ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4229/2012

Asupra recursului de față

în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 290/116/2012f nr. vechi 2409/2012), în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului A.L.F.

Astfel, Curtea de apel a reținut prin Sentința penală nr. 89 din 7 iunie 2012, Tribunalul Călărași a dispus condamnarea inculpatului A.L.F., în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, l-a condamnat pe același inculpat la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a dispus revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 352 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A.L.F. și a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă din sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina acestuia că, în data de 22 septembrie 2011, pe fondul consumului de alcool, cu ajutorul unui cuțit, purtat fără drept, a amenințat-o pe partea vătămată C.E., încercând să întrețină cu aceasta un raport sexual împotriva voinței acesteia, lucru nereușit, iar, la scurt timp, a înjunghiat-o cu un cuțit pe partea vătămată D.M. în timp ce aceasta se deplasa spre domiciliu, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața, numai intervenția chirurgicală promptă înlăturând pericolul vital.

Împotriva sentinței de condamnare a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul A.L.F.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului A.L.F. nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, Curtea a constatat că probele administrate în cauză și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată, relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul A.L.F. a săvârșit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum au fost reținute în sarcina acestuia și pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

De asemenea, Curtea a apreciat că și la acest moment sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea celei de a doua condiții a art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere că pericolul pentru ordinea publică a fost definit în doctrină drept temerea că odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat.

În prezenta cauză, Curtea a constatat că este pe deplin îndeplinită cea de a doua condiție a art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi fost comise de inculpate, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, astfel cum au fost anterior descrie în hotărârea atacată, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, sentimentul puternic de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile, în condițiile în care viața și integritatea corporală a unei persoane sunt valorii supreme ocrotite de lege, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este la prima încălcare a legii penale, având condamnări anterioare la pedepse cu închisoarea, inclusiv pentru o infracțiune de viol, aspecte care denotă perseverență infracțională și o deosebită periculozitate și care în continuare impun și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în mod cert un pericol social concret pentru ordinea publică.

De asemenea, Curtea a avut în vedere că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, mandatul de arestare preventivă fiind emis în lipsă la data de 30 ianuarie 2012 și pus în executare de abia la data de 3 august 2012, iar, în cursul urmăririi penale, a luat legătura cu unii dintre martori, încercând să zădărnicească aflarea adevărului.

Curtea a apreciat că și la acest moment procesual infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prin gravitatea deosebită a acestora și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute și cerințele art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, se are în vedere și faptul că a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță față de inculpatul din prezenta cauză, care atrage incidența art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Ca atare, pentru considerentele anterior expuse, Curtea, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A.L.F.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.L.F., fără a indica în scris motivele de recurs.

Cauza a fost înregistrată la data de 18 decembrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 8013/1/2012, fiind fixat termen pentru soluționarea cauzei la data de 21 decembrie 2012

În ședința de judecată din 21 decembrie 2012, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, recurentul inculpat a arătat că își retrage recursul de față solicitând instanței a se lua act de manifestarea acesteia de voință.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorului inculpatului precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri

Înalta Curte, constată că potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., "părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 din același cod, care se aplică în mod corespunzător".

Până la închiderea dezbaterilor (...) oricare din părți își poate retrage apelul declarat, potrivit dispozițiilor art. 369 alin. (1) C. proc. pen.

Față de cele mai sus relevate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., urmează să ia act de manifestarea de voință liber exprimată de inculpatul A.L.F., împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 290/116/2012 (nr. vechi 2409/2012).

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.L.F., împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 290/116/2012 (nr. vechi 2409/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA