ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3039/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3039/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursurilor declarate de inculpații P.D.I. și B.V.D. împotriva deciziei

penale nr. 148 din 04 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 53 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Călărași:

În baza art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 37 lit. b)

și art. 74 și 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și a art. 320

1

alin.

(1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.I. la 1 an

și 10 luni închisoare.

În baza art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

art. 37 lit. b) și art. 74 și 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 320 alin.

(1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art.

33 lit. a) - art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.D.I. să execute 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

art. 74 și 76 alin. (1) lit. c) C. pen., și a art. 320 alin. (1) - (4) și alin.

(7) C. proc. pen. au fost condamnați inculpații B.V.D. și. D.V. la câte 1 an și

10 luni închisoare fiecare, cu aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până

la terminarea executării pedepsei, pentru toți inculpații.

În baza art.

357 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților și potrivit art.

88 C. pen. s-a computat prevenția acestora, de la 17 ianuarie 2013 la zi,

pentru fiecare dintre aceștia.

În baza art. 17

alin. (1) și (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

specială în vederea distingerii a cantităților de droguri rămase în urma efectuării

analizelor de laborator, aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., conform

dovezilor de predare din 24 ianuarie 2013, din 7 ianuarie 2013, 10 decembrie 2012,

precum și a sumei de 520 RON, cu privire la care s-a dispus a se confisca de la

inculpați. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Călărași din 11 februarie 2013, înregistrat la instanță la aceeași dată

sub nr. 418/116/2013 au fost trimiși în judecată inculpații P.D.I., P.P.S., B.V.D.

și D.V., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și introducere

în țară a drogurilor de risc (doar inc. P.D.I.), fapte prevăzute și pedepsite de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - inculpatul P.D.I.

În cuprinsul actului

de inculpare s-a reținut că la data de 6 noiembrie 2012, D.I.I.C.O.T. - BT Călărași

a primit un denunț privind pe numitul D.V., suspectat că ar avea preocupări pe linia

traficului de droguri. În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-au evidențiat

următoarele:

Inculpații P.D.I.

și P.P.S. sunt principalii traficanți de droguri din orașul Amara, județul Ialomița,

ocupându-se de procurarea de droguri (cannabis și rezină de cannabis) în cantități

mari. Aceștia distribuiau drogurile unor persoane apropiate. Cei doi inculpați sunt

prieteni și vecini cu inculpatul B.V.D., zis L., acesta fiind principalul pion în

distribuirea drogurilor. De identificarea clienților se ocupau atât frații P., cât

și inculpatul B.V.D. În momentul în care un client îl contacta pe acest inculpat

acesta, la rândul său, lua legătura cu unul dintre frații P., cărora le cerea marfa.

Legăturile dintre acești inculpați erau facile, dat fiind că toți locuiesc în același

bloc.

Pentru dovedirea

infracțiunii de trafic de droguri, în cauză s-a autorizat folosirea unui investigator

sub acoperire (D.A.) și a unui colaborator sub acoperire (T.M.) care, la datele

de 12 noiembrie 2012, 22 noiembrie 2012 și 6 decembrie 2012, au procurat droguri

de la inculpatul D.V., droguri care s-au dovedit că provin de la frații P. și de

la B.V.D. (cannabis și rezină de cannabis). Probele administrate la urmărirea penală

au pus în evidență împrejurarea că la data de 12 noiembrie 2012, colaboratorul sub

acoperire T.M. și investigatorul sub acoperire D.A. s-au deplasat în municipiul

Slobozia, la barul T.O., unde T.M. s-a întâlnit cu inculpatul D.V., întâlnire supravegheată

de către organele de anchetă. Cu această ocazie, inculpatul D.V. i-a înmânat colaboratorului

sub acoperire T.M., 2 doze de droguri ca mostre, respectiv o doză de hașiș (rezină

de cannabis) și una de cannabis. Despre activitățile desfășurate cu această ocazie

s-a încheiat procesul verbal din data de 12 noiembrie 2012.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2012 al I.G.P.R. - Laboratorul Central

de Analiză și Profil al Drogurilor, rezultă că proba nr. 1 conține 0,84 gr. rezină

de cannabis, iar proba nr. 2 conține 0,93 gr. Cannabis, în ambele probe fiind pusă

în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta

cannabis; cannabis-ul și rezină de cannabis fac parte din Tabelul - anexă nr. III

din Legea nr. 143/2000.

În dimineața zilei

de 22 noiembrie 2012 investigatorul sub acoperire D.A., împreună cu colaboratorul

sub acoperire T.M. s-au deplasat în orașul Amara, județul Ialomița unde, în apropierea

blocului unde locuiește inculpatul D.V., colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit

cu acesta, i-a înmânat inculpatului menționat suma de 400 RON, obținând în schimb

o pungă în care se găseau fragmente vegetale, inculpatul afirmând că acolo se găsește

cantitatea de 10 gr. de cannabis. Întâlnirea dintre aceste două persoane a fost

surprinsă prin intermediul tehnicii audio-video, cu care a fost echipat anterior

colaboratorul sub acoperire. Despre activitățile desfășurate cu această ocazie s-a

încheiat procesul verbal din data de 22 noiembrie 2012 și, din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 2160520 din 4 ianuarie 2013 al IGPR - Laboratorul Central

de Analiză și Profil al Drogurilor, rezultă că proba înaintată conține 8,95 gr.

cannabis, fiind pusă în evidență substanța Tetrahidrocannabinol (THC), substanță

psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabis-ul face parte din Tabelul

- anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

La data de 6

decembrie 2012 investigatorul sub acoperire D.A., împreună cu colaboratorul sub

acoperire T.M. s-au deplasat în orașul Amara, județul Ialomița unde, tot în apropierea

blocului unde locuiește inculpatul D.V., colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit

cu acesta, i-a înmânat inculpatului menționat suma de 120 RON, obținând în schimb

3 punguțe în care se găseau fragmente vegetale, inculpatul afirmând că acolo se

găsesc 3 doze de cannabis. Întâlnirea dintre aceste două persoane a fost surprinsă

prin intermediul tehnicii audio-video, cu care a fost echipat anterior colaboratorul

sub acoperire.

Despre activitățile

desfășurate cu această ocazie s-a încheiat procesul verbal din data de 6

decembrie 2012 și, din raportul de constatare tehnico-științifică din 7

ianuarie 2013 al I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor,

rezultă că proba înaintată conține 4,16 gr. cannabis, fiind pusă în evidență substanța

Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis;

cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În urma investigațiilor

efectuate în cauză s-a stabilit că drogurile traficate de către inculpatul D.V.

provin de la frații P. și inc. B.V.D., iar la data de 21 noiembrie 2012 inc. P.D.I.

a fost plecat din țară și a călătorit pe ruta Slobozia - Malaga.

În cauză au fost

audiați martorii C.D., M.A. și D.I.C., consumatori de droguri, care au circumstanțiat

situația de fapt menționată în cuprinsul actului de inculpare și care au arătat

că inculpatul B.V.D. se aproviziona cu droguri de la frații P. și, cum aceștia din

urmă au rămas fără droguri la sfârșitul lunii ianuarie 2013, inculpatul P.D.I. s-a

deplasat în Spania, pentru a procura astfel de substanțe aflate sub control național,

timp în care s-a aflat în contact permanent cu fratele său și inculpatul B.V.D.

Călătoria acestuia a fost monitorizată de către organele de anchetă, acesta revenind

din Spania la 17 ianuarie 2013 cu un autocar al companiei S.T. A coborât în stația

X. Călărași și, după ce s-a îndepărtat de autocar, a fost oprit și imobilizat de

către organele de poliție. Inculpatul P.D.I. avea asupra sa 6 pachete conținând

substanțe vegetale, cinci dintre pachete fiind ascunse în două cutii metalice, iar

a șasea pungă fiind învelită într-o folie de aluminiu. Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 23 ianuarie 2013 al IGPR - Laboratorul Central de Analiză

și Profil al Drogurilor, rezultă că proba înaintată conține 257,91 gr. cannabis,

fiind pusă în evidență substanța Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă

biosintetizată de plantă cannabis; cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000.

Cauza a intrat

pe rolul Tribunalului Călărași la data de 11 februarie 2013 și, în ședința publică

din 4 aprilie 2013 inculpații P.D.I., B.V.D. și D.V. au recunoscut comiterea infracțiunilor

pentru care au fost trimiși în judecată, arătând că doresc să fie judecați în baza

probelor administrate la urmărirea penală, pentru a putea beneficia de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

Față de poziția

procesuală diferită a inculpatului P.P.S. în raport de cea a inculpaților menționați

anterior, tribunalul a dispus disjungerea cauzei privind pe acest inculpat, în vederea

constituirii unui alt dosar, în care să se procedeze la administrarea de probe,

potrivit dispozițiilor de drept comun în materie procesual penală.

Tribunalul, analizând

ansamblul probator administrat în faza procesuală a urmăririi penale, a constatat

că fapta inc. P.D.I. care, în data de 17 ianuarie 2013 a introdus în țară cantitatea

de 257,91 gr. cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere

în țară a drogurilor de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat.

Fapta aceluiași

inculpat care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 12

noiembrie - 6 decembrie 2012, a oferit și a vândut către diferite persoane droguri

de risc (cannabis și rezină de cannabis), întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia instanța

de fond l-a condamnat pe inculpat.

Fapta inculpatului

B.V.D. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 12

noiembrie - 16 ianuarie 2013, a oferit și a vândut către diferite persoane droguri

de risc (cannabis și rezină de cannabis), întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia

prima instanță l-a condamnat pe inculpat.

Fapta inculpatului

D.V. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 12 noiembrie -

6 decembrie 2012, a oferit și a vândut colaboratorului sub acoperire T.M. cantitatea

totală de 14,88 gr. droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis), întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat de juecătorul fondului.

La individualizarea

pedepselor tribunalul a reținut, pe lângă gravitatea infracțiunilor cercetate și

a implicațiilor activității infracționale a inculpaților, sinceritatea acestora,

cantitatea redusă a drogurilor traficate, situațiile lor familiale deosebite, precum

și sumele de bani neînsemnate obținute din vânzarea de droguri de risc.

Față de aceste

considerente, tribunalul a apreciat oportună aplicarea dispozițiilor art. 74 și

76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepselor, detenția, pentru inculpații

P.D.I., B.V.D. și D.V., traficul de droguri având o gravitate în raport de care

scopul pedepselor și reeducarea inculpaților nu se pot realiza prin pedepse neprivative

de libertate.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Călărași și inculpați P.D.I., B.V.D.

și D.V.

Parchetul de pe

lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Călărași a solicitat admiterea apelului, arătând că înțelege să critice sentința

apelată sub două aspecte, respectiv, greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 și greșita reținere în favoarea acestora a dispozițiilor art. 74 -

76 C. pen.

Apelanții-inculpați

P.D.I., B.V.D. și D.V. au învederat aceleași critici, vizând redozarea pedepselor

aplicate de prima instanță, in lumina circumstanțelor personale ale acestora, în

sensul de a se da o mai mare valoare art. 74 coroborat cu art. 76 C. pen., având

în vedere lipsa antecedentelor penale pentru doi dintre ei, B.V.D. și D.V., atitudinea

de recunoaștere a faptelor, cantitatea de droguri traficată, împrejurarea că au

fost judecați în stare de arest preventiv.

O altă critică

a vizat modalitatea de executare a pedepselor, în ceea ce-i privește pe inculpații

B.V.D. și D.V., care au solicitat suspendarea sub supraveghere sau suspendarea condiționată

a executării.

Prin decizia

nr. 148 din 04 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins

ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Călărași și de inculpații P.D.I.,

B.V.D. și D.V. împotriva sentinței penale nr. 53 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului

Călărași.

A dedus din pedepsele

aplicate prin sentința apelată perioada detenției preventive, pentru fiecare apelant-inculpat,

de la 17 ianuarie 2013, la zi. A menținut arestarea preventivă a celor trei apelanți-inculpați.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a obligat apelanții-inculpați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând sentința

atacata, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum

și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că toate

cele patru apeluri declarate în cauză vizează aceleași critici privind sentinței

apelate, respectiv individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea

de executare a acestora, astfel că a procedat la o analiză comună a apelurilor.

Referitor la cele

susținute în apelul declarat de Parchet, Curtea a constatat că în aparență, criticile

învederate, referitoare la greșita reținere a dispozițiilor art. 74-76 C. pen. în

favoarea inculpaților, ar putea fi considerate ca întemeiate, pornind de la cele

stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia

nr. 2253 din 26 aprilie 2007: „În cazul in care instanța reține în favoarea inculpatului

circumstațte atenuante, indicarea in hotărâre a împrejurării care constituie circumstanța

atenuantă, motivarea reținerii acesteia prin referire la probe și încadrarea împrejurării

care constituie circumstanța atenuantă în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a),

b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2 C. pen. sunt obligatorii, potrivit art. 79 din

același cod. Prin urmare, este nelegală hotărârea prin care instanța nu motivează

sau motivează prin exprimări generale împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante

și le încadrează generic în prevederile art. 74 C. pen."

Curtea a observat,

însă, că în cauza de față, chiar dacă prima instanță nu a indicat pentru fiecare

circumstanță atenuantă reținută în favoarea inculpaților textul de lege în care

aceasta se încadrează, a menționat care anume sunt aceste circumstanțe, respectiv,

sinceritatea acestora, cantitatea redusă a drogurilor traficate, situațiile lor

familiale deosebite, precum și sumele de bani neînsemnate obținute din vânzarea

de droguri de risc.

Toate aceste mențiuni,

au permis încadrarea în dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c), ori ale

art. 74 alin. (2) C. pen., fără a fi încălcate dispozițiile art. 79 C. pen., astfel

încât nu se poate concluziona că hotărârea pronunțată de judecătorul fondului este

nelegală.

S-a apreciat că

obligația instituita prin art. 79 C. pen. își are rațiunea in caracterul de excepție

al unor astfel de împrejurări ce au ca efect reducerea obligatorie a pedepsei aplicate

sub minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei.

Astfel, Curtea

a considerat că a arăta în hotărâre împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante

impune instanței indicarea expresă a acestora, cerință respectată de prima instanță,

însă indicarea textului legal care prevede respectiva circumstanță atenuantă, după

caz, respectiv art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. ori art. 74 alin.

(2) C. pen., în condițiile în care prin enumerarea respectivelor împrejurări se

observă că în favoarea inculpaților au fost reținute toate circumstanțele atenuante

legale reglementate de legiuitor, excede scopului dispozițiilor art. 79 C. pen.,

atâta timp cât respectiva încadrare este evidentă. Reținut aceleași aspecte criticate

de Parchet în privința celeilalte infracțiuni.

Nu în ultimul

rând, s-a precizat referitor la inculpatul P.D.I., având în vedere cele susținute

de Parchet că deși acesta este recidivist în modalitatea post executorie, iar în

sarcina sa au fost reținute două infracțiuni în formă continuată, în concurs real,

aceste trei cauze de agravare facultativă a pedepsei nu sunt de natură să înlăture

posibilitatea reținerii în favoarea inculpatului a prevederilor art. 74 - 76 C.

pen., având în vedere textul art. 80 C. pen., respectat de prima instanță.

S-a constatat

că susținerea Parchetului referitoare la împrejurarea că atât timp cât inculpații

au beneficiat de dispozițiile art. 320 C. proc. pen., aceștia nu mai pot beneficia

de circumstanța atenuantă legală prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu poate fi reținută

ca pertinentă, cele două texte de lege având finalități diferite, reprezentând instituții

juridice diferite, și avându-se în vedere practica Înaltei Curți de Casație și Justiție,

care nu exclude reținerea concomitentă a celor două cauze de reducere a pedepsei.

În consecință,

apreciind ca și judecătorul fondului, că în cauză pot fi reținute circumstanțe atenuante

legale, în favoarea celor trei inculpați, Curtea va cenzura apelul Parchetului ca

nefondat.

Datele care circumstanțiază

persoana fiecărui inculpat, astfel cum au fost reținute de instanța de fond, respectiv

faptul că B.V.D. și D.V. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că toți trei au

recunoscut și regretat faptele comise, că au familii organizate, că anterior arestării

preventive își câștigau existența în mod cinstit, cantitatea mică de droguri traficată,

suma modică obținută în urma săvârșirii infracțiunilor, sunt de natura a justifica

reținerea lor ca circumstanțe atenuante.

De altfel, se

poate observa că, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt de la 3 ani la 15 ani închisoare,

iar limitele reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. sunt

de la 2 ani la 10 ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prima

instanță a operat o reducere simbolică, cu numai 2 luni a cuantumului pedepselor

aplicate, sub limita minimă rezultată din incidența dispozițiilor art. 320 C.

proc. pen., reducere al cărei efect este practic anhilat de modalitatea de executare

a acestor pedepse, stabilită de judecătorul fondului.

În consecință,

față de toate aceste considerente, motivele de apel ale Parchetului au fost considerate

nefondate de către Curte.

În ceea ce privește

apelurile declarate de apelanții-inculpați, Curtea a observat că motivul de apel

vizând acordarea unei mai mari eficiente dispozițiilor art. 76 C. pen., ca urmare

a reținerii incidenței art. 74 C. pen. a fost analizat în cele de mai sus, răspunzându-se

acestor critici cu prilejul analizării motivelor de apel ale Pachetului, când s-a

concluzionat că prima instanță a procedat la o corectă individualizare a pedepselor

aplicate inculpaților. Cel de-al doilea motiv de apel, vizând modalitatea de executare,

poate fi raportat numai la inculpații B.V.D. și D.V. care nu sunt cunoscuți cu antecedente

penale, în privința inculpatului P.D.I. incidența disp. art. 37 lit. b) C. pen.

excluzând, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) sau art. 86 alin. (1) lit. b) C.

pen., orice altă modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicată acestuia.

Referitor la primul

motiv de apel susținut de inculpații B.V.D. și P.D.I. vizând cuantumul pedepselor

aplicate acestora Curtea a constatat că la individualizarea pedepselor ce le-au

fost aplicate celor doi inculpați au fost avute în vedere dispozițiile art. 72

C. pen., anume dispozițiile generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă

aplicată, dispozițiile părții speciale a C. pen. care stabilesc limitele speciale

pentru infracțiunea dedusă judecății, împrejurările concrete în care faptele s-au

derulat, maniera elaborată și organizată a activității infracționale, precum și

circumstanțele personale ale inculpaților, atitudinea sinceră pe parcursul procesului

penal, lipsa antecedentelor penale, în privința inculpatului B.V.D., situațiile

familiale ale acestora sens în care s-au reținut circumstanțele atenuante judiciare

reglementate de dispozițiile art. 74 C. pen., dându-se eficiență principiului obligatoriu

al coborârii pedepselor sub minimul special în condițiile art. 76 C. pen., stabilindu-se

un cuantum prin care să se atingă scopul educativ - coercitiv - exemplificativ al

pedepsei.

Sub aspectul modalității

de executare a pedepselor, motiv de apel învederat de toți cei trei apelanți inculpați

(pentru inculpatul D.V., acesta constituind de altfel, singurul motiv de apel) Tribunalul

a constatat, în mod temeinic și legal, că dată fiind natura infracțiunii de trafic

de droguri ce are o gravitate deosebită, având în vedere scopul pedepselor constând

în reeducarea inculpaților, acest scop nu se poate realiza decât prin pedepse privative

de libertate, sens în care, în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de

arest a inculpaților.

Sub acest aspect,

Curtea a susținut opinia judecătorului fondului, în sensul că, deși inculpații B.V.D.

și D.V., îndeplinesc condițiile legale prev. de art. 81 C. pen. sau de art. 86

C. pen., atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, dar și prin prisma

faptului că nu au antecedente penale și au recunoscut faptele, în cauză nu se impune

suspendarea executării pedepselor aplicate acestora, având în vedere condiția prevăzută

de dispozițile legale amintite, care lasă la aprecierea judecătorului posibilitatea

aplicării acestor texte de lege, întrucât, întrunirea celor trei condiții menționate

trebuie să fie cumulativă și nu alternativă, iar îndeplinirea primelor două condiții

nu determină aplicarea obligatorie a suspendării, atâta timp cât legiuitorul a înțeles

să acorde aprecierii judecătorului că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea

executării, rolul hotărâtor.

Așadar, având

în vedere prevederile art. 52 alin. (2) C. pen., Curtea a considerat că singura

modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaților B.V.D. și D.V., aptă

să asigure atingerea scopului prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. este executarea

în regim de detenție.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs inculpații P.D.I. și B.V.D., solicitând admiterea recursului

și reindividualizarea de către instanța de recurs a pedepselor aplicate de către

instanța de fond, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct.

11

2

, C. proc. pen.

Analizând cauza

atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art.

385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză

de către instanța de apel este legală și temeinică și constată recursurile declarate

de către recurenții inculpați P.D.I. și B.V.D. ca fiind nefondate.

Verificând îndeplinirea

cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc.

pen., se observă că recurentul P.D.I. nu și-a motivat recursul declarat, iar recurentul

B.V.D. și-a motivat recursul doar oral, în ziua judecății, ambii încălcându-și obligațiile

ce le reveneau, potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea prevederilor art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. și ale art. 385 alin. (3) din același cod, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile

de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor recurenților.

Pe de altă parte,

chiar dacă s-ar trece peste aspectul anterior arătat, se constată că recurenții

inculpați P.D.I. și B.V.D. au invocat critici care, în realitate, nu se circumscriu

cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17

2

C. proc.

pen., atât timp cât ceea ce se învederează instanței reprezintă solicitări de reindividualizare

a pedepselor aplicate recurenților inculpații, în sensul aplicării fie a unei pedepse

mai blânde, fie a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în

considerarea acordării unor efecte sporite circumstanțelor atenuante ce caracterizează

persoana recurenților.

Așa fiind, se

constată că aspectele invocate de recurenții P.D.I. și B.V.D. privind greșita individualizare

a pedepsei de către instanța de fond nu se circumscriu cazului de casare prevăzut

de art. 385 pct. 17

2

C. proc. pen., nefiind legate de încălcarea unor

dispoziții legale.

Se apreciază că

aspectele invocate de către recurenții inculpați ar fi putut fi examinate de către

instanța de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de forma anterioară

a textului art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., potrivit cu care hotărârile

erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege".

Începând cu data

intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost modificat de

art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar

situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege",

din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare

a pedepsei aplicate de către instanță.

Avartd în vedere

natura criticilor invocate de către inculpați, anume greșita individualizare a pedepsei

aplicate de către instanțe, rezultă cu evidență că acestea nu se mai circumscriu

nici cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen. modificate prin Legea nr. 2/2013. De asemenea, se are în vedere și împrejurarea

că recursul examinat nu se circumscrie dispozițiilor art. 385 alin. (3) C.

proc. pen., decizia atacată fiind pronunțată în faza procesuală a apelului.

Prin urmare, în

raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerile inculpaților

privind greșita individualizare a pedepselor nu se circumscriu cazului de casare

prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., nici celui prevăzut de art

385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și, totodată, niciunui alt caz de casare ce

se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.D.I. și B.V.D.

împotriva deciziei penale atacate.

În baza art. 383

alin. (2) raportat la art. 385 alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedepsele

aplicate inculpaților P.D.I. și B.V.D., durata reținerii și arestării preventive

de la 17 ianuarie 2013 la 08 octombrie 2013.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi suportate de către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.D.I. și B.V.D. împotriva deciziei penale

nr. 148 din 04 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților P.D.I. și B.V.D., durata reținerii și arestării preventive

de la 17 ianuarie 2013 la 08 octombrie 2013.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică, azi

08 octombrie 2013.