ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1280/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1280/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

75 din data de 17 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2280/116/2011

s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul A.A.

din art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen.

în art. 181 alin. (1) C. pen.

S-a respins cererea

inculpatului A.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite în art.

181 alin. (1) C. pen.

S-au respins cererile

formulate de cei doi inculpați, de reținere a circumstanței provocării prev de art.

73 lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C.

pen. a condamnat pe inculpatul A.I., la 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe

o durata de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului A.I. exercițiul drepturilor prev de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii

definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 181 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpatul A.A., la

5 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului A.A. exercițiul drepturilor prev de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii

definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 81-82 C.

pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționata a

executării pedepsei aplicate inculpatului A.A. și a pedepsei accesorii pe o

perioada de 2 ani și 5 luni, perioada ce constituie termen de încercare, care

s-a calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

S-a atras atenția

inculpatului A.A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării condiționate în cazul săvârșirii in termenul de încercare a unei

noi infracțiuni.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la cei 2 inculpați a obiectelor folosite

la săvârșirea infracțiunilor, respectiv o bara metalica și o toporișcă sau

contravaloarea acestora - 60 lei.

S-a luat act ca

partea vătămata S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a admis cererea

formulată de partea civila Spitalul clinic de urgenta Bagdasar Arsenie București

și au fost obligați inculpații în solidar, la plata sumei de 1311,90 lei, cu

titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale

părții vătămate S.D.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat către stat la plata a cate 600 lei,

fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune

astfel instanța a reținut că

părțile

locuiesc în comuna Frumușani, județul Călărași, iar între cele două familii au

existat până la data conflictului relații normale de vecinătate, s-au înțeles

bine, s-au vizitat și s-au ajutat reciproc cu atât mai mult cu cât aveau și

legături de rudenie, inculpatul A.I. fiind văr primar cu soția părții vătămate,

S.D.

La data de 25

decembrie 2010 în jurul orelor 16,00-17,00 partea vătămată S.D. în vârstă de 51

de ani a ieșit la poarta locuinței sale, iar pe partea opusă a străzii vecinul

său A.I. se amuza privind pe mai mulți copii care aprindeau artificii și

pocnitori conform obiceiurilor de iarnă, moment în care partea vătămată i-a

cerut inculpatului A.I. să nu-i mai încurajeze pe copii și să-i alunge.

Inculpatul A.I. a

ripostat spunând că este zi de sărbătoare și de aici, discuția a degenerat în

invective pe care cele două părți și le-au adresat reciproc, fapt ce a culminat

cu o îmbrânceală între bărbați și o palmă aplicată de S.D. lui A.I. după care

cei doi s-au retras în curțile locuințelor.

La scurt timp,

inculpatul A.A. a revenit la locuința sa însoțit de către martorii S.M. și S.D.

Aflând de la tatăl său că a avut un incident cu vecinul S.D., inculpatul A.A.

„i-a cerut socoteală” acestuia și, la fel ca în faza anterioară, schimbul de

replici însoțite de injurii i-au întărâtat pe cei doi vecini.

Partea vătămată S.D.,

supărat pe faptul că inculpatul A.A. l-a înjurat și i-a cerut să iasă în stradă

pentru a se bate, a luat din curtea sa o țeavă metalică și s-a conformat, iar A.A.

a ieșit la rândul său în stradă luând asupra sa o bară metalică.

Incidentul a început

prin aplicarea de către inculpatul A.A. a două lovituri peste umărul drept al

părții vătămate S.D. care a scăpat obiectul contondent din mâini și a căzut pe

stradă, unde, la scurt timp, a fost lovit în zona capului cu o toporișcă de

către inculpatul A.I. (acesta din urmă ieșise în urma fiului său cu toporișca

pentru a-i da ajutor).

Strigătele martorei S.D.

adresate celor doi agresori ai soțului ei, dar și faptul că partea vătămată a

fost pusă în imposibilitatea de a mai riposta, urmare a loviturilor primite, a

făcut ca altercația să ia sfârșit, starea în care se afla partea vătămată a

impus sesizarea telefonică a organelor de ordine și solicitarea ambulanței

medicale care a transportat-o de urgență la spital.

Din raportul de

constatare medico legală nr. 4092/A1/546 din 25 ianuarie 2011 efectuat în cauză

de către SML Călărași a rezultat că numitul S.D. prezintă leziuni (traumatism

cranio cerebral minor prin agresiune cu un topor. Plagă temporo parietal stânga

suturată. Hematom epicranian voluminos subiacent. Hematom intraparechimatos

parietal stâng. Fractură cominutivă parietal stâng, fractură cu minimă

deplasare acromion drept) produse prin lovire cu corp dur și corp tăietor despicător

(posibil topor), necesită 50-55 zile îngrijiri medicale, leziunea de la nivelul

capului este considerată ca fiind aplicată asupra unei zone vitale a corpului,

leziunile de violență nu au produs o infirmitate fizică permanentă, lipsa unui

simț sau organ și nu au pus în primejdie viața victimei.

S-a mai reținut că

din raportul de nouă expertiză medico legală avizat sub nr. A5/6670/2011 reiese

că partea vătămată S.D. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse

prin lovire cu corpuri dure, leziuni care nu i-au pus viața în primejdie,

partea vătămată nerămânând cu infirmități.

Raportul a mai

concluzionat că leziunile de la nivelul cranio cerebral au necesitat 30-35 de

zile de îngrijiri medicale, în timp ce leziunile de la nivelul umărului drept

25-30 de zile de îngrijiri medicale.

Analizând cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A.I.,

tribunalul a reținut că fapta săvârșită de acest inculpat întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art.

174-175 lit. i) C. pen., iar nu cea de vătămare corporală prev. de art. 181 C.

pen., întrucât intenția de a ucide a rezultat din datele exterioare faptei

comise, adică din felul în care a fost săvârșită, din împrejurările în care a

avut loc acțiunea, din mobilul care a determinat pe făptuitor, din scopul pe

care acesta și-a propus să-l atingă și din mijloacele de execuție folosite.

Deși în raportul

medico legal întocmit de INML București s-a constatat că leziunile nu au pus

viața victimei în primejdie acest aspect nu are relevanță cu privire la

încadrarea juridică a faptei, întrucât s-a folosit un obiect apt de a produce

moartea (toporișcă) și a fost vizată o zonă vitală (capul).

Față de modul în care

a acționat și de urmările survenite, concretizate în leziuni grave în zona

capului, s-a apreciat că inculpatul a prevăzut că acțiunea sa ar putea duce la

moartea victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea

ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția de a ucide.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul A.A., tribunalul a constatat că față de modul în care a acționat

și de urmările survenite, concretizate în leziuni în zona umărului (fractură

fără deplasare) acesta nu a urmărit moartea victimei, ci doar provocarea unor

vătămări corporale.

A mai reținut

tribunalul că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă a provocării, din

probele administrate în cauză nerezultând vreo provocare din partea părții

vătămate.

Partea vătămată l-a

rugat pe inculpatul A.I. să nu-i mai încurajeze pe copii să facă zgomot pentru

că îi deranja familia și A.I. a fost cel care a încurajat conflictul după care

s-au înjurat și lovit reciproc, conflictul încetând prin plecarea părților în

casele lor. Ulterior, inculpatul A.I. i-a povestit fiului său A.A. cele

întâmplate, care pentru a se răzbuna a mers înarmat cu o bară metalică la

partea vătămată, deși se afla în curtea sa și nu l-a provocat.

Inculpatul A.A. l-a

lovit pe partea vătămată cu țeava peste umăr, după care tatăl său l-a lovit cu

toporișca în cap pe partea vătămată, acesta căzând în stradă.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului A.I. care, la data de 25 decembrie 2010, pe fondul

consumului de alcool, a unor discuții neprincipiale anterioare pe o stradă din

comuna Frumușani, a lovit-o pe partea vătămată S.D. cu o toporișcă în zona

capului, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35

zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174 alin. (1) -

art. 175 lit. i) C. pen.

Fapta inculpatului A.A.

care în data de 25 decembrie 2010 a lovit pe partea vătămată în zona umărului

cauzându-i leziuni ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală,

prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

La individualizarea

pedepselor, tribunalul a avut în vedere vârsta inculpaților, respectiv 48 și 23

ani, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, natura infracțiunilor

săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, gradul concret de

pericol social al faptelor, urmarea produsă.

Tribunalul a apreciat

că scopul pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. și reeducarea

inculpaților se pot realiza prin executarea în regim de detenție a pedepsei

aplicate inculpatului A.I. și prin suspendarea condiționată în cazul

inculpatului A.A.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, inculpatul

A.I. și partea vătămată S.D.

În motivele de apel

formulate în scris, parchetul a criticat hotărârea sub aspectul încadrării

juridice dată faptelor, apreciind că inculpații au acționat împreună, în

aceleași împrejurări, ambii acționând cu intenția indirectă de a ucide, a

arătat că circumstanțele atenuante reținute nu au fost motivate de instanța de

fond și că pedepsele aplicate nu sunt suficiente pentru realizarea scopului

pedepsei, iar pe latură civilă s-a invocat faptul că, dată fiind încadrarea

juridică dată de instanță, obligarea inculpaților în solidar la plata

cheltuielilor de spitalizare este nelegală.

În cadrul dezbaterilor,

s-a menționat de către reprezentantul Ministerului Public că nu mai susține

motivele scrise de apel, criticând exclusiv dispoziția privind confiscarea.

Partea vătămată, în

dezbateri a solicitat obligarea inculpaților la plata cheltuielilor pe care

le-a făcut cu spitalizarea.

Inculpatul A.I., în

motivele de apel a reiterat cererile privind reținerea circumstanței atenuante

a provocării, cât și cererea de schimbare a încadrării juridice în art. 181 C.

pen., solicitând atât reducerea pedepsei, cât și modificarea modalității de

executare în sensul suspendării executării acesteia.

Prin decizia penală nr.

338/A din 12 noiembrie 2012 Curtea de Apel București – Secția a II- a Penală a

admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței

penale nr. 75 din data de 17 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași.

A desființat în parte

sentința apelată și rejudecând:

A reținut incidența

dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. în favoarea

inculpatului A.I., menținând pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia.

A reținut incidența

dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. în favoarea

inculpatului A.A., menținând pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată acestuia.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a confiscat de la inculpatul A.A. bățul ridicat de la acesta conform

dovezii din data de 28 decembrie 2010.

În baza art. 118 alin.

(4) C. pen. a confiscat de la inculpatul A.I. suma de 30 de lei, reprezentând

contravaloarea toporișcăi.

În baza art. 357 alin.

(2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată S.D. a

barei metalice ridicate potrivit dovezii din data de 28 decembrie 2010.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca

nefondate apelurile declarate de partea vătămată S.D. și de inculpatul A.I.

Cheltuielile

judiciare avansate în apelul parchetului au rămas în sarcina statului.

A obligat pe

apelantul partea vătămată S.D. la plata sumei de 200 lei și pe apelantul

inculpat A.I. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză nu se poate reține

existența unei provocări din partea părții vătămate, nefiind aplicabile disp. art.

73 lit. b) C. pen.

De asemenea, a

apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, iar pedepsele și modalitatea

de executare a acestora sunt just individualizate.

Instanța de control

judiciar a constatat, însă, că se impune precizarea circumstanțelor atenuante

reținute în favoarea inculpaților, respectiv disp. art. 74 lit. a) și art. 76 alin.

(2) C. pen.

Instanța de apel a

modificat hotărârea primei instanțe sub aspectul măsurii de siguranță a

confiscării în sensul că a dispus confiscarea de la inculpatul A.A. bățul

ridicat de la acesta, conform dovezii din data de 28 decembrie 2010,

confiscarea de la inculpatul A.I. a sumei de 30 lei, reprezentând

contravaloarea toporișcăi folosite la săvârșirea infracțiunii și care nu a mai

putut fi găsită și restituirea către partea vătămată S.D. a barei metalice

ridicate potrivit dovezii din data de 28 decembrie 2010.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul A.I., criticile sale vizând, în continuare, netemeinicia

pedepsei aplicate.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate, conform art. 385

6

alin. (2) C.

proc. pen., cât și din prisma disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat,

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte

că fapta și modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de

instanța de fond, în urma unei analize atente și obiective a materialului

probator administrat în faza de urmărire penală.

Astfel, din ansamblul

probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că fapta inculpatului A.I.,

împreună cu inculpatul A.A., la data de 25 decembrie 2010, pe fondul consumului

de alcool, a unor discuții neprincipiale anterioare, pe o stradă din comuna

Frumușani, a lovit-o pe partea vătămată S.D. cu o bardă metalică și cu o

toporișcă în zona umărului, respectiv a capului, cauzându-i acestuia leziuni ce

au necesitat pentru vindecare cca. 55 zile de îngrijiri medicale, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit.

i) C. pen.

Reține Înalta Curte

că s-a constatat corect în cauză că, în raport de obiectul contondent folosit

de inculpatul A.I. (toporișcă) și zona vizată (capul), chiar dacă leziunile

cauzate nu au pus în concret viața victimei în pericol, apare ca evident faptul

că acesta a acționat cu intenția indirectă de a suprima viața părții vătămate,

încadrarea juridică dată faptei fiind corectă.

Referitor la

criticile privind netemeinicia pedepsei aplicate, reține Înalta Curte că nu

sunt întemeiate.

Astfel, prima

instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate

criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt

reglementate de disp. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social al

faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările

comiterii faptei, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală (intenția inculpatului de a veni în ajutorul

fiului său, faptul că partea vătămată a contribuit la degenerarea stării de

conflict).

Înalta Curte

apreciază, în urma propriei evaluări a cauzei, că nu se mai impune a se acorda

o mai largă eficiență circumstanțelor personale pozitive ale inculpatului, cât

timp conduita bună avută anterior săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor penale

reprezintă o stare normală a fiecărui individ, fără a putea fi ridicate la rang

de virtute, cu consecința aplicării unei pedepse modice pentru o faptă foarte

gravă, îndreptată împotriva vieții persoanei.

Prin urmare,

apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului este bine dozată, atât

sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, astfel încât este

aptă să contribuie la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv

cel educativ și cel coercitiv al pedepsei.

Cât timp nu au fost

identificate alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu, să

facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr.

338/A din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel București – Secția a II- a Penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

12

aprilie 2013

.