ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3268/2012

Asupra recursului de față, constată:

Prin Sentința penală nr. 58 din 29 martie 2012, Tribunalul Călărași, a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații A.V., T.C. și S.A.C.

A admis cererea formulată de inculpatul C.R., prin apărător, privind judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 ind. 1 C. proc. pen. și cu referire la Legea nr. 202/2010, a condamnat inculpatul C.R., la 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 ind. 1 C. proc. pen. și cu referire la Legea nr. 202/2010, a condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 și 34 C. pen., a dispus ca inculpatul C.R. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpat, a sumei de 123.785,5 euro, sau echivalentul în lei calculat la data plății efective, obligație solidară între inculpatul C.R. și ceilalți inculpați pentru care s-a dispus disjungerea.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 3 ianuarie 2012, au fost trimiși în judecată inculpații V.C., V.G., V.D., M.P., C.B., R.I., T.C., C.R., S.A.C. și A.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză s-a dispus de două ori disjungerea pentru o parte din inculpați, în prezenta cauză fiind cercetat inculpatul C.R. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului că în anul 2010 a sprijinit grupul infracțional organizat condus și constituit de inculpatul V.C. în scopul săvârșirii unor fapte de proxenetism.

Tot în anul 2010, s-a mai reținut că inculpatul a traficat, a îndemnat și a înlesnit practicarea prostituției în Franța de către numitele A.V., C.F., P.N., G.M., G.M., participând alături de ceilalți membri ai grupării la obținerea unor beneficii în cuantum de 123.785,5 euro de pe urma acestor activități.

Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

La termenul din data de 29 martie 2012 inculpatul a depus la dosar, prin apărătorul ales, declarația autentificată în 6 martie 2012 de Ambasada României în Italia, prin care arată că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată așa cum a fost reținute în actul de sesizare a instanței și solicită judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precizând că nu dorește administrarea de noi probatorii în faza de cercetare judecătorească și că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C. proc. pen.

A depus înscrisuri în circumstanțiere legate de situația sa personală și de familie. În fapt, s-a constatat că perioada infracțională care face obiectul prezentei cauze a început în anul 2010, moment în care fetele erau trimise pentru practicarea prostituției în Grecia și se încheie în mai 2011, iar veniturile obținute de grupare, în această perioadă, se ridică la suma de 123.785,5 euro.

La data de 8 iulie 2010, organele de poliție din cadrul Poliției Călărași, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea unor infracțiuni pe linia traficului de persoane de către numiții V.D., V.T., V.C. și ceilalți membri ai grupării conduse de acesta, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii de infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect avantaje materiale.

În urma efectuării unor acte de investigație specifice, s-a constatat că gruparea infracțională condusă de V.C. este structurată, bine organizată, iar membrii săi acționează coordonat, având atribuții în racolarea, transportul, cazarea și supravegherea mai multor tinere pentru practicarea prostituției pe teritoriul Greciei și mai apoi al Franței, obținând sume mari de bani, pe care liderii grupării îi împărțeau între ei.

Din probele administrate, a rezultat că la începutul perioadei de referință, respectiv anul 2010, fetele controlate clanul "T." se aflau în Grecia, fiind cazate într-un apartament și prostituându-se sub atenta supraveghere a inculpatului M.P., care împărțea o cameră cu numita T.A.M..

La începutul lunii august 2010, o parte din fete au fost trimise de membrii grupării în Franța, fiind supravegheate și controlate aici de inculpații C.R. și R.I., în primă fază, iar mai târziu de inculpatul T.C. zis "C.".

În cursul lunii august, inculpații C.R. și R.I. au dus fetele aflate la momentul respectiv în Franța, în Germania, încercând prostituarea acestora într-un club al cărui patron era prieten cu acesta, iar din cauza faptului că veniturile erau reduse, după circa o săptămână, fetele au fost readuse de aceeași inculpați în Franța.

În luna septembrie a anului 2000, atribuțiile inculpatului C.R. (ginerele lui "T."), au fost preluate de inculpatul T.C., întrucât, de teama unei razii a poliției, C.R. a fost adus de grupare în țară.

Martora C.F. a declarat că a plecat în Franța împreună cu C.R. și cu P.N. cu avionul la începutul lunii septembrie, fiind așteptați acolo de un băiat, pe nume T., iar pentru o perioadă acesta, împreună cu inculpatul C.R., Ie-a asigurat protecția.

Inculpatul C.R. s-a sustras anchetei, pe numele său fiind emis un mandat de arestare, în lipsă, de către Tribunalul Călărași și s-a solicitat și emiterea unui mandat european de arestare, acesta fiind dat în urmărire generală.

În declarația dată în fața autorităților franceze, A.V. a precizat momentul sosirii lui C.R. în Franța, respectiv la data de 2 august 2010, însoțindu-le pe C.E.F. și pe P.N..

Acest aspect se coroborează foarte bine cu convorbirile telefonice din această perioadă, înregistrările aflate la dosar dovedind acest aspect.

Martora P.N. zisă "B.", a declarat că a mers în Franța, la sfârșitul lunii iunie 2010 și acolo l-a găsit pe C.R. care, în primă fază, au avut grijă de fete aproape o lună de zile, gestionând activitatea desfășurată de acestea.

Martora a mai arătat că înainte de plecarea lui C.R. din țară, în cursul lunii august 2010, împreună cu F., V. și R., au plecat în Germania pentru a se prostitua într-un club al cărui patron era un prieten de-al lui C.R..

Și martora protejată G.M. a relatat aspecte similare referitoare la inculpatul C.R..

Situația de fapt a fost dovedită cu declarațiile inculpaților, procesele-verbale de percheziție, comisiile rogatorii realizate în Franța, declarațiile martorilor, ale fetelor care au fost obligate să se prostitueze, acte de transfer bancar, adresele de la companiile de zbor.

Faptele inculpatului C.R. care în anul 2010 a sprijinit grupul infracțional condus și constituit de V.C. în scopul săvârșirii unor fapte de proxenetism, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiași inculpat care, în aceeași perioadă a traficat, a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției în Franța de către numitele A.V., C.F., P.N., G.M. și G.Ma., participând alături de ceilalți membri ai grupării la obținerea unor beneficii în cuantum de 52.855,5 euro de pe urma acestor activități, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de poziția procesuală a inculpatului, instanța de fond a admis cererea de judecare a cauzei în procedura recunoașterii vinovăției.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, dar și circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, de conținutul și gravitatea concretă a faptelor, de urmările produse și de pericolul social al infracțiunilor ce se înscriu într-un fenomen ce ia amploare, instanța de fond apreciind că pedeapsa rezultantă nu poate fi executată decât în regim de detenție.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat, a sumei de 123.785,5 euro sau echivalentul în lei calculat la data plății efective, având în vedere că inculpatul a recunoscut toată activitatea infracțională descrisă în rechizitoriu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.R. care a o solicitat reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a acestuia, având în vedere atitudinea de recunoaștere și prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 166/A din 31 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.R. împotriva Sentinței penale nr. 58 din 29 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, s-a făcut o justă aplicare a criteriilor stabilite de art. 72 C. pen., s-a ținut cont de gravitatea faptelor comise, de pericolul social deosebit pe care îl reprezintă traficul de persoane și exploatarea sexuală a acestora, de scopul urmărit de către inculpat împreună cu ceilalți făptuitori, de urmările faptelor asupra victimelor ce au fost exploatate.

De asemenea, s-a apreciat în mod întemeiat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este oportună și ar duce la realizarea scopului educativ al procesului penal și nici la realizarea măsurii de constrângere a procesului.

Împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 31 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs inculpatul C.R. criticând decizia pronunțată de instanța de apel pentru motivele cuprinse în conținutul prezentei decizii care nu vor mai fi reluate. În motivele de recurs formulate în scris nu a adus alte critici hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 371/116/2012. Examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., dar și circumstanțele personale ale inculpatului, și circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, de conținutul și gravitatea concretă a faptelor, de urmările produse și de pericolul social al infracțiunilor ce se înscriu într-un fenomen ce ia amploare, fiind lezată integritatea persoanei prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune săvârșită în formă continuată, dar și de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, având drept urmare realizarea unor venituri ilicite de întreaga gruparea infracțională, în anul 2010 în cuantum de 123.785,5 euro, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, orientată către minimul special prevăzut de lege, pedeapsă care a fost menținută și de instanța de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus fată de textul incriminator.

În mod corect s-a ținut cont de către ambele instanțe și de pericolul social la faptei săvârșite de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptelor, respectiv, că în cursul anului 2010 acesta a sprijinit grupul infracțional condus și constituit de V.C. în scopul săvârșirii unor fapte de proxenetism, și în aceeași perioadă a traficat, a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției în Franța de către numitele A.V., C.F., P.N., G.M. și G.Ma., participând alături de ceilalți membri ai grupării la obținerea unor beneficii în cuantum de 52.855,5 euro de pe urma acestor activități, Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor generale de reindividualizare judiciară a pedepsei, acestea fiind reținute de instanța de apel și instanța de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare reținută în sarcina inculpatului, evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârșite.

Astfel Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reținută deja în sarcina inculpatului.

Pentru aceleași considerente, Înalta Curte constată că nu se impune nici aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. proc. pen. și drept urmare pedeapsa menținută de 3 ani și 4 luni închisoare nu este aptă pentru a se dispune aplicarea art. 81 sau art. 86 C. pen.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2012 la 11 octombrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul C.R. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2012 la 11 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL