ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 142 din 20 octombrie 2011

pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, s-a dispus:

În baza art. 271 din

Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4) și alin.

(7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului P.M. la 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4) și

alin. (7) C. proc. pen., condamnarea aceluiași inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 136

2

din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (4) și

alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 C. pen., s-a stabilit ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea

mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la

rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepselor.

În baza art. 81 - 82

C. pen. și a art. 71 alin. ultim C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepselor pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

Potrivit art. 18 lit.

f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a armei marca H.G., calibru 6,35 mm

și a 75 de proiectile tip "d.", aflate la Camera de Corpuri Delicte a

IGPR, conform dovezii din 21 iulie 2011.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Călărași din 25 august 2011 a fost trimis în judecată inculpatul

P.M. pentru comiterea infracțiunilor de contrabandă calificată, deținere

ilegală armă neletală supusă autorizării și uz ilegal armă neletală supusă

autorizării, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, art. 136

1

și

art. 136

2

din Legea nr. 295/2004, reținându-se în fapt că la data de

25 martie 2011, inculpatul cetățean român P.M. a trecut frontiera de stat a

României în orașul Ruse din Bulgaria și a cumpărat, dintr-un magazin, o armă

neletală cu țeava lungă (pușcă cu aer comprimat) marca H., de calibru 6,35 mm,

precum și o cutie cu 150 de proiectile (muniție) tip "d.".

Cumpărarea armei s-a făcut numai pe baza cărții de

identitate, fără a avea autorizație de procurare arme neletale (obligatorie

conform legislației românești), ocazie cu care i s-au eliberat inculpatului și

acte de cumpărare de către vânzător.

Având arma asupra sa,

inculpatul a trecut frontiera de stat înapoi în România prin vama Giurgiu, fără

a declara vameșilor că are respectivul obiect asupra sa și, implicit, fără a

prezenta vreun document care să ateste deținerea legală a acesteia.

Inculpatul P.M. a

deținut arma la domiciliul său până în data de 23 iunie 2011, când a fost

depistat informativ de organele de poliție, acesta predându-le arma respectivă

și 80 proiectile (muniție).

În urma verificărilor

efectuate s-a constatat că inculpatul nu figurează ca deținător al respectivei

arme neletale în evidențele autorităților competente. Prin Raportul de

constatare tehnico-științifică balistică din 15 iulie 2011 s-a conchis că arma

în cauză face parte din categoria armelor neletale, de tir sportiv și este în

stare de funcționare.

Arma procurată de

inculpat a făcut parte din categoria armelor și munițiilor neletale supuse

autorizării (categoria C din anexa Legii 295/2004 modificată) care, pentru

aruncarea proiectilului, folosește forța de expansiune a aerului comprimat. Și

în cazul procurării armelor neletale a fost necesară obținerea unor avize,

autorizații sau certificate de la organele competente. Prin urmare, persoanele

fizice române nu au avut dreptul de a procura și deține, fără obținerea

autorizației de procurare și certificatului de deținător de armă neletală și

nici de a efectua operațiuni cu arme neletale, fără a fi autorizate în acest

sens. în plus, față de introducerea pe teritoriul României a armelor neletale,

H.G. nr. 139/2005 a prevăzut că se permite acest lucru de către organele

poliției de frontieră numai în condițiile prezentării avizului pentru

introducerea armelor neletale în României.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 26 august 2011 și, la

termenul de judecată din 20 octombrie 2011, inculpatul a recunoscut faptul că a

introdus în România, prin punctul vamal Giurgiu-Ruse, o armă neletală și

muniție, fără a o declara și a îndeplini formalitățile cerute de lege, pe care,

apoi, a deținut-o la domiciliu, dar nu și-a amintit dacă a și făcut trageri

neautorizate. De asemenea, inculpatul a solicitat să fie judecat în baza

probatoriului administrat la urmărirea penală, declarând că dorește să

beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Tribunalul, analizând

actele dosarului și probele administrate în ambele faze procesuale a constatat

că faptele inculpatului de a achiziționa fără drept, din Bulgaria, o armă

neletală și muniție, pe care a trecut-o prin vamă fără a o declara și a

îndeplini formalitățile cerute de lege, deținând-o ilicit la domiciliu și

folosind-o, uneori, fără drept, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr.

86/2006, deținere ilegală de armă neletală supusă autorizării, prev. de art.

136

1

din Legea nr. 295/2004 și uz ilegal de armă neletală supusă

autorizării, prev. de art. 136

2

din Legea nr. 295/2004, texte de

lege în baza cărora a condamnat inculpatul, în condițiile aplicării art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei inculpatului,

tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunilor deduse

judecății, gravitatea unor eventuale consecințe ale deținerii și uzului ilegal

ale armei neletale achiziționate de inculpat din Bulgaria și trecute fraudulos

prin vamă, dar și sinceritatea inculpatului și împrejurarea că acesta este

infractor primar, aspecte ce au impus pronunțarea unei pedepse cu închisoarea,

orientată spre minimul special prevăzut pentru faptele comise, iar ca

modalitate de executare suspendarea condiționată a executării rezultantei, față

de toate circumstanțele personale favorabile ale lui P.M. și față de atitudinea

sa cooperantă și de regret pentru faptele săvârșite, manifestate pe tot

parcursul procesului.

Potrivit art. 118 lit.

f) C. pen. a dispus confiscarea specială a armei marca H.G., model 125, calibru

6,35 mm și a 75 de proiectile tip "d.", aflate la Camera de Corpuri

Delicte a IGPR, conform dovezii din 21 iulie 2011 și a obligat pe inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul, criticând hotărârea sub aspectul netemeiniciei,

solicitând achitarea pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni și aplicarea unei sancțiuni administrative date fiind conduita

inculpatului și circumstanțele sale personale.

Prin Decizia penală

nr. 2 din 5 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondat apelul inculpatului declarat împotriva Sentinței penale

nr. 142 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Călărași.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul la plata sumei de 750 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON reprezentând onorariul parțial

al apărătorului din oficiu a fost stabilit a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Curtea a constatat că

instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut corect

situația de fapt precum și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

inculpat.

Astfel, din

procesul-verbal de constatare și dovada de predare primire a armei și muniției

găsite asupra inculpatului, factura care atestă cumpărarea armei și a muniției

aferente din Bulgaria, raportul de constatare tehnico-științifică balistic,

declarațiile inculpatului prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptelor,

rezultă că la data de 25 martie 2011, inculpatul P.M. a achiziționat din

Bulgaria, localitatea Ruse o armă neletală (pistol lung cu aer comprimat marca

H.G. calibru 6,35 mm) și muniție, respectiv 80 bucăți proiectile din plumb tip

d. pe care le-a trecut prin punctul vamal fără a le declara și îndeplini

formalitățile cerute de lege, deținându-le apoi fără drept la domiciliu până la

data de 24 iunie 2011, anterior folosind o parte din proiectile.

Faptele reținute

întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii

subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de "contrabandă

calificată", prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, de "deținere

sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără

drept", prev. de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 și respectiv

uz de armă neletală, prev. de art. 136

2

din aceeași lege, aceste

ultime infracțiuni, pentru care instanța de fond a dispus condamnarea

inculpatului sunt prevăzute ca atare și în prezent, făcând parte din categoria

armelor neletale pentru care era și este necesară autorizarea, deși în prima

formă a legii aceste fapte nu constituiau infracțiuni, ci contravenții, fiind

supuse doar notificării.

Referitor la motivul

de apel vizând achitarea întemeiată pe disp. art. 10 lit. b) ind. 1 C. proc.

pen. și art. 18 ind. 1 Cod penal, Curtea a constatat că acest motiv de apel

este nefondat date fiind natura și gravitatea faptelor săvârșite, reținând că

faptele inculpatului sunt infracțiuni grave, care întrunesc elementele

constitutive ale unor infracțiuni, așa cum a reținut în mod corect instanța de

fond și care a reclamat aplicarea unor pedepse. A mai apreciat instanța de prim

control judiciar că pedepsele aplicate de 2 ani, 4 luni și respectiv 2 luni

închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 2 ani

închisoare în contextul reținerii art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. au

fost în apropierea limitelor inferioare prevăzute de lege și nu se impune nicio

redozare a acestora sub limitele aplicate de instanța de fond, întrucât o

reducere a acestora nu ar mai fi fost în măsură să satisfacă scopul pedepsei,

astfel cum este acesta definit, inculpatului putându-i-se crea impresia de

"impunitate", acesta putând fi astfel încurajat să săvârșească și

alte fapte penale, față de lipsa de reacție eficientă din partea autorităților.

Circumstanțele

favorabile personale nu au fost în sine suficiente pentru a aprecia că faptelor

le-a lipsit gradul de pericol social al infracțiunilor, acest criteriu fiind

doar unul dintre cele enumerate de disp. art. 18 ind. 1 C. pen., instanța de

apel apreciind că nici circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor nu fac în

niciun fel dovada lipsei gradului de pericol social al faptelor care să

caracterizeze aceste fapte ca fiind infracțiuni.

Mai mult decât atât,

Curtea a apreciat că nu s-a impus nici reținerea de circumstanțe atenuante,

recunoașterea faptei fiind deja valorificată de instanță prin aplicarea disp.

art. 320

1

alin. (1) din C. proc. pen., care evident nu au exclus

reținerea de circumstanțe atenuante, dar care în cauză nu s-a impus a fi

reținute doar în considerarea recunoașterii faptelor și a conduitei bune avute

anterior de inculpat.

S-a reținut că aceste

împrejurări au fost deja valorificate de instanță prin aplicarea unor pedepse

într-un cuantum spre minimul special, pe de o parte și pe de altă parte, prin

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în contextul

reținerii săvârșirii a trei infracțiuni.

De asemenea, instanța

de prim control judiciar a reținut împrejurarea că, inculpatul a cumpărat arma

neletală în urmă cu trei luni față de data depistării sale, fără a îndeplini

formalitățile obligatorii, deși le cunoștea, fiind deținătorul altor 2 arme

letale de vânătoare, legal deținute. Cunoscând așadar obligațiile pe care le

avea în ceea ce privește regimul armelor, înscrierea acestora în vederea

notificării, respectiv autorizării, o perioadă de 3 luni nu numai că nu a adus

la cunoștința organelor judiciare deținerea acestei arme, dar a înțeles să și

folosească arma, trăgând în ținte improvizate un număr de 70 de cartușe,

aspecte care au dovedit că inculpatul nu a avut reprezentarea gravității

faptelor sale și dacă intervenția organelor judiciare nu s-ar fi realizat, s-ar

fi putut produce și alte consecințe, inculpatul nemanifestând vreo intenție de

intrare în legalitate.

Toate acestea sunt

elemente care atestă că faptele inculpatului sunt infracțiuni, având fiecare în

parte gradul de pericol social suficient să le caracterizeze astfel, iar scopul

pedepsei, privită ca măsură de constrângere și ca mijloc de reeducare poate fi

atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, așa cum a reținut

și instanța de fond, însă nu s-a impus reducerea cuantumului pedepselor pentru

niciuna dintre infracțiuni și nici înlăturarea pedepsei complementare, nefiind

justificată reținerea de circumstanțe atenuante.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul P.M. pe care a criticat-o sub aspectul

nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs inculpatul, prin apărător ales, a învederat faptul că în

raport de natura faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului se

impunea achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni administrative, chiar dacă

acesta a beneficiat de dispozițiile ar. 320

1

C. proc. pen.

Verificând cauza atât

sub aspectul motivului de recurs invocat, care se circumscrie cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., conform dispozițiilor

obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. 8/2009, cât și din oficiu -

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază

că hotărârea atacată este legală și temeinică iar recursul inculpatului P.M. ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând întreg

ansamblu de împrejurări de ordin obiectiv și subiectiv ce au fost avute în

vedere de cele două instanțe la soluționarea cauzei, se constată că situația de

fapt a fost corect reținută în urma unei analize coroborate a tuturor probelor

administrate în faza de urmărire penală, vinovăția inculpatului fiind just

stabilită sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina sa, respectiv

contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, deținere

ilegală de armă neletală supusă autorizării, prev. de art. 136

1

din

Legea nr. 295/2004 și uz ilegal de armă neletală supusă autorizării, prev. de

art. 136

2

din aceeași lege specială.

În ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen. se reține că, deși această instituției

nu este incompatibilă cu aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul

recunoașterii vinovăției, reglementată în art. 320

1

C. proc. pen.,

care în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu atrage, în mod automat,

pronunțarea unei soluții de condamnare, ea este însă rezultatul unui proces de

apreciere a gradului de pericol social concret al faptei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor la care face

referire art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen., urmare analizei și

evaluării criteriilor enumerate de dispozițiile legale în materie.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta

prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile

apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de

importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al

aceluiași articol, se prevede că, la stabilirea în concret a gradului de

pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșirea a faptei, de

scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea

produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita

făptuitorului.

Prin urmare, în cazul

săvârșirii unei fapte penale, indiferent că este o infracțiune de pericol sau

de rezultat, se impune a fi făcută de către instanța învestită cu soluționarea

cauzei o evaluare, după momentul săvârșirii acesteia, prin care să se constate

dacă prezintă sau nu pericol social și, în consecință, dacă constituie sau nu

infracțiune.

Raportat la aceste

dispoziții legale enunțate, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de

către recurent, că în mod întemeiat cele două instanțe au apreciat că față de

modalitatea de desfășurare a evenimentelor - inculpatul P.M. a cumpărat la data

25 martie 2011 o armă neletală din Bulgaria (pușcă cu aer comprimat) și 150 de

proiectile plumb, nu a declarat și prezentat documente la intrarea în țară

privind deținerea armei și a muniției, fiind depistat de organele de poliție

după trei luni, perioadă în care nu a îndeplinit formalitățile legale

obligatorii, deși le cunoștea deoarece mai avea alte 2 arme letale de

vânătoare, deținute legal, a folosit arma deținută ilegal prin tragerea la

țintă a 70 de cartușe din cele 150 proiectile de plumb tip d. achiziționate în

aceleași condiții -, natura și gravitatea infracțiunilor (cu un grad ridicat de

pericol social), concurența faptelor, acestea prezintă în concret gradul de

pericol social al unor infracțiuni.

Conduita sinceră a

inculpatului și circumstanțele personale favorabile (lipsa antecedentelor

penale, situația familială) nu pot constitui elemente care să justifice

aprecierea că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, în

condițiile în care împrejurările în care au fost comise faptele fac dovada că

inculpatul P.M. deși cunoștea dispozițiile legale, le-a ignorat, a avut

reprezentarea gravității lor iar dacă nu ar fi fost depistat ar fi continuat să

dețină arma neletală și să folosească muniția în aceleași condiții sau chiar cu

alte consecințe mult mai grave.

Recunoașterea faptei

de către inculpat a fost valorificată de către cele două instanțe în cadrul

procedurii simplificate prevăzută de dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., cu efecte asupra reducerii limitelor de pedeapsă cu o

treime, fără a se da poziției sale procesuale sincere și lipsei antecedentelor

penale valențele circumstanțelor atenuate judiciare, prev. de art. 74 lit. a)

și c) C. pen. Toate aceste elemente au fost însă avute în vedere de către

instanțele de fond și de apel în procesul de individualizare judiciară a

pedepsei, prin orientarea cuantumului pedepselor aplicate spre minimum special

prevăzut de legea penală și specială dar și la alegerea modalității de

executare, considerându-se în mod justificat că prin suspendarea condiționată a

executării pedepsei, chiar în condițiile concurenței faptelor (trei

infracțiuni), se poate realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel

cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.

Constatând că nu este

incident, pentru motivele anterior arătate, cazul de casare circumscris art.

385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare

care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat

în considerare din oficiu, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.M., apreciind hotărârile pronunțate în cauză ca fiind legale și

temeinice.

Având în vedere că

recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 193/A din 26 mai

2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

intimat inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2012.

Procesat de GGC - CL