ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2614/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2614/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din 30 martie

2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, au fost respinse

cererile formulate de către inculpatul S.M.D., (prin apărător), în baza art.

334 C. proc. pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art.

320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul S.M.D. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin.

(1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.M.D. să execute pedeapsa cea mai

grea, aceea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut, în cauză,

aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului S.M.D. și potrivit

art. 88 C. pen., s-a computat prevenția acestuia, de la 12 ianuarie 2012, la

zi.

Au fost admise - în parte

- cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile B.A.M. și A.C.F. și

au fost obligați inculpații D.F. (condamnată pentru comiterea acelorași fapte și

în baza aceluiași act de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului Înaltei

Curți de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din 17 octombrie

2011, în Dosar nr. 27/D/P/2009 - prin sentința penală nr. 19/2012 a Tribunalului

Călărași - nedefinitivă) și S.M.D., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu

titlu de daune morale, către partea civilă B.A.M.

Au fost obligați inculpații

D.F. și A.D. (condamnați pentru comiterea acelorași fapte și în baza aceluiași act

de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului Înaltei Curți de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul

nr. 27/D/P/2009 - prin sentința penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași - nedefinitivă)

și S.M.D., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale către

partea civilă A.C.F.

În baza art. 118 lit.

d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 100

euro de la inculpatul S.M.D.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul S.M.D. la plata sumei de 5.200 RON către stat, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 20

ianuarie 2009, ofițeri din cadrul D.G.C.C.O. - Direcția de Combatere a Traficului

de persoane - Serviciul de Combatere a Traficului de Minori și Organe s-au sesizat,

din oficiu, cu privire la faptul că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai

multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor

tinere din județele Constanța și Călărași, dintre care unele minore, care au fost

recrutate prin promisiuni de facilitare a obținerii unor locuri de muncă în Grecia

și Spania dar, odată ajunse în țara de destinație, tinerele au fost obligate să

practice prostituția.

În urma cercetărilor efectuate

în cauză, au fost identificate mai multe victime care, la începutul anului 2009,

au fost racolate de către membrii acestei grupări, au fost lipsite de libertate,

agresate fizic și amenințate cu acte de violență, iar ulterior au fost transportate

în Grecia, unde au fost obligate să practice prostituția.

Astfel, tinerele erau

racolate din județele Constanța și Călărași, de regulă din familii sărace, fără

venituri, de către inculpații V.F.E., A.D. sau A.T. și soția acestuia A.I.O., care

le promiteau că le facilitează obținerea unor locuri de muncă bine plătite în Grecia

sau în Spania. Aceștia se ocupau și de obținerea declarațiilor notariale prin care

părinții victimelor minore își dădeau consimțământul ca acestea să călătorească

împreună cu inculpații și pe care îi asigurau că fetele vor desfășura o activitate

decentă și că vor trimite sumele de bani obținute în țară.

Au existat și cazuri în

care tinerele au fost trecute fraudulos frontiera de stat dintre România și Bulgaria

de către traficanții care cereau în schimb favoruri sexuale pentru ei sau pentru

șoferii autovehiculelor cu care circulau. Cheltuielile erau suportate de inculpați

și recuperate apoi din veniturile obținute de victime din activitatea de prostituție.

Fetele erau transportate

până în Grecia de către inculpatul S.M.D., împreună cu inculpații A.D. sau V.G.,

care acționau atât în țară, cât și în Grecia, victimelor li se rețineau documentele

de identitate, erau cazate în apartamentele deținute de traficanți, iar apoi erau

trimise să practice prostituția în diferite bordeluri din Atena sau alte orașe,

sub stricta supraveghere a inculpatei D.F. Inculpatul S.M.D. era cel care reușea

să scoată minorele din țară, fără acordul părinților acestora sau fără documente

legale, având relații strânse cu lucrătorii vamali.

Înainte de a ajunge la

bordel, tinerele erau prezentate inculpatei D.F., zisă „tanti F.”, care controla

întreaga activitate de practicare a prostituției și hotăra, după ce le evalua din

punct de vedere fizic, în care dintre bordelurile Atenei va lucra fiecare fată.

În aceste bordeluri se „lucra” în două ture, iar sumele de bani obținute de victime

de la clienți se împărțeau între inculpați astfel: jumătate din sumă era încasată

de inculpata D.F., care ținea evidența tuturor clienților cu care fetele întrețineau

raporturi sexuale, o parte era încasată de inculpatul D.S., acesta fiind cel care

le transporta pe tinere cu un scuter de la locul de cazare la bordelul în care erau

repartizate, iar cealaltă parte era primită de traficantul care se ocupa de tânăra

respectivă. De asemenea, membrii grupării, în special inculpații A.D. și D.F., se

ocupau și de procurarea de documente de identitate false pentru victimele minore,

pentru ca acestea să poată lucra în bordelurile din Grecia. O parte din sumele de

bani obținute de traficanți erau trimise în țară prin serviciile sistemelor de curierat

electronic „W.U.” și „M.G.”, de cele mai multe ori chiar de către tinerele exploatate,

iar altă parte era adusă în țară chiar de traficanți. Partea vătămată V.G.N. a declarat

că, în cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul V.G. a plecat în România cu suma

de 3000 de euro, iar în cursul lunii decembrie 2008, cu suma de 5000 de euro, reprezentând

o parte din sumele de bani obținute de acestea din practicarea prostituției.

Prin sentința penală

nr. 19/2012, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpații D.F., A.T. și A.D. la

pedepse cu închisoarea între 2 și 3 ani cu executare în regim de detenție și pe

inculpata V.F.E. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 86¹ C. pen., aceasta

fiind pusă în libertate. Inculpații menționați au fost condamnați pentru comiterea

infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 33 lit. a) - 34 C. pen. Totodată, cu ocazia

dezbaterilor asupra fondului cauzei din 2 februarie 2012, s-a dispus disjungerea

cauzei privind pe inculpații D.S., S.M.D. și V.C., întrucât aceștia s-au sustras

cercetărilor, fiind emise mandate de arestare preventivă în lipsă, de către Tribunalul

București pentru acești inculpați care, la data emiterii, nu se aflau pe teritoriul

României.

Pentru inculpații menționați

anterior, cauza disjunsă a primit nr. 256/116/2012 și, la data de 10 februarie 2012,

Tribunalul Călărași a menținut starea de arest a inculpatului S.M.D., în baza

art. 300¹ C. proc. pen. aflat în Centrul nr. 6 - Secția x Poliție a Serviciului

de Reținere și Arestare Preventivă a Direcției Generale de Poliție a mun. București.

La data de 12 ianuarie 2012, s-a pus în executare mandatul de arestare preventivă

nr. 319/Up din 12 ianuarie 2012 emis de secția I penală a Tribunalului București

privind pe inculpatul S.M.D. (fost V.).

În ședința publică din

20 martie 2012, audiat fiind în instanță, inculpatul S.M.D. a recunoscut comiterea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și a dat, cu această ocazie,

prima declarație în cauză arătând, cu amănunte, modalitatea de săvârșire a faptelor

deduse judecății. Totodată, inculpatul menționat a declarat că dorește să fie judecat

în baza probatoriului de al urmărirea penală și că dorește să beneficieze de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei,

Tribunalul Călărași a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații V.C. și D.S.,

cu care a fost lipsă de procedură pe tot parcursul procesului la instanță, din datele

organelor de urmărire penală rezultând că aceștia nu se află pe teritoriul României.

În actul de trimitere

în judecată s-a reținut că inculpatul S.M.D., în cursul anului 2008, a sprijinit

grupul infracțional organizat, ajutându-l pe inculpatul V.G. să treacă ilegal victimele

minore peste graniță, respectiv M.C., a transportat-o pe minora A.C.F. până în Grecia,

pe care a trecut-o granița dintre România și Bulgaria, fără a avea declarație notarială

de consimțământ de la părinți și pe care a predat-o inculpatului A.D. care, ulterior,

a exploatat-o sexual în Grecia, în aceeași modalitate procedând și cu minora B.A.M.,

exploatată ulterior tot de A.D., în Grecia.

Despre activitatea infracțională

a inculpatului S.M.D. au relatat victimele menționate, declarațiile acestora coroborându-se

cu procesele-verbale ale interceptărilor telefonice autorizate. Este de remarcat,

pentru profilul infracțional al inculpatului S.M.D., faptul că acesta și-a schimbat

numele de familie de mai multe ori, astfel că, la data de 9 noiembrie 2009, când

s-a dispus începerea urmăririi penale în cauza dedusă judecății, acesta se numea

V.

Instanța fondului a concluzionat

că - în drept - faptele inculpatului S.M.D., fost V., astfel cum au fost ele reținute

în actul de trimitere în judecată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003 și trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 33 lit. a) - 34 C. pen., texte de lege în baza cărora s-a procedat la condamnarea

inculpatului.

S-a reținut că, inculpatul

S.M.D., prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prevăzute

de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în cea prevăzută de art. 71 din O.U.G.

nr. 105/2001, însă această cerere a fost respinsă de instanța fondului, cu motivarea

că, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă scopul trecerii frauduloase

a frontierei de către inculpatul menționat, inculpatul V.G., inculpatul A.D. și

victimele M.C., A.C.F. și B.A.M. și anume acela al tranzitării teritoriului statului

bulgar pentru a ajunge în Grecia, unde victimele părți civile urmau să practice

prostituția în bordelurile din Atena și din alte orașe grecești. Pentru ca faptele

comise de către inculpații S.M.D., A.D. și V.G. să întrunească elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, era necesar ca scopul

membrilor menționați ai grupării să fie doar acela al trecerii frauduloase a frontierei

de stat a României, dar actul de trimitere în judecată al inculpaților amintiți

în debutul considerentelor din prezenta cauză a reținut un cu totul alt scop al

grupării, respectiv acela al exploatării sexuale a victimelor majore și minore deopotrivă,

mai ales că probele din dosar nu atestă trecerea frontierei din România în Bulgaria

pentru realizarea unor activități pe teritoriul bulgăresc, care a fost doar tranzitat.

De asemenea, apărătorul

inculpatului S.M.D. a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. pentru fapta

prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, dar și această cerere a

fost respinsă, cu motivarea că infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat

este o faptă cu un grad ridicat de pericol social, mai ales că inculpatul S.M.D.

a cunoscut scopul grupării în cauză, cel al exploatării sexuale a părților vătămate,

pe care l-a sprijinit, ajutându-l pe inculpatul V.G. și A.D. să treacă granița dintre

România și Bulgaria în mod ilegal, cu victimele menționate, activitate pentru care

a primit bani. De asemenea, este de observat împrejurarea că activitatea inculpatului

S.M.D. în cadrul grupării infracționale menționate este dovedită, fiind evident

că, fără aportul său, victimele minore nu ar mai fi putut trece granița ilegal în

Bulgaria, dat fiind că relațiile acestuia cu vameșii români și bulgari au făcut

posibilă trecerea fetelor fără acte de identitate regulamentare și fără declarații

notariale ale părinților minorei A.C.F. O astfel de faptă nu poate avea decât caracteristicile

unei infracțiuni, prin pericolul social deosebit de ridicat, prin implicațiile sociale

și morale determinate de exploatarea unor minore pentru obținerea de însemnate sume

de bani și prin obligarea lor la practicarea prostituției (prin mijloace care nu

au ocolit amenințările, șantajul, confiscarea documentelor de identitate).

La individualizarea pedepsei

ce a fost aplicată inculpatului S.M.D., Tribunalul a reținut gravitatea deosebită

a faptelor comise de către acesta - membru al unei grupări infracționale ce a obținut

sume de bani importante din exploatarea sexuală a unor tinere; care nu se află la

primul conflict cu legea penală și care a conștientizat modalitatea prin care se

obțineau bani din principala activitate desfășurată de tinerele amintite în bordelurile

din Atena și din alte orașe grecești.

A mai arătat Tribunalul

că atitudinea cooperantă a inculpatului în fața instanței nu poate constitui motiv

de aplicare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., pentru

periculozitatea pe care o reprezintă inculpatul S.M.D. pentru ordinea publică și

pentru ordinea de drept, iar ca modalitate de executare a pedepsei, prima instanță

a apreciat că doar detenția poate realiza scopul preventiv și educativ al sancțiunii.

Trecând la soluționarea

laturii civile a cauzei, instanța de fond a admis - în parte - cererile de despăgubiri

civile formulate de părțile civile B.A.M. și A.C.F. și a obligat pe inculpații D.F.

(condamnată pentru comiterea acelorași fapte și în baza aceluiași act de trimitere

în judecată - rechizitoriul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 - prin sentința

penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași - nedefinitivă) și S.M.D., în solidar

la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.A.M.

Obligă pe inculpații D.F. și A.D. (condamnați pentru comiterea acelorași fapte și

în baza aceluiași act de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului Înaltei

Curți de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din 17 octombrie

2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 - prin sentința penală nr. 19/2012 a Tribunalului

Călărași - nedefinitivă) și S.M.D., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu

titlu de daune morale către partea civilă A.C.F.

În baza art. 118 lit.

d) C. pen., instanța a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a sumei

de 100 euro de la inculpatul S.M.D.

Împotriva acestei soluții

a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.M.D., criticând-o pentru netemeinicie

vizând redozarea cuantumului pedepsei aplicate, motivat de faptul că nu este cunoscut

cu antecedente penale.

În ceea ce privește latura

civilă, inculpatul - prin apărător, a solicitat diminuarea cuantumului sumei pe

care o are de plătit intimatei părți civile A.C.F.

Prin decizia penală

nr. 157 din 23 mai 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul S.M.D.

A menținut starea de arest

a inculpatului și a dedus prevenția de la 12 ianuarie 2012 la zi.

A obligat apelantul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a făcut

o justă și completă analiză a probelor administrate stabilind corespunzător activitatea

infracțională desfășurată de inculpat și vinovăția acestuia.

Curtea a constatat că

în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, instanța fondului a avut

în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute

de art. 72 C. pen.; aplicând inculpatului o pedeapsă corespunzătoare gradului de

pericol social al faptei săvârșite, modalității și împrejurărilor în care aceasta

a fost comisă, orientată spre minimul special prevăzut de lege prin reținerea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la critica vizând

greșita soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea a apreciat că nici această

critică nu este fondată în cauză neimpunându-se diminuarea cuantumului sumei pe

care o are de plătit intimatei parte civilă A.C.F.

Astfel, Curtea a arătat

că instanța de fond a avut deja în vedere întreaga situație de fapt, atunci când

a admis - în parte acțiunile civile formulate cu privire la daunele morale, reținând

- din ansamblul probator administrat și implicit din declarațiile părților vătămate,

rezultă că acestea au achiesat la practicarea prostituției în Grecia, aspect care

i-a încurajat pe inculpați.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs inculpatul S.M.D. Invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea cuantumului

pedepsei, iar ca modalitate de executare a acesteia a solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta

Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins

ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a analizat

în mod complet și judicios probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată

faptei este justă, în mod corect stabilindu-se că sunt întrunite în cauză condițiile

tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor

reținute în sarcina sa.

La individualizarea pedepselor

se ține seama, conform art. 72 C. pen. de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că prima instanță în mod corect a avut în vedere, la individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, criteriile generale de individualizare judiciară

a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă corespunzătoare

gradului de pericol social al faptei săvârșite, modalității și împrejurărilor în

care aceasta a fost comisă, orientată spre minimul special prevăzut de lege, prin

reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. (reducerea

cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege).

Înalta Curte constată

că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea

inculpatului a circumstanțelor atenuante față de modalitatea în care acesta a acționat

urmare a hotărârii infracționale luate, respectiv în cadrul unui grup infracțional

organizat conștientizând modalitatea în care se obțineau banii pe care îi primea,

dar și care era principala activitate desfășurată de tinere în bordelurile

din Atena și din alte orașe grecești.

Se constată de asemenea

că pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului a fost deja în mod consistent coborâtă

sub minimul special prevăzut de lege, tocmai prin luarea în considerare a recunoașterii

și regretului manifestat de acesta.

În cauză nu pot fi identificate

alte împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic,

față de gravitatea sporită a infracțiunilor săvârșite de inculpat, scopul educativ

și coercitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin

executarea în regim de detenție a pedepsei de către inculpat.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.M.D. împotriva deciziei penale nr. 157 din 23

mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpat și suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatele părți civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 august

2012.