ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2253/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București reclamantul Z.H. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M.B., comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 16000/168 din 12 iunie 2006 emisă

de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea

este nelegală, deoarece s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi,

având astfel același statut.

Reclamantul a mai precizat că pârâta nu a solicitat

depunerea

unei dovezi din care să rezulte

că este cetățean român.

Prin sentința civilă nr. 3397 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

acțiunea formulată a fost admisă, instanța

dispunând anularea hotărârii

atacate. Totodată instanța a obligat pârâta

să emită un act administrativ prin care să recunoască reclamantului drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 21 august 1943-15

martie 1945.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în

esență, că, potrivit probatoriului administrat, tatăl reclamantului a fost

strămutat din comuna Caragea - Arabagi, Durostor, în localitatea Dichiseni -

Ialomița, împreună cu soția M. și copii A., E. și D., reclamantul născându-se

la 21 august 1943, după strămutarea familiei sale.

Instanța a mai reținut că reclamantul a făcut dovada

îndeplinirii

condiției prevăzute de lege în

sensul că este cetățean român, conform art. 34 din Legea nr. 21/1991, iar că

acesta a fost nevoit să trăiască și să

suporte regimul de strămutat al

părinților săi, fiind astfel îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii

prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.P.M.B.,

criticând soluția pronunțată pentru

netemeinicie

și nelegalitate, opinând că reclamantul nu a făcut dovada

calității de

cetățean roman, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, dovada în

acest sens fiind făcută pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond.

Recurenta pârâtă a mai susținut că nu pot beneficia de

prevederile legii, copii concepuți după

strămutare, născuți pe teritoriul

României,

pe considerentul că au suferit privațiuni din cauza statutului

de

strămutat pe care l-au avut părinții.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele

invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul

mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin

persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții

în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei

persecuții.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în

perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a

unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță

înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că intimatul reclamant se

încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de

măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu

prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Susținerea recurentei în sensul că dovada calității de

cetățean român a fost făcută pe parcursul judecării cauzei în fond nu este de

natură a conduce la excluderea intimatului de la

beneficiul legii, atâta

vreme cât prin probatoriul administrat acesta a

făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de dispozițiile incidente,

fiind îndrituit așadar să beneficieze de drepturile prevăzute de lege.

Pentru considerentele

arătate, se constată că instanța a pronunțat

o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind

nefondat, urmează a fi

respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge

recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței civile nr. 3397 din 6

decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2007.