ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1096/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1096/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

89 din 07 iunie 2012 Tribunalul Călărași – Secția Penală a respins cererea de

achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. formulată de inculpatul A.L.F.,

prin apărătorul său.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C.

pen. a condamnat pe inculpatul A.L.F. la 7 ani si 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la

1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991/R a condamnat pe același inculpat la 3 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

C. pen. inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani și 6

luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a si lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C.

pen. s-a dispus revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 352 zile din

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A.L.F. și s-a

contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă din sentință, inculpatul

având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani si 6 luni închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A luat act că părțile

vătămate C.E. și D.M. nu se constituie părți civile în cauză.

A admis cererea de

despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență

Călărași și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4928,36 lei

reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, către această parte

civilă.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a

unui cuțit folosit la săvârșirea infracțiunii, cuțit ce se află depus la Tribunalul Călărași și înregistrat sub nr. 2/2012 în Registrul Corpuri Delicte.

A fost obligat inculpatul

la 4777 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei

reprezentând onorariu apărător oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, din examinarea probelor administrate în cauză, prima instanță

a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 22

septembrie 2011 în jurul orei 11,00 inculpatul a mers la barul „Întreprindere

Individuală I.A.L.” unde a consumat băuturi alcoolice (două sticle whisky) până

în jurul orelor 17,30, împreună cu numiții P.C., M.M., M.E.V. și C.I.

După plecarea din

bar, inculpatul s-a întâlnit cu martora E.I.A. pe scara blocului unde locuiește

cu concubina sa T.J.I., a vorbit cu cele două, cerându-le bani după care a

plecat din fața blocului si a ajuns în preajma barului unde consumase anterior

whisky iar lângă acest bar se află blocul în care locuiește partea vătămată C.E.

Partea vătămată C.E.

venea acasă de la locul său de muncă, iar inculpatul a urmărit-o îndeaproape

până la ușa de acces în scara blocului, a așteptat până când aceasta a folosit

cartela de acces si a deschis ușa, a intrat după ea în bloc, a prins-o de la

spate punându-i mâna la gură să nu țipe si a amenințat-o cu un cuțit pe un ton

răstit spunându-i să nu țipe că altfel o omoară, cerându-i totodată să-și dea

chiloții jos cu intenția de a o viola.

Partea vătămată fiind

șocată de cele întâmplate si a amenințărilor primite a rămas blocată, moment în

care la un etaj superior s-a auzit zgomotul unei uși si zornăit de chei, iar

inculpatul realizând că poate fi surprins de către unul dintre vecinii victimei

a lovit-o pe aceasta cu pumnii si picioarele după care a fugit de la locul

faptei.

Inculpatul a plecat

pe jos fără o destinație precisă ajungând pe strada Aleea Bisericii din

Călărași, situată într-o zonă opusă blocului unde domiciliază partea vătămată C.E.

Pe stradă, inculpatul

a văzut-o pe partea vătămată D.M. în vârstă de 22 ani care mergea pe jos în

aceeași direcție cu el, a ajuns-o din urmă, i-a pus mâna la gură pentru a o

împiedica să țipe si să ceară ajutor iar cu cealaltă mână a înjunghiat-o în

zona abdominală aplicându-i o singură lovitură după care s-a îndepărtat cu pași

grăbiți de la locul faptei. Partea vătămată D.M. surprinsă de atacul neașteptat

a observat că-i curge sânge din zona abdominală, realizând că este înjunghiată,

motiv pentru care a sunat la poliție si la ambulanță, aceasta fiind

transportată la Spitalul județean de Urgență Călărași unde a fost supusă de

urgență unei intervenții chirurgicale care i-a salvat viața.

Din raportul medico

legal din 28 septembrie 2011 emis de SML Călărași rezultă că partea vătămată D.M.

prezintă leziuni produse prin lovire cu corp dur, tăietor înțepător, leziuni ce

au pus în primejdie viața victimei, intervenția chirurgicală promptă înlăturând

pericolul.

Fiind audiat în faza

de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor

precizând că în data de 22 septembrie 2011 a mers în jurul orelor 12,00 la

barul de lângă Centrală situat lângă blocul unde a consumat două sticle cu

whisky împreună cu P.C., M.M. și un alt băiat pe numele M. iar în jurul orelor

18,00 P.C. l-a dus acasă la concubina sa T.J.I. si după ce a luat o sumă de

bani cu împrumut a coborât din apartament în jurul orelor 19,00 – 19,15 si a

plecat să se plimbe pe strada Zăvoiului pe lângă centrul de reparații al lui A.

după care pe strada București până la fost cofetărie J. unde s-a așezat pe o

canapea si a consumat o sticlă de 500 ml apă plată rămânând acolo o oră.

A mai declarat

inculpatul că în jurul orelor 20,15 s-a întâlnit în parcul Năvodari cu

concubina sa, au stat puțin de vorbă după care au mers în apartament.

În jurul orelor 21,00 a fost sunat pe telefonul mobil de P.C. care i-a spus la telefon că se află pe strada Aleea

Bisericii unde o fată a fost înjunghiată dar nu s-a dus pe această stradă si

s-a întâlnit cu P.C. pe strada Năvodari la o spălătorie auto după care au

plecat la barul unde consumase în timpul zilei cele două sticle cu whisky.

Din probatoriul

administrat în cauză, instanța a reținut că inculpatul le-a atacat pe cele două

părți vătămate si a comis infracțiunile pentru care este cercetat, motiv pentru

care nu pot fi reținute în cauză dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

cerere formulată de apărătorul inculpatului.

Declarația inculpatului

nu este în concordanță cu declarațiile părților vătămate si ale martorilor

audiați în cauză.

Inculpatul a încercat

să acrediteze ideea că în momentul săvârșirii infracțiunilor în jurul orelor

19,00-20,00 se afla pe strada București în apropierea fostei cofetării J. pe o

bancă consumând o sticlă de apă.

Inculpatul nu a putut

să justifice intervalul orar 19,00 – 20,00 declarațiile sale necoroborându-se

cu declarațiile părților vătămate si ale martorilor. Deși inculpatul a încercat

să acrediteze ideea că în data de 22 septembrie 2011 era îmbrăcat cu o pereche

de blugi de culoare albastru deschis si un tricou alb, această poziție este

infirmată de către părțile vătămate care au precizat că la momentul comiterii

infracțiunilor inculpatul era îmbrăcat cu un tricou de culoare neagră si o

pereche de bermude de culoare închisă dar si de către martorii I.A.L., E.I.A. si

P.V. care confirmă faptul că inculpatul purta la data respectivă haine de

culoare închisă si nicidecum îmbrăcăminte de culoare închisă.

De asemenea, din

procesele verbale de interceptare telefonică rezultă că inculpatul îi sugerează

martorului M.M. să declare că dacă va fi audiat, a fost îmbrăcat cu haine de

culoare albastră.

Din procesele verbale

de prezentare spre recunoaștere precum si din declarațiile părților vătămate C.E.

si D.M. rezultă că acestea au recunoscut cu certitudine pe inculpatul A.L.F. ca

fiind autorul agresiunilor pe care le-au suferit în seara zilei de 22

septembrie 2011.

De asemenea,

declarațiile martorilor P.C., D.A., T.J.I., E.I.A., I.A.L., I.I.C. se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză inclusiv interceptările

telefonice avute cu apropiații săi din care rezultă că este conștient de

faptele comise dar si de faptul că părțile vătămate l-au recunoscut.

Față de aceste

considerente, instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor, iar la scurt timp după comiterea faptelor a fugit din țară

pentru a se sustrage urmăririi penale, acesta neputând fi audiat în faza de

cercetare judecătorească.

De asemenea, instanța

a mai reținut din conținutul proceselor verbale a interceptărilor telefonice că

inculpatul este agresiv, folosind un limbaj vulgar si amenințător de natură să

influențeze declarațiile martorilor care au fost în preajma sa în seara zilei

de 22 septembrie 2011 pentru a nu-l trăda.

Față de această

situație, instanța a constatat că în drept, faptele inculpatului A.L.F. care la

data de 22 septembrie 2011, pe fondul consumului de alcool, cu ajutorul unui

cuțit purtat fără drept în locuri în care s-ar putea primejdui viața sau

integritatea corporală a persoanelor a amenințat-o pe partea vătămată C.E. în

scara blocului în care locuia, din municipiul Călărași, încercând să întrețină

cu aceasta un raport sexual împotriva voinței acesteia, după care la scurt timp

19,45 a înjunghiat-o cu un cuțit pe partea vătămată D.M. pe strada Aleea

Bisericii din municipiul Călărași, în timp ce aceasta se deplasa spre

domiciliu, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața, intervenția

chirurgicală promptă înlăturând pericolul vital, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20

C. pen. rap la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.,

tentativă de viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen.

si port fără drept de cuțit prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991R

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru toate infracțiunile.

La individualizarea

pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele reale în care a fost

săvârșită fapta, modalitatea si împrejurările comiterii acesteia (pe fondul

consumului de alcool cu ajutorul unui cuțit a înjunghiat-o pe partea vătămată D.M.

cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața, iar prin amenințare a părții

vătămate C.E. încercând să întrețină un raport sexual cu aceasta împotriva

voinței ei), circumstanțele personale ale inculpatului, nerecunoscând

săvârșirea infracțiunii încercând să acrediteze ideea că nu el este autorul

infracțiunilor deși probele administrate au demonstrat contrariul, sustragerea

de la urmărire si judecată, fiind emis mandat de arestare preventivă în lipsă,

fiind cunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunilor de

violență, precum si criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.

72 C. pen., instanța apreciind că scopul pedepsei si reeducarea inculpatului nu

pot fi realizate decât prin executarea acesteia în regim de detenție.

Având în vedere

faptul că inculpatul a fost condamnat anterior în minorat la 7 ani si 6 luni

închisoare fiind arestat la data de 12 iunie 2004 și liberat la 14 decembrie 2010

cu un rest de 352 de zile, iar prezentele fapte au fost săvârșite în timpul

liberării condiționate, instanța în baza art. 61 C. pen. a dispus revocarea

acestui rest de pedeapsă de 352 zile, rest ce s-a contopit cu pedeapsa

rezultantă din prezenta sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai

grea, respectiv de 7 ani si 6 luni închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și

inculpatul A.L.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul parchetului

se critică sentința pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate, iar

în raport de natura și gravitatea acestora, pericolul social ridicat al

faptelor, de îndrăzneala inculpatului în comiterea lor, dar și pentru că

inculpatul s-a sustras procesului penal plecând din țară înainte de sesizarea

instanței de fond, dar și în raport de antecedența penală a inculpatului care a

fost condamnat anterior pentru comiterea mai multor infracțiuni grave, este

justificată o majorare a pedepselor la nivelul maximului special și aplicarea

unui spor de pedeapsă.

Altă critică se

referă la faptul că instanța de fond a dispus revocarea liberării condiționate

pentru restul de pedeapsă neexecutat de 352 zile, nu a indicat sentința penală

de condamnare și nu a dispus această măsură a revocării pe lângă fiecare

pedeapsă aplicată, ci doar pe lângă pedeapsa rezultantă.

Altă critică se

referă la faptul că, deși inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune de

tentativă la viol, nu i s-a aplicat pedeapsa accesorie și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. e) C. pen.,

întrucât această faptă îl face nedemn să fie tutore ori curator. Procurorul de

ședință a invocat și tardivitatea apelului declarat de inculpat.

În apelul

inculpatului se critică sentința pentru greșita individualizare a pedepselor,

solicitându-se reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c)

C. pen., și, în raport de poziția procesuală sinceră din apel, când inculpatul

și-a recunoscut vinovăția și a solicitat aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., este justificată aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus.

Cu privire la

excepția tardivității, solicită respingerea acesteia.

Prin decizia penală nr.

332/A din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel București –Secția I Penală a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva

sentinței penale nr. 89 din 07 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași -

Secția Penală.

A desființat în parte

sentința penală apelată și, rejudecând în fond:

A descontopit

pedeapsa principală rezultantă, de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului A.L.F. prin sentința

penală apelată, în pedepsele componente, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i); 1 an și 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C.

pen.; 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1

din Legea nr. 61/1991 (republicată); restul de 352 zile rămas neexecutat din

pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 320 din 15 iunie 2006 pronunțată de

Judecătoria Călărași și pentru care s-a dispus revocarea liberării

condiționate, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a

condamnat pe inculpatul A.L.F., la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 61 C.

pen., a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului și a contopit

restul neexecutat de 352 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare

stabilită prin sentința penală nr. 320 din 15 iunie 2006 pronunțată de

Judecătoria Călărași, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca

inculpatul să execute pedeapsa principală de 9 ani închisoare.

În temeiul art. 20 C.

pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o

pedeapsă principală de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) și e) C. pen., ca

pedeapsă complementară.

În temeiul art. 61 C.

pen., dispune revocarea liberării condiționate a inculpatului și contopește

restul neexecutat de 352 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare

stabilită prin sentința penală nr. 320 din 15 iunie 2006 pronunțată de

Judecătoria Călărași, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca

inculpatul să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată), a condamnat pe același inculpat

la o pedeapsă principală de 1 an închisoare,

În temeiul art. 61 C.

pen., a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului și a contopit

restul neexecutat de 352 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare

stabilită prin sentința penală nr. 320 din 15 iunie 2006 pronunțată de

Judecătoria Călărași, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca

inculpatul să execute pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit.

a) – art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 și art. 65 C. pen., a contopit

pedepsele aplicate în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 379 pct.

1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardiv formulat, apelul inculpatului A.L.F.,

declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului, de la

data de 03 august 2012 până la zi.

În temeiul art. 383 alin.

(1

1

) și art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului apelant.

În temeiul art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul parchetului, au rămas în

sarcina statului.

În temeiul art. 189

și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul apelant la plata

sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul

avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va

avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut în esență că apelul parchetului

este întemeiat în schimb apelul declarat de inculpat este tardiv declarat.

În privința situației

de fapt și a împrejurărilor comiterii faptelor s-a constatat că instanța de

fond a făcut o temeinică analiză a tuturor dovezilor administrate la urmărirea

penală și în faza cercetării judecătorești apreciindu-le potrivit art. 63 C.

proc. pen.

În privința criticilor

formulate de parchet s-a constatat că acestea sunt întemeiate.

Examinând critica

greșitei individualizări a pedepselor s-a constatat că instanța de fond s-a

orientat la pedepse aflate la minimul special prevăzut de lege ceea ce nu

corespunde nici criteriilor prev. de art. 72 C. pen. nici scopului pedepsei

prev. de art. 52 C. pen. dar nici ansamblului circumstanțelor cauzei.

S-a reținut că

inculpatul a comis infracțiuni de o gravitate cu un pericol social ridicat,

chiar dacă au rămas în faza de tentativă, că acesta a dat dovadă de o atitudine

sfidătoare la adresa organelor judiciare neasumându-și răspunderea pentru

faptele sale și că a dat dovadă de perseverență infracțională.

S-a mai reținut că

ansamblul circumstanțelor cauzei dar și persoana inculpatului privită prin

antecedența penală și sustragerea de la procesul penal, justifică aplicarea

unei pedepse într-un cuantum majorat, tocmai pentru a asigura realizarea

scopului pedepsei, de coerciție și reinserție socială.

S-a mai reținut, de

asemenea, că inculpatul a fost liberat condiționat la data de 14 decembrie 2010

iar în urma liberării condiționate inculpatul a rămas cu un rest neexecutat de

352 zile, care trebuie contopit cu fiecare pedeapsă aplicată iar nu doar cu

pedeapsa rezultantă stabilită în cauză, aceasta fiind în conformitate cu art. 61

C. pen.

De asemenea, s-a

constatat că instanța a omis să aplice pedeapsa complementară pentru

infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., după cum

în cauză este justificată interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. e) C.

pen. (ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară), natura infracțiunii de

tentativă la viol, făcându-l pe inculpat nedemn de a fi tutore sau curator.

Pentru considerentele

arătate a fost admis apelul Parchetului și a fost desființată sentința în

sensul celor menționate.

Examinându-se apelul

declarat de inculpat s-a constatat că acesta a fost tardiv formulat

nerespectându-se termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii.

Împotriva deciziei

penale mai sus-menționare a declarat recurs inculpatul A.L.F., susținerile

inculpatului, ale apărătorului acestuia și ale reprezentantului Ministerului

Public, fiind cuprinse în practicaua prezentei decizii.

Recursul declarat de

inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond și

apel.

Încadrarea juridică

dată faptelor săvârșite de inculpat care, la data de 22 septembrie 2011, pe

fondul consumului de alcool, cu ajutorul unui cuțit purtat fără drept în locuri

în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, a

amenințat-o pe partea vătămată C.E. în scara blocului în care locuia, încercând

să întrețină cu aceasta un raport sexual împotriva voinței acesteia, după care,

la scurt timp, respectiv orele 19.45 a înjunghiat-o cu un cuțit pe partea

vătămată D.M., în timp ce aceasta se deplasa spre domiciliu, cauzându-i leziuni

ce i-au pus în pericol viața, intervenția chirurgicală promptă înlăturând

pericolul letal, corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind

instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere

penală a inculpatului A.L.F. pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia.

Referitor la

individualizarea cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat, Înalta Curte

consideră că o pedeapsă principală majorată de 9 ani închisoare aplicată de

prima instanță de control judiciar este în măsură să atingă scopul preventiv și

educativ al acesteia, așa cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că instanța de apel a avut în vedere la

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului criteriile generale de

individualizare judiciară a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., aplicându-i

acestuia o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor

săvârșite, modalității și împrejurărilor în care acestea au fost comise precum

și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

De asemenea, examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect prima

instanță de control judiciar a respins ca tardiv apelul formulat de inculpat

întrucât nu a fost respectat termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii

prev. de art. 363 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul a

fost trimis în judecată în lipsă, nefiind prezent la nici un termen în perioada

desfășurării judecării cauzei în fața instanței de fond, acesta nefiind prezent

nici la dezbaterile care au avut loc la data de 31 mai 2012.

Potrivit dovezii de

comunicare a sentinței, aceasta i s-a comunicat la 12 iunie 2012 la adresa de

domiciliu, iar inculpatul a declarat apel abia la data de 9 septembrie 2012

(filele 29-31 dosar apel) cu încălcarea termenului de 10 zile de la comunicarea

hotărârii expres prevăzut de art. 363 C. proc. pen.

Avându-se în vedere

și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care,

analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză

să fie respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C.

proc. pen.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 3

august 2012 la 29 martie 2013.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.L.F. împotriva deciziei penale nr. 332/A

din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel București, Secția I Penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 august

2012 la 29 martie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2013.