ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2253/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamantul Z.H. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 16000/168 din 12 iunie 2006 emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, având astfel același statut. Reclamantul a mai precizat că pârâta nu a solicitat depunerea unei dovezi din care să rezulte că este cetățean român.

Prin sentința civilă nr. 3397 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanța a obligat pârâta să emită un act administrativ prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 21 august 1943-15 martie 1945. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că, potrivit probatoriului administrat, tatăl reclamantului a fost strămutat din comuna Caragea - Arabagi, Durostor, în localitatea Dichiseni - Ialomița, împreună cu soția M. și copii A., E. și D., reclamantul născându-se la 21 august 1943, după strămutarea familiei sale.

Instanța a mai reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute de lege în sensul că este cetățean român, conform art. 34 din Legea nr. 21/1991, iar că acesta a fost nevoit să trăiască și să suporte regimul de strămutat al părinților săi, fiind astfel îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.P.M.B., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că reclamantul nu a făcut dovada calității de cetățean roman, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, dovada în acest sens fiind făcută pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond. Recurenta pârâtă a mai susținut că nu pot beneficia de prevederile legii, copii concepuți după strămutare, născuți pe teritoriul României, pe considerentul că au suferit privațiuni din cauza statutului de strămutat pe care l-au avut părinții.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că intimatul reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Susținerea recurentei în sensul că dovada calității de cetățean român a fost făcută pe parcursul judecării cauzei în fond nu este de natură a conduce la excluderea intimatului de la beneficiul legii, atâta vreme cât prin probatoriul administrat acesta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de dispozițiile incidente, fiind îndrituit așadar să beneficieze de drepturile prevăzute de lege. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței civile nr. 3397 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2007.