ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1107/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 63 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, au fost respinse cererile de achitare formulate prin apărători de inculpații G.M.F. și Ț.Ș.M. 1) În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și c) - art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.F., la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) - art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o lună închisoare. În baza art. 141 din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 279 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și c) - art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.M.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 - 82 și 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. 2) În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și c) - art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.Ș.M., la o lună închisoare. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 134 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (4) și alin. (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o lună închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 141 din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul Ț.Ș.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 - 82 și a art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul Ț.Ș.M. un pistol (armă neletală), marca E.C., seria aaa și o pușcă cu aer comprimat marca G., calibru 5,5 mm, seria bbb1, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Călărași cu dovada din 07 martie 2011. Au fost obligați inculpații la câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 29 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași s-a reținut că în urma obținerii unor informații de la autoritățile bulgare, în ziua de 29 decembrie 2010, organele de poliție au efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului G.M.F., căutând cele două arme achiziționate de acesta din Bulgaria (respectiv un pistol pentru împrăștiat gaze iritant-lacrimogene marca E.C. seria aaa și o pușcă cu aer comprimat marca G., calibru 5,5 mm, seria bbb1, arme pe care le-ar fi deținut la domiciliu. Armele nu au fost găsite la domiciliul inculpatului G.M.F., acesta declarând că armele le-a predat inculpatului Ț.Ș.M.

a doua zi după cumpărare, pentru că le achiziționase special pentru acest inculpat. Și inculpatul Ț.Ș.M. a recunoscut că a primit de la celălalt inculpat și a predat pușca și pistolul la data de 04 ianuarie 2011. Din actele remise de autoritățile bulgare, a mai rezultat că și inculpatul Ț.Ș.M. a cumpărat două arme neletale cu aer comprimat de 5,5 mm marca G., însă armele nu au fost găsite la domiciliul inculpatului, motiv pentru care, sub acest aspect, în Dosarul nr. 587/P/2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală (mai ales că inculpatul s-a apărat că a restituit armele la magazinul de unde le cumpărase).

S-a dispus începerea urmăririi penale la 15 decembrie 2010, confirmată de procuror la 21 decembrie 2010, acțiunea penală fiind pusă în mișcare prin rechizitoriu la 29 februarie 2012. La urmărirea penală s-au efectuat verificări din care a rezultat că inculpații nu figurează ca fiind autorizați să dețină cele două arme neletale, despre care Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Călărași, constatând tehnico-științific, a stabilit că nu sunt în stare de funcționare.

În raport de cele de mai sus și de recunoașterea săvârșirii faptelor, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului G.M.F., care, fără drept, în anul 2009, a cumpărat dintr-un magazin din orașul Silistra, Republica Bulgaria, două arme neletale (o pușcă cu aer comprimat și un pistol pentru împrăștiat gaze iritant lacrimogene), pe care le-a trecut prin vamă în România fără a le declara și fără a îndeplini formalitățile prevăzute de lege, transportându-le ilegal la domiciliu, apoi transportându-le persoanei pentru care le achiziționase, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006; deținere ilegală de armă neletală (numai pentru pușca cu aer comprimat G.) prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004; efectuare fără drept de operațiuni cu arme și muniții prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004 cu ref.

la art. 279 alin. (1) C. pen. S-a mai precizat că faptele inculpatului Ț.Ș.M. care l-a determinat pe inculpatul G.M.F. să săvârșească infracțiunea de contrabandă calificată, de deținere ilegală de armă supusă autorizării, ca și de efectuare de operațiuni ilicite cu arme întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor respective în forma de participație reglementată de art. 25 C. pen. și anume: instigare la contrabandă calificată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 271 din Legea nr. 86/2006; instigare la deținere ilegală de armă supusă autorizării (prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 134 din Legea nr. 295/2004), instigare la efectuarea de operațiuni ilicite cu arme prev. de art. 25 C. pen.

rap. la art. 141 din Legea nr. 295/2004. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut și infracțiunea distinctă de deținere ilegală de armă supusă autorizării (cu privire la pușca cu aer comprimat, pistolul făcând parte la un moment dat al succesiunii normei penale speciale, din categoria armelor neletale supuse notificării), fiind întrunite elementele constitutive prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004. Pentru ambii inculpați, apărătorii au formulat cereri de achitare în temeiul art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., invocând lipsa de antecedente penale și atitudinea sinceră a fiecărui inculpat în parte, însă tribunalul apreciază că niciuneia dintre faptele inculpatului nu-i lipsește gradul de pericol social concret prevăzut de lege pentru a fi infracțiuni.

Este adevărat că reglementarea regimului armelor și munițiilor a cunoscut o relaxare după adoptarea Legii nr. 295/2004, însă nici acest aspect nu poate echivala cu unul dintre elementele enumerate exemplificativ în art. 18 1 alin. (2) C. pen., la fel cum lipsa consecințelor imediate sau teribilismul vârstei nu pot estompa pericolul social concret al faptei, până la a o exclude din sfera infracțională. Față de cele reținute, instanța de fond a respins cererile de achitare formulate de inculpați. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și e) C. pen., circumstanțele în care au fost comise faptele (activitatea infracțională a inculpatului Ț.Ș.M.

fiind întreruptă prin intervenția organelor de poliție) și circumstanțele personale ale inculpaților: tineri, cu atitudine sinceră în timpul procesului, fără antecedente penale, G.M.F. fiind sancționat administrativ în 2010). Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Ț.Ș.M., solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul de a se da mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judecătorești reținute de instanța de fond, în scopul de a se stabili o pedeapsă de cel mult un an închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia, pentru a avea posibilitatea de a beneficia de permisul de portarmă necesar la noul loc de muncă. Prin Decizia penală nr. 310/A din 26 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ț.Ș.M.

împotriva Sentinței penale nr. 63 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași. A obligat inculpatul la 200 RON cheltuielile judiciare către stat. A respins ca nefondată cererea de scutire de plată a amenzii formulată de dl. av. S.C.I. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: În mod justificat instanța a aplicat procedura prev. de art. 320 1 C. proc. pen. și a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, în concordanță cu probele administrate în cauză. În urma unei analize complete a criteriilor prev. de art. 18 1 alin. (2) C. proc. pen., instanța a stabilit corect că faptele inculpatului îndeplinesc toate condițiile esențiale ale unei infracțiuni, inclusiv în ce privește pericolul social, așa încât soluția de condamnare este legală și temeinică, neexistând temeiuri de achitare.

În ceea ce pricește individualizarea pedepsei s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere, cu respectarea disp. art. 72 C. pen., atât circumstanțele în care au fost comise faptele cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, prima instanță de control judiciar, considerând că nu există temeiuri de reducere a pedepselor, astfel cum au fost aplicate prin sentința atacată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ț.Ș.M. Criticile formulate de inculpat vizează greșita individualizare a pedepsei și se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., cât și din perspectiva disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente. Reține Înalta Curte de Casație și Justiție că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde stării de fapt, în mod corect, apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Critica formulată de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiată, pedeapsa aplicată acestuia fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise, instanța de fond, dând eficiență tuturor criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. Ca urmare a solicitării exprese a inculpatului, care a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, se constată că prima instanță a aplicat în mod justificat procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei se constată că instanța de fond a avut în vedere, atât circumstanțele în care au fost comise faptele, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului. De asemenea, prima instanță a dat o relevanță deosebită circumstanțelor personale favorabile pe care le-a reținut cu valoarea unor circumstanțe atenuante judecătorești în condițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu consecința stabilirii unor pedepse situate sub minimul special și aplicării dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată a pedepsei rezultante. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere și unele aspecte care relevă periculozitatea inculpatului.

Astfel, inculpatul este cel care a solicitat procurarea armelor, a deținut armele procurate ilegal o lungă perioadă de timp, activitatea sa infracțională nefiind întreruptă din proprie inițiativă ci prin intervenția organelor de poliție. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ț.Ș.M. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 310/A din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2013. Procesat de GGC - NN