în bordelurile din Atena de către V.Gh. și inculpata D.F.. Din declarația ei rezultă că înainte de a ieși din România V.Gh. i-a spus acesteia că în Grecia urma să se prostitueze, lucru cu care ea a fost de acord. Martora V.E.F., a declarat că, în cursul lunii septembrie 2008, fiica sa, partea vătămată V.G.P., a venit acasă însoțită de o femeie care s-a prezentat „E.", care i-a spus că soțul său și soacra sa au o spălătorie chimică în Grecia, unde mai are două fete angajate, dar mai are nevoie de încă una. Inculpata i-a spus martorei că s-a gândit la fiica sa, întrucât aceasta îi spusese că are un copil și nu are venituri să-l crească. Cu acea ocazie, martora i-a spus inculpatei V.E. că dacă este un lucru cert și serios este de acord ca fiica sa să plece, iar inculpata i-a promis că îi va trimite o copie după contractul de muncă în momentul angajării sale în Grecia. După trei zile, într-o dimineață, în jurul orelor 04:00 martora a coborât în stradă împreună cu fiica sa, V.G.P., unde se afla inculpata V.F., la volanul unui autoturism aflându-se soțul acesteia, V.Gh. După ce a ajutat-o să-și pună bagajele în portbagaj, partea vătămată a plecat cu V.Gh. spre Grecia. De asemenea, inculpata a găzduit-o în locuința sa pe victima minoră B.A.M. înainte de a fi transportată în Grecia de soțul său, V.Gh., care ulterior a exploatat-o sexual în bordelurile din Atena. Pe de altă parte, inculpata a fost beneficiara unor sume de bani pe care soțul său, V.Gh. Ie-a obținut în urma practicării prostituției de tinerele exploatate sexual.

Inculpatul A.D., în cursul anului 2008, a transportat-o pe victima V.G.N. (minoră la data racolării) cu autoturismul său până în Grecia, împreună cu V.Gh., care a exploatat-o sexual ulterior în această țară, însușindu-și toate sumele încasate de aceasta de la clienți, a cumpărat-o pe victima V.G.P. de la V.Gh. și apoi a exploatat-o sexual în Grecia pe minora A.C.F., a racolat-o pe Ș.F.C., care a fost transportată în Grecia de A.T., zis „D.", exploatată sexual de ambii în Grecia, Ie-a exploatat sexual în Grecia pe martora cu identitate protejată „G.S.", victimele I.M. (minoră) și M.C. (minoră). A.C.F. (minoră) a fost transportată până în Grecia de inculpatul S.M.D., de unde a fost preluată de inculpatul A.D. și cazată într-un apartament închiriat de acesta în Atena. În aceeași zi, inculpatul a vorbit cu o femeie cunoscută sub numele de „tanti F.", care i-a comunicat că va lucra într-un bordel situat pe strada F. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a precizat că toți banii pe care îi va obține de la clienți în urma practicării prostituției, va trebui să-i dea lui, întrucât așa procedează toate fetele care se prostituează pentru el. De asemenea, inculpatul A.D. i-a luat pașaportul, motivând că îi trebuie pentru a obține un act de identitate fals, având în vedere că victima era minoră și nu putea lucra în bordel. A doua zi, inculpatul i-a adus o carte de identitate falsificată, cu fotografia și datele victimei, fiind schimbat numai anul nașterii. Începând din ziua respectivă, partea vătămată a practicat prostituția o perioadă de 3 luni, având în medie 25 - 30 de clienți pe zi, primind de la fiecare client suma de 20 de euro. Jumătate din suma obținută rămânea la bordel, din care era plătită și inculpata D.F., iar cealaltă jumătate o dădea inculpatului A.D., adică, în medie, 250 de euro pe zi. După aproximativ o săptămână la bordel a venit inculpata D.F. căreia victima îi dădea zilnic 50 de euro pentru fiecare tură lucrată. Ulterior, partea vătămată a fost mutată de inculpată într-un alt bordel, de pe strada F., unde a practicat prostituția pentru inculpatul A.D. încă 3 luni. Ori de câte ori tinerele încercau să-i ceară bani inculpatului, acesta devenea violent, agresându-le atât verbal cât și fizic. După ce a împlinit vârsta de 18 ani, victima a reușit să fugă din bordel, fiind ajutată de un cetățean grec. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că partea vătămată I.M. (minoră) a fost racolată în Călărași de numiții „Cî." și M.B. și transportată de aceștia până în Grecia. După circa 3 zile, s-au întâlnit Ia o cafenea cu inculpatul A.D., care a cazat-o într-un apartament în care se mai aflau 5 fete, despre care a aflat ulterior că se prostituează pentru acesta și dintre care trei erau minore. După 3 zile, inculpatul i-a spus că trebuie să meargă să lucreze la un bordel, fiind condusă de un bărbat pe nume „R.". La bordel a fost nevoită să meargă fără cartea de identitate și să spună că este majoră. La aproximativ o săptămână, inculpatul A.D. i-a spus tinerei că a cumpărat-o de la cei care au adus-o din țară cu suma de 2.500 de euro și că va trebui să practice prostituția pentru a recupera această sumă. Într-una din zile, inculpatul i-a cerut cartea de identitate, iar după câteva zile i-a adus o altă carte de identitate, cu data de naștere modificată. Partea vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului o perioadă de 4 luni, din mai până în septembrie 2008, având în medie 35 - 40 de clienți pe zi, toți banii obținuți de la aceștia fiindu-i luați de inculpatul A.D., existând cazuri în care a obținut și 800 de euro pe zi. De asemenea, din declarațiile victimei rezultă, în această perioadă inculpatul și-a achiziționat o importantă cantitate de bijuterii din aur, un autoturism marca "X" și a renovat imobilul pe care îl deținea în România. În data de 17 septembrie 2008, tânăra a reușit să fugă de la bordel, ajutată de un cetățean grec. Martora Ș.F.C. l-a cunoscut pe inculpatul A.D. în cursul anului 2007, acesta fiind în perioada respectivă taximetrist. În luna ianuarie 2008 l-a întrebat pe inculpat dacă o poate ajuta să-și găsească un loc de muncă în străinătate, întrucât cunoștea faptul că are mulți prieteni plecați în Grecia. Acesta i-a propus să meargă să practice prostituția în Grecia, iar banii obținuți să-i împartă. În cursul aceleiași luni, inculpatul i-a comunicat martorei că urmează să plece în Grecia cu fratele lui, cunoscut sub numele „D." (inc. A.T.), unde trebuia să fie găzduită de un bărbat pe nume „Cp.". În cursul lunii februarie 2008, martora a fost transportată de inculpatul A.D. de la Călărași până la București iar apoi a fost preluată de inculpatul A.T. și au plecat cu un autocar până la Atena. La sosire, cei doi au fost așteptați de „Cp." și „tanti F." care, după ce a evaluat-o din punct de vedere fizic pe victimă, a repartizat-o într-un bordel situat pe strada F., spunându-i că poate să înceapă să lucreze chiar din seara respectivă. După aproximativ o săptămână în care a practicat prostituția în bordel, martora i-a dat toții banii obținuți inculpatului A.T., care i-a trimis inculpatului A.D. prin WU. În luna martie 2008 în Atena a venit și inculpatul A.D., împreună cu o fată minoră pe nume „C." (M.C.), pe care a exploatat-o sexual împreună cu inculpata D.F. în aceleași bordeluri de pe strada F. Întrucât în toată perioada în care a practicat prostituția, respectiv februarie - aprilie 2008 martora nu a primit nici un ban de la inculpatul A.D., aceasta s-a hotărât să se întoarcă în țară. După ce a luat din nou legătura cu inculpatul A.D., acesta a convins-o să se întoarcă în Grecia, promițându-i că, de data aceasta vor împărți în mod egal banii obținuți. Martora a fost de acord, s-a întors să practice prostituția în bordelurile din Atena, dar situația s-a repetat, iar inculpatul nu i-a dat nici de data aceasta vreo sumă de bani. În perioada în care a stat la Atena, martora a văzut că inculpatul A.T. a adus din România o fată pe nume „S." (T.S.A.) care a fost preluată apoi de inculpatul A.D., repartizată într-un bordel de inculpata D.F. și care de asemenea, nu a primit nici un ban de la aceștia. M.C. (minoră) l-a cunoscut pe inculpatul A.D., care a venit la domiciliul său și i-a spus mamei acesteia că o poate angaja pe fiica sa într-un restaurant fast food din Atena. Inițial, martora nu a fost de acord, întrucât fiica sa era minoră și elevă în clasa a XI-a dar ulterior a acceptat. În cursul lunii februarie 2008 inculpatul A.D. a venit din nou la locuința martorei și i-a spus că, pentru a putea să iasă din țară, este necesar să dea o declarație notarială și, în aceeași zi, au mers împreună la biroul unui notar din Călărași, taxele fiind achitate de către inculpat. Pe data de 14 februarie 2008 inculpatul a venit și a luat-o pe tânără de acasă, au mers cu autoturismul său până la București, iar de acolo până la Atena cu un autocar. Deși M.C. i-a spus martorei că a lucrat în Atena într-un restaurant, din declarația martorei Ș.F.C., rezultă că aceasta a practicat prostituția în bordelurile de pe strada F., în folosul inculpatului A.D. Inculpatul A.D. a trimis sume mari de bani în România, soției sale A.P. prin sistemele de curierat electronic WU și MG iar în mai multe rânduri a plecat din Grecia cu sumele strânse de către tinerele exploatate sexual.

Inculpatul A.T. în cursul anului 2008 a transportat-o până în Grecia pe Ș.F.C., pe care a exploatat-o sexual în această țară împreună cu A.D., însușindu-și în întregime veniturile obținute de aceasta din practicarea prostituției, a racolat-o împreună cu soția sa A.I.O., pe T.S.A. (minoră) care ulterior a fost exploatată sexual în Grecia de A.D.

Inculpatul D.S., în cursul anului 2008. a sprijinit grupul infracțional organizat, în sensul că a transportat toate tinerele exploatate sexual în Grecia de la locurile de găzduire la bordeluri și înapoi, contra unor sume de bani, asigurându-se că acestea ajung în locurile respective. Astfel, toate victimele audiate în cauză au declarat că inculpatul D.S. era cel care le supraveghea pe tinere, pentru ca acestea să nu fugă sau să anunțe organele de poliție. Părțile vătămate V.G.N., B.A.M., A.C. și V.G. au relatat că erau transportate cu scuterul de inculpatul D.S. de la apartamentul în care erau cazate până la bordel și înapoi, în schimbul sumei de 20 de euro și că acesta se ocupa de paza fetelor, în sensul că acea grijă ca acestea să nu fugă sau să anunțe organele de poliție. Cei 20 de euro erau primiți de către inculpatul D.S. de la inculpata D.F., de la tinere sau de la traficantul care le avea în grijă.

Inculpatul V.C. (fost H.), în cursul anului 2008, a sprijinit grupul infracțional organizat, ajutându-l pe V.Gh. în activitatea de racolare și exploatare sexuală a victimelor. De asemenea, acesta a amenințat familiile victimelor, respectiv a victimei B.A.M. și V.G.N., a asistat, fără să intervină în vreun fel, la bătăile aplicate de V.Gh. acestora. De asemenea, inculpatul menționat era cel care avea rolul de a supraveghea și de a asigura hrana tinerelor sechestrate într-un imobil dezafectat din Călărași, până când acestea erau transportate în străinătate în vederea practicării prostituției. Părțile vătămate V.G.N., B.A.M. și V.G., precum și martorii B.Gh. și V.M. au declarat că V.Gh., împreună cu inculpatul V.C. au racolat pe minorele V.G.N. și B.A.M., în anul 2008, pentru practicarea prostituției în Spania, G.N.V. inculpatul V.C. spunându-i că este necesar ca ei doi să facă rost de bani pentru a-și putea cumpăra un apartament în Călărași. De asemenea, din declarațiile victimelor și ale martorilor a mai reieșit că inculpatul V.C., tot în anul 2008, în perioada Crăciunului, procura hrană fetelor care locuiau într-un apartament din Atena și practicau prostituția, același inculpat implicându-se verbal, dar și fizic (amenințări cu bâta) în recuperarea victimei V.G.N. de către tatăl său, căruia inculpații V.C. și V.Gh. i-au cerut suma de 1.200 de euro pentru ca acesta „să-și ia fata înapoi". În ceea ce îi privește pe inculpații D.F., V.F.E., A.D., A.T., A.I.O., S.M.D., întrucât au înțeles să beneficieze de prev. art. 320 1 C. proc. pen., cauza a fost disjunsă, Tribunalul Călărași pronunțând Sentința penală nr. 19/2012, definitivă la data de 29 mai 2012 și Sentința penală nr. 59/2012, inculpații menționați anterior fiind condamnați la pedepse rezultante, cu executare în regim de detenție - inculpatul S.M.D. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., D.F. și A.D. la câte 3 ani închisoare fiecare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., inc. A.T. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar inc. V.F.E. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 86 1 C. pen.: în urma disjungerii față de inculpații D.S. și V.C., aceasta a fost înregistrată sub nr. 747/116/2012. Prin Sentința penală nr. 145/2012 a Tribunalului Călărași s-a dispus condamnarea inculpaților D.S. și V.C. la pedepse rezultante cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, respectiv la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de ari 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (inc. D.S.) și 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (inc. V.C.). Prin Decizia penală nr. 324/A din 19 noiembrie 2012 a secției I penale a Curții de Apel București s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inc. D.S. și inc. V.C., a fost desființată Sentința penală nr. 145/2012 a Tribunalului Călărași și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea considerentelor deciziei s-a reținut că prima instanță, în mod eronat, a desfășurat ședința de judecată a dezbaterilor asupra fondului cauzei în ședință nepublică, când aceasta trebuia să fie publică, pe de o parte și, pe de altă parte, instanța de fond nu a realizat o analiză proprie a probatoriului cauzei (ignorându-l total pe cel administrat nemijlocit în cursul propriei cercetări judecătorești, la care nu a făcut vreo referire), ci s-a limitat la a reproduce, printr-o simplă operațiune de copiere, considerentele încheierii prin care o altă instanță, respectiv Tribunalul București, secția I Penală a dispus, în faza de urmărire penală, arestarea preventivă a inculpaților, ceea ce duce la concluzia că Tribunalul Călărași, deși i-a condamnat pe inculpații D.S. și V.C., nu a deliberat asupra vinovăției acestora. Cauza a reintrat pe rolul Tribunalului Călărași la data de 14 decembrie 2012 și s-a înregistrat sub nr. 747/116/2012*. La termenul de judecată din 28 februarie 2013, interogat fiind în instanță, inculpatul V.C. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și își explică faptul că figurează în prezenta cauză în calitate de inculpat prin aceea că îi cunoaște pe inculpatul V.Gh. și pe prietena acestuia, V.G.P., cu care inculpatul menționat a început o relație amoroasă în 2007, când fata era minoră. De asemenea, inculpatul a mai precizat că a fost în Grecia, unde a petrecut revelionul împreună cu inculpatul V.Gh. în 2008 (despre care știa că lucrează la o spălătorie auto), eveniment la care erau prezente V.G. și B.A.M. Tribunalul, analizând probatoriul administrat, în cauză, în faza de urmărire penală dar și în fața instanței, în toate fazele procesuale, a reținut în esență că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor tinere din județele Constanța și Călărași, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin promisiuni de facilitare a obținerii unor locuri de muncă în Grecia și Spania, dar, odată ajunse în țara de destinație, tinerele au fost obligate să practice prostituția. Acest grup, constituit din inculpații D.F., V.F.E., A.D., A.T., A.I.O., S.M.D., V.C. și D.S., s-au ocupat de racolarea unor tinere ce proveneau din familii sărace, cărora le promiteau locuri de muncă onorabile în străinătate, dar care, după ce le transportau în Grecia sau Spania, le exploatau sexual, le contabilizau îndeaproape clienții de la bordeluri, le împiedicau să ia legătura cu persoane străine de gruparea infracțională pentru a nu reclama practicarea prostituției fără acceptul lor. De asemenea probele au evidențiat împrejurarea că victima V.G.P. a vrut să se sinucidă în, două rânduri. Inculpații D.S. și V.C. au făcut parte din gruparea infracțională condusă de inculpata D.F. și au ajutat tinerele aflate în Grecia să practice prostituția să ajungă în casele de toleranță, în sensul că le transportau din apartamente la bordeluri și înapoi, contra unor sume de bani, le asigurau hrana și le păzeau continuu, pentru a nu fugi și pentru a nu sesiza organele de poliție. Implicarea lor în grupare este dincolo de orice dubiu, victimele făcând ample descrieri ale celor doi inculpați, ocazie cu care au arătat felul în care erau transportate la bordeluri, felul în care erau păzite, modul în care li se asigura hrana de către cei doi inculpați, și modul în care aceștia le transportau în afara granițelor țării, pentru a fi exploatate sexual. Instanța de fond a reținut că faptele inculpaților D.S. și V.C., așa cum au fost descrise în actul de inculpare și așa cum au fost omologate prin intermediul declarațiilor martorilor din acte, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de minori și trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) - 34 C. pen., texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel inculpatul V.C., solicitând admiterea acestei căi de atac, desființarea Sentinței penale nr. 61 din data de 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, pronunțată în Dosarul nr. 747/116/2013 și în rejudecare a solicitat instanței, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., să fie achitat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. De asemenea, oral a arătat că înțelege să extindă motivele de apel solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât, instanța de fond ar fi trebuit să respecte dispozițiile deciziei de casare și să administreze nemijlocit probele. Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a apreciat că aceasta nu a fost corect soluționată întrucât, în opinia sa, în mod greșit a fost obligat să răspundă în solidar cu ceilalți inculpați. Prin Decizia penală nr. 186A din 20 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.C. În baza art. 383 alin. (1 1 ) și alin. (2) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 28 aprilie 2012 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a apreciat că instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut corect situația de fapt căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică, vinovăția inculpatului fiind corect reținută. Instanța a mai reținut, că este neîntemeiată solicitarea inculpatului de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, că este de asemenea neîntemeiată solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunile de amenințare și determinare a mărturiei mincinoase, și că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată. Împotriva deciziei sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.C. Apărătorul inculpatului, susținând oral motivele de recurs detaliate în scris în memoriul depus la dosar, a considerat că decizia penală pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: 1. Decizie nelegală sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului care în realitate ar fi trebuit să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., caz de casare prevăzut de art. 389 9 pct. 17 2 C. proc. pen.; 2. Decizie nelegală sub aspectul greșitei încadrări a faptelor reținute în sarcina inculpatului V.C., astfel că față de declarațiile martorilor și ale părților vătămate, apărătorul a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 în art. 193 și 261 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 389 9 pct. 17 2 C. proc. pen.; 3. Sentință nelegală sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 72 C. pen. precum și sub aspectul aprecierii probatoriului administrat în cauză, fapt ce a dus, în opinia apărătorului la aplicarea unui pedepse cu un cuantum greșit, caz de casare prevăzut de art. 389 9 pct. 17 2 C. proc. pen.; 4. Greșita soluționare a laturii civile; În susținerea acestor motive de recurs, apărătorul inculpatului a arătat, în fapt, următoarele: Astfel, a arătat că, un prim aspect de critică atât al sentinței de fond cât și deciziei din apel este faptul că prin aceste două hotărâri s-a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că deși motivele de apel au fost extinse și apărătorul a arătat faptul că instanța de fond era obligată să dispună audierea coinculpaților care se judecaseră în baza art. 320 1 C. proc. pen. în calitate de martori în dosarul disjuns și mai mult trebuia să administreze în mod nemijlocit proba cu martori astfel cum era impus prin decizia de casare, instanța de apel a apreciat, în mod eronat, că instanța de fond a făcut toate demersurile să audieze martorii iar în ceea ce privește declarațiile coinculpaților în calitate de martori în dosarul inculpatului nici nu mai sunt luate spre analiză aspect ce l-a prejudiciat în mod evident întrucât niciunul din coinculpați nu au declarat vreodată că acest inculpat ar fi avut vreo implicare în comiterea faptelor de trafic de persoane. În ceea ce privește declarațiile celorlalți martori care ar fi trebuit audiați de către instanță, apărătorul a considerat că dacă aceștia ar fi fost audiați nemijlocit de către instanță, aceasta ar fi sesizat nuanțele din declarațiile lor precum și faptul că niciunul dintre aceștia nu a arătat faptul că inculpatul V. ar fi traficat vreo persoană. Față de acest prim aspect invocat, apărătorul a considerat că se impune casarea atât a sentinței penale cât și a deciziei pronunțate în acest dosar și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului în totalitate de către instanța de fond în speță audierea tuturor martorilor precum și a coinculpaților. În ceea ce privește condamnarea inculpatului V. s-a reținut prin rechizitoriul întocmit de DIICOT Structura Centrală București în Dosarul nr. 27/D/P/2009 faptul că acesta ar fi transportat anumite persoane de sex feminin în Grecia și Spania în vederea practicării prostituției, că ar fi racolat aceste persoane împreună cu V.Gh., că ar fi amenințat familiile victimelor precum și faptul că acest inculpat avea rolul de a supraveghea și asigura hrana tinerelor sechestrate pe raza Municipiului Călărași precum și faptul că acesta ar fi sprijinit grupul infracțional organizat, acuzare care a fost reținută întocmai și de către instanța de fond dar și de instanța de apel fără a analiza întreg probatoriul administrat în cauză, în speță declarațiile martorilor și ale părților vătămate. În ceea ce privește declarația părții vătămate V.G. aflată la dosar și neaudiată în față instanței de fond, aceasta arată faptul că o singură dată inculpatul V.C. a fost la imobilul din Călărași unde aceasta se afla împreună cu V.Gh. la cererea acestuia din urmă și Ie-a adus o plasă cu alimente fără a pătrunde în imobil și fără a ști dacă partea vătămată se află în imobil și este ținută acolo împotriva voinței sale. Această parte vătămată nu a declarat nici un moment faptul că ar fi fost racolată transportată sau sechestrată de către inculpatul V.C. în locația din Călărași. O altă relatare a acestei părți vătămate vizează deplasarea lui V.C. în Grecia cu ocazia revelionului la locuința lui V.Gh. unde se afla și partea vătămată V.G. pe care inculpatul V.C. o cunoștea ca fiind concubina lui Vc. precum și o altă parte vătămată B.A.M. Niciuna din aceste persoane care l-au cunoscut în mod direct pe inculpatul V.C. nu au declarat că ar fi fost ajutate sau forțate în vreun mod de acesta să practice prostituția, declarația părții vătămate V.G. fiind în sensul că acesta a asistat la sfârșitul anului 2008 la o ceartă între ea și V.Gh. în urma căreia Vc. a bătut-o iar inculpatul V. nu ar fi intervenit. În afară de aceste aspecte relatate de către partea vătămată V.G. nu există nici o altă declarație care să reliefeze activități specifice traficului de persoane cum ar fi recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Parte din aceste activități au fost reliefate ca fiind desfășurate de către inculpatul D.S. care s-a aflat o lungă perioadă pe teritoriul Greciei. Reaudierea acestei persoane în mod nemijlocit de către instanță și neputându-i-se da inculpatului posibilitatea să îi adreseze întrebări a dus la o greșită condamnare a acestuia. În condițiile în care niciuna din activitățile reținute de către legiuitor nu au fost reliefate de părțile vătămate de martori sau de coinculpați ca fiind săvârșite de către inculpatul V.C., apărătorul a considerat că fapta de trafic de persoane reținută în sarcina acestuia nu există. În susținerea acestei afirmații stau și declarațiile celorlalte părți vătămate, V.G. care nu a a arătat decât faptul că inculpatul V.C. însoțit de inculpatul V.Gh. au amenințat-o să aibă grijă ce declară în legătură cu inculpatul Vc., în schimb nu relatează nimic cu privire la inculpatul V. că i-ar fi înlesnit practicarea prostituției, că ar fi ajutat-o în vreun fel să treacă granița sau că ar fi sechestrat-o, singurul contact cu inculpatul V. fiind acela cu privire la amenințarea privind declarațiile ce urma să le dea cu privire la inculpatul V.Gh. Partea vătămată I.M., în declarația sa dată la urmărirea penală aflată la dosar, nu face nici o referire cu privire la inculpatul V., la fel și celelalte părți vătămate sau martori, de asemenea nu fac referire la inculpatul V. Având în vedere faptul că niciuna din probele administrate în cauză nu reliefează vreuna din activitățile reținute de legiuitor ca făcând parte din elementul material al infracțiunii privind traficului de persoane, apărătorul a considerat că această faptă reținută în sarcina inculpatului V.C. de trafic de persoane nu există și ca atare se impune achitarea acestuia în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. În ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatului a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, apărătorul a solicitat instanței de control judiciar a observa că este aceeași situație ca și în cazul reținerii art. 12 din aceeași lege. Astfel, inculpatul V.C. nu a desfășurat niciuna din activitățile incriminate de art. 13 din legea mai sus menționată, în speță nu a recrutat, transportat, transferat, găzduit sau primit un minor în scopul exploatării acestuia, părțile vătămate și martorii precum și coinculpații declarând la unison faptul că inculpatul V. nu a desfășurat astfel de activități. De altfel coinculpații A.D., A.T., A.I. și D.F. au declarat în faza de urmărire penală că nu îl cunosc pe inculpatul V. iar părțile vătămate și martorele, foste părți vătămate, nu au declarat nici un moment că ar fi avut cunoștință de astfel de activități desfășurate de către inculpatul V.C. Cu privire la reținerea lapidară a instanței referitoare la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și 3 din Legea nr. 39/2003 în sarcina inculpatului V.C., apărătorul a făcut trimitere la aceleași probe administrate atât în cursul urmăririi penale cât în fața instanței de judecată din care rezultă faptul că inculpatul V.C. nu îi cunoștea pe ceilalți coinculpați iar pe cale de consecință nu avea de unde să cunoască cu ce se ocupă aceștia. În ceea ce privește reținerea instanței că nu este relevant faptul că inculpații din cadrul aceleași structuri infracționale nu se cunosc, că aceștia sunt structurați pe paliere și activități diferite, nimic mai adevărat, însă în opinia apărării, trebuie dovedită activitatea infracțională a unei persoane din cadrul grupului infracțional care să ducă la desfășurarea de activități infracționale a grupului infracțional și mai mult trebuia dovedit faptul că inculpatul V.C. cunoștea cu ce se ocupă coinculpații și că misiunea sa era aceea de a asigura hrana, simplele deducții și prezumții nefiind suficiente, aceste prezumții și deducții fiind contrare materialului probator administrat în cauză, în condițiile în care, din probele administrate rezultă că, coinculpații și părțile vătămate nu îl cunosc pe inculpat iar părțile vătămate care îl cunosc au declarat că inculpatul V. nu Ie-a traficat. Apărătorul a mai solicitat instanței de control judiciar a observa faptul că inculpatul V.C. nu a inițiat nu a constituit și nici nu a aderat la grupul infracțional și nici nu a sprijinit un astfel de grup, inculpatul nedesfășurând niciuna din activitățile specifice traficului de minori sau de persoane, activități care ar fi fost specifice grupului infracțional din care se presupune că acesta făcea parte. Amenințarea asupra părții vătămate V.G. s-a produs după începerea urmăririi penale și reținerea lui V.Gh. iar prin această amenințare s-a încercat determinarea acesteia de a nu da declarații împotriva inculpatului Vc. și nicidecum împotriva inculpatului V., astfel că inculpatul V. nu mai avea cum să sprijine grupul infracțional întrucât acesta fusese destructurat. Astfel că nici sprijinirea grupului infracțional nu putea fi reținută în sarcina inculpatului V. în condițiile în care grupul infracțional a fost destructurat. Față de aceste considerente, apărătorul a solicitat instanței să dispună și cu privire la această infracțiune, achitarea inculpatului V.C. în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs referitor la greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din punctul de vedere al apărării, acțiunile inculpatului V.C. întrunesc elementul constitutiv al infracțiunii de amenințare asupra părții vătămate B.A.M., în sensul că inculpatul V. după ce a aflat de la soția lui V.Gh. pentru ce acesta fusese arestat în Grecia și la solicitarea acesteia din urmă i-a cerut lui B.A.M. să nu declare împotriva lui V.Gh. ceva defavorabil acestuia pentru că, în caz contrar, va da în vileag cu ce se ocupa aceasta în Grecia. Aceeași este și situația în cazul părții vătămate V.G. și a familiei acesteia, în sensul că inculpatul V. le-ar fi amenințat să declare altceva decât știu, sub acest aspect putându-se reține și încercarea de determinare a