ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1419/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 04 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost admisă cererea formulată de inculpatul N.A., prin apărător, privind judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției prev. de art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.A. la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 202 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33-34 lit. b) C. pen., inculpatul N.A. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. I s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei pronunțată prin prezenta, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția acestuia, respectiv perioada de la 25 octombrie 2013 la zi. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 113 pct. 3 C. pen., a fost obligat inculpatul să efectueze tratament medical pe toată perioada executării pedepsei.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 11 noiembrie 2013 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul N.A., pentru săvârșirea a trei fapte penale, toate în concurs real, respectiv o faptă de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. și două fapte de corupere sexuală prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 20 august 2013 numita B.P., împreună cu cei doi copii ai săi D.A.M. (în vârstă de 6 ani și 6 luni) și D.I.Ș. (în vârstă de 7 ani și 9 luni), s-au deplasat în municipiul Călărași la domiciliul numitei L.N., bunica copiilor, pentru a sărbători ziua de naștere a acesteia din urmă, același lucru făcându-l și sora sa B.M.

cu fiica ei Ș.B.M. în vârstă de 2 ani și 8 luni. La domiciliul aniversatei a mers și inculpatul N.A., un cunoscut al familiei și vecin cu aceasta. În jurul orelor 16.00, minorii D.A.M., D.I.Ș. și Ș.B.M. s-au deplasat în curtea vecină, respectiv la locuința inculpatului N.A. pentru a se juca. Văzându-i în curtea locuinței sale, inculpatului i-a venit ideea de a întreține relații sexuale cu minora D.A.M., motiv pentru care i-a invitat într-o cameră, promițându-le și dându-le celor trei minori dulciuri. Ajunși în cameră, inculpatul și minorii s-au așezat pe pat, timp în care acesta i-a propus minorei D.A.M. să întrețină un act sexual oral. Întrucât minora, datorită vârstei, nu a înțeles propunerea inculpatului, N.A.

și-a dat jos pantalonii și a apropiat-o pe fată de organul sexual. Fapta a avut loc în prezența celorlalți doi copii D.I.Ș. și Ș.B.M., ce erau și ei în pat, fiind atenți la ce se întâmplă, primul chiar cerându-i la un moment dat surorii sale să-i „mai pupe o dată” p... inculpatului. Imediat după aceea, N.A. s-a ridicat în picioare, lângă pat, împreună cu minora D.A.M., fiind surprins de mama victimei, B.P., care sesizase dispariția copiilor, dezbrăcat de pantaloni, cu minora ținând capul în dreptul său. Numita B.P. i-a cerut inculpatului explicații în prezența martorilor N.C., L.N., B.M. și S.I.P., acesta recunoscând săvârșirea infracțiunilor în modalitatea prezentată mai sus. Audiat inculpatul pe tot parcursul procesului penal, acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor în modalitatea expusă mai sus, arătând că în timp ce se afla întins în pat, i-a cerut minorei să se apropie de el, iar copilul I-a ascultat și a întreținut raporturi sexuale orale cu D.A.M.

și minorii D.I.Ș. și Ș.B.M. se uitau Ia ei, fiind foarte atenți la ce se întâmplă. Inculpatul precizează că i-a plăcut că a întreținut raporturi sexuale cu minora întrucât nu are prietenă și nu are cu cine să își satisfacă nevoile sexuale, confirmând faptul că martora B.P. a intrat în camera sa și l-a surprins în timp ce se afla lângă pat dezbrăcat cu fiica acesteia și ceilalți doi minori. În fața procurorului inculpatul și-a nuanțat declarația, arătând că minora „i-a pupat ...”. Situația de fapt expusă mai sus reiese și din declarațiile victimelor minore D.A.M. și D.I.Ș. În ședința din 28 noiembrie 2013 inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. precizând că regretă foarte mult faptele. Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză. Faptele inculpatului N.A. de a întreține un act sexual oral cu minora D.A.M. (în vârstă de 6 ani și 6 luni), în prezența minorilor D.I.Ș. (în vârstă de 7 ani și 9 luni) și Ș.B.M. în vârstă de 2 ani și 8 luni, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., și a două infracțiuni de corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., circumstanțele reale în care au fost comise faptele, gravitatea acestora, consecințele asupra copiilor implicați, dar și atitudinea sinceră de recunoaștere a faptelor, lipsa antecedentelor penale și dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.A., care a solicitat reducerea pedepsei, avându-se în vedere că nu are antecedente penale, la petrecerea respectivă se consumase alcool, a recunoscut faptele, astfel că se pot reține și circumstanțe atenuante. Apelul inculpatului nu s-a apreciat că nu este întemeiat și a fost respins în baza art. 370 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, fiind recunoscută de către inculpat, recunoaștere care s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, inculpatul însușindu-și materialul probatoriu din faza de urmărire penală.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului s-a constatat că aceasta a fost bine individualizată, s-a ținut cont de prevederile art. 72 C. pen., de gravitatea faptelor comise, de impactul asupra victimelor, acestea fiind în vârstă foarte fragedă, profitându-se de inocența lor, astfel că nu sunt motive pentru a se reduce pedeapsa aplicată inculpatului. S-a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante deoarece aspectele învederate în motivele de apel au fost avute în vedere de către instanța de fond, iar dacă s-ar reține circumstanțe atenuante s-ar ajunge la pedepse prea mici în raport de gravitatea faptelor pe care inculpatul Ie-a comis. Nu poate reprezenta o scuză nici faptul că la petrecerea respectivă s-a consumat alcool, iar inculpatul ar fi fost sub influența acestuia.

S-a reținut că este de neadmis și de netolerat comiterea unor fapte de asemenea natură asupra unor copii și nu există nicio justificare care să ducă la reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond. Împotriva deciziei penale nr. 16/A din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.A. Recurentul inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, și a solicitat aplicarea legii noi, ca lege penală mai favorabilă. Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că recursul este fondat sub aspectul aplicării legii noi, ca lege penală mai favborabilă, pentru următoarele considerente: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc.

pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 9 C. proc. pen. anterior. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. În ceea ce privește efectele abrogării art. 197 și art. 202 C. pen. anterior și reîncriminarea faptei de viol în art. 218 C. pen. și a celei de corupție sexuală în art. 221 C. pen., instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen.

doar pentru infracțiunea de viol, și anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 23 aprilie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 16 ianuarie 2014, și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 87/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează violul, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpați, instanța de recurs urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu instanța verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei; c) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune. Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta. Unitatea dintre încriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea penală.

Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă. Dată fiind abrogarea art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. anterior și art. 202 C. pen., și încriminarea violului la art. 218 din noul C. pen., iar corupția sexuală în art. 221 din noul C. pen., instanța de recurs a comparat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen., și față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.).

Comparația este necesară pentru a verifica incidența art. 4 C. pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat inculpatul, având în vedere că deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpat conduce la dezîncriminarea faptei față de acesta.

Art. 197 Violul Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, dacă: a) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună; b) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului; b 1 ) victima este membru al familiei; c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății. Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea părții vătămate. Art. 202 Corupția sexuală (1) Actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau În prezența unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (2) Când actele prevăzute în alin. (1) se săvârșesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani. (2 1 ) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost săvârșite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani. (3) Ademenirea unei persoane în vederea săvârșirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de același sex se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 218 Violul (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condițiile alin. (1). (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră; c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani; d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală; f) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (5) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) și alin. (2) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (6) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)- (3) se pedepsește. Art. 221 din noul C. pen. Coruperea sexuală a minorilor (1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum și determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când: a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. (3) Actul sexual de orice natură săvârșit de un major în prezența unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. (5) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiționist ori la spectacole sau reprezentații în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum și punerea la dispoziția acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(6) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește 3 ani. Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezîncriminarea faptelor. Dezîncriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 197 și art. 202 C. pen., au intrat în vigoare art. 218 și art. 221 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzația pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

În ceea ce privește pe inculpatul N.A. acuzația față de care a fost condamnat a constat în aceea că a întreținut un act sexual oral cu minora D.A.M. (în vârstă de 6 ani și 6 luni), în prezența minorilor D.I.Ș. (în vârstă de 7 ani și 9 luni) și Ș.B.M. în vârstă de 2 ani și 8 luni. Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl privește pe N.A., respectiv întreținerea unui act sexual oral cu minora D.A.M. (în vârstă de 6 ani și 6 luni), în prezența minorilor D.I.Ș. (în vârstă de 7 ani și 9 luni) și Ș.B.M. în vârstă de 2 ani și 8 luni, nu prezintă diferențe între art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. anterior și art. 202 C. pen. anterior și cea prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen.

și art. 221 C. pen. Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei. Examinarea textelor de lege în vederea stabilirii legii penale mai favorabile se va realiza în raport de consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului având în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei. Potrivit legii vechi, ca urmare a reținerii circumstanțelor legale prev. de art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul N.A. a primit o sancțiune de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior și de câte două pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., situate sub minimul special fără reținerea art. 320 1 C. proc. pen. și peste minim cu reținerea acestor dispoziții pentru infracțiunea de viol limitele erau între 6 ani și 8 luni și 16 ani și 8 luni și pentru corupție sexuală limitele erau între 4 luni și 3 ani și 4 luni, pedeapsa aplicată fiind spre maximul special, pe legea veche. Pe legea nouă, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de Coruperea sexuală a minorilor prev. de art. 221 din noul C. pen., are corspondent în vechea acuzație, de Corupție sexuală prev. de art. 202 C. pen.

anterior, însă limita minimă este mai mare, fiind de 1 an față de 6 luni cât era prevăzut în vechea reglementare, iar limita maximă este egală cu cea din vechea lege, astfel încât legea nouă nu va retroactiva pentru inculpat cu privire la această acuzație. Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 197 C. pen. anterior și efectele acuzației în legea nouă, art. 218 alin. (1) și (3) din noul C. pen.). Legea veche prevedea o sancțiune de la 10 ani la 25 ani închisoare, iar legea nouă prevede un minimum de 5 ani și un maxim de 12 ani închisoare, astfel că legea nouă va retroactiva. Instituțiile autonome în raport de încriminare și sancțiune decurgând din încriminare, respectiv art. 33 lit. a), art. 34 lit. a), art. 35 alin. (2) C. pen.

anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de încriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale: - instituții autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul, pluralitatea de infracțiuni (art. 10). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte; - instituții autonome definite în jurisprudență: art. 320 1 C. proc.

pen. (Decizia Curții Constituționale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile). Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în „Codul penal adnotat din 1936” arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis.

Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeași idee este regăsită și în „Codul penal comentat și adnotat - 1969”, T. Vasiliu, D. Pavel etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în „Practica judiciară penală”, vol. l, pag. 32-41, Constantin Mitrache în „Explicații preliminare ale noului Cod penal”, pag. 76, parag. (1), pag.77). Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege.

Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic). Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță cu privire la efectele recunoașterii vinovăției, respectiv pluralitatea de infracțiuni. În ceea ce privește efectele procedurii recunoașterii vinovăției nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime ceea ce presupune în cazul de față o sancțiune între 6 ani și 8 luni și 16 ani și 8 luni închisoare.

Art. 33 C. pen. anterior - Concursul de infracțiuni Concurs de infracțiuni există: a) când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni; b) când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care Ie-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni. Art. 34 C. pen.

anterior - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de persoana fizică În caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani; c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim; d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte; e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziției de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziției de la lit. c). Prin aplicarea dispozițiilor din alin. precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

Art. 35 C. pen. anterior - Pedeapsa complementară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni (1) Dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii. (2) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii. (3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea. (4) Măsurile de siguranță de natură diferită sau de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează.

(5) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranță cu durata cea mai lungă. În cazul măsurilor de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează. Art. 38 din noul C. pen. - Concursul de infracțiuni (1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

(2) Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care Ie-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni. Art. 39 din noul C. pen.

- Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni (1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viață; b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii; e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c). (2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii,

iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzate. În aplicarea acestui principiu, referitor la existența concursului de infracțiuni și a infracțiunii continuate, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ în timp ce în legea nouă aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie.

La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanța de recurs nu va face o nouă individualizare a sancțiunii atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporțional sancțiunea stabilită de instanța de fond (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs va stabili o sancțiune sub minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat și instanța de fond care a stabilit aceeași sancțiune sub minimul special, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă. Se va constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut și pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen. Față de aceste considerente se va admite recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Se va casa în totalitate decizia recurată și în parte sentința penală nr. 213 din 04 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 2554/116/2013, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite: Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului N.A.

în pedepsele componente de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen.; de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen.

anterior, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul N.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Se vor menține pedepsele de 3 ani închisoare stabilite pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen.

anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului N.A. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.A. durata arestării preventive de la 25 octombrie 2013 la 23 aprilie 2014. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul N.A.

vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de câte 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Casează în totalitate decizia recurată și în parte sentința penală nr. 213 din 04 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 2554/116/2013, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite: Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului N.A. în pedepsele componente de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen.; de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (39 teza I C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplic.

art. 320 1 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul N.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Menține pedepsele de 3 ani închisoare stabilite pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului N.A. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.A. durata arestării preventive de la 25 octombrie 2013 la 23 aprilie 2014. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul N.A. rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de câte 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitvă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014.