ÎCCJ, decizie (scj.ro #83372)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83372) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

4.

Societatea

cu răspundere limitată.

Excluderea

asociatului administrator

Cuprins pe

materii:

Drept comercial.

Societățile comerciale.

Societatea cu răspundere limitată.

Excluderea și retragerea asociaților

Index

alfabetic:

-asociatul

administrator

-capitalul

social

-daune

-

excluderea

asociatului

-fraudă

-societate

cu răspundere limitată

Legea

nr.31/1990, art.222 alin

.(

1)

Potrivit dispozițiilor art.222 alin.(1) lit.d) din

Legea nr.31/1990, poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în

comandită simplă sau cu răspundere limitată, asociatul

administrator care comite fraudă în

dauna societății sau se servește de

semnătura socială sau de capitalul

social

în

folosul lui sau al altora.

(Secția

comercială, decizia nr.2253

din

8

iunie

2007)

Prin sentința civilă

nr.416/E din 23 iunie 2005, s-a respins acțiunea formulată

de

reclamantul

P.G.,

prin care a cerut, în contradictoriu cu pârâții C.D. și

SC R. SRL Iași, să se dispună

excluderea pârâtului C.D. din societate; s-a admis acțiunea pârâtului

și s-a dispus excluderea

reclamantului P.G. din calitatea de asociat administrator al

SC R. SRL Iași și acesta a fost obligat

la

342.000 de lei, taxă de timbru

și

3000 de lei, timbru judiciar.

Curtea de Apel Iași,

Secția comercială,

prin decizia nr.67 din 23 ianuarie 2006, a

admis apelul declarat de reclamantul P.G. împotriva

sentinței, pe care a schimbat-o în parte

și, în fond, a respins acțiunea

reclamantului–pârât C.D. privind excluderea pârâtului-reclamant

P.G. din calitatea de asociat administrator

al SC R. SRL.

S-a păstrat sentința

apelată în partea privitoare la respingerea acțiunii formulată

de reclamantul P.G., având ca obiect excluderea

pârâtului

din

calitatea de asociat

al SC R. SRL Iași

și obligarea acestuia

la plata

daunelor

produse în exercitarea atribuțiunii de

administrator al societății.

S-a respins apelul formulat de

pârâtul C.D.

împotriva

sentinței

.

S-a respins

cererea formulată de C.D.

privind

obligarea lui P.G. la

plata cheltuielilor de judecată, precum și cererea formulată de

acesta din urmă,

de obligare a

intimatului C.D. la plata

cheltuielilor

de judecată, la fond și în apel.

S-a reținut, în considerentele

deciziei, că nu poate fi atribuită în sarcina lui P.G., ca

persoană fizică, responsabilitatea pentru refuzul de plată

a

bunurilor

pe care

SC R. SRL Iași le-a livrat către SC T.C. SRL Iași, ori pentru

modul în care aceasta din urmă a dispus de bunurile cumpărate sau

primite spre folosință, așa

încât, s-a dispus excluderea lui C.D. din societate.

S-a stabilit că nu este

fondată cererea formulată de P.G. privind excluderea lui C.D. din

societate, deoarece acesta a acționat ca și reclamantul în vederea

aducerii la îndeplinire a voinței comune de separare a

activităților și

patrimoniilor

și pentru

că, proasta gestionare a afacerii, nepriceperea sau lipsa de interes

nu pot constitui

temeiuri pentru

excluderea unui asociat din societate.

S-a reținut că apelul lui

C.D. este nefondat, întrucât, prin

respingerea cererii de excludere a reclamantului-pârât din SC R.SRL

Iași, societatea își păstrează aceeași structură

a asociațiilor și a participării la capitalul social, care

rămâne neschimbată până la dizolvarea societății,

în condițiile art.227

lit. e)

din

Legea

nr.31/1990.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul și

pârâtul

au

declarat recurs, în temeiul art.304 pct.7 și 9

C.proc.civ.

În recursul său, reclamantul

P.G. a susținut, în temeiul art.304 pct.7

C.proc.civ.,

că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii și

străine

pricinii. Din probele

administrate a rezultat că reclamantul,

din

luna

octombrie 2000, a fost împiedicat

să-și exercite atribuțiile de administrator, datorită

conduitei pârâtului, care i-a interzis pătrunderea în spațiu și

nu a mai putut avea acces la documentele societății.

În luna

noiembrie 2000, pârâtul și-a

înființat

SC

R.G. SRL,

al cărui asociat unic și

administrator este, cu același obiect de

activitate și același sediu. Din probele dosarului nu a rezultat

că

a

existat o înțelegere de separare a

activităților și patrimoniului, așa cum a reținut

instanța de apel.

Recurentul a invocat, în temeiul

art.304

pct.9 C.proc.civ., că

decizia

atacată a fost dată cu

încălcarea și aplicarea

greșită a legii, întrucât instanța nu putea reține

că

proasta gestionare a afacerii

sau lipsa de interes nu

pot constitui

temeiuri pentru exluderea

unui

asociat

din societate, în

condițiile

în care pârâtul a

comis fraude în dauna

societății și s-a

servit de

semnătura societății și de

capitalul social, în folosul său și

a altora.

S-a susținut că pârâtul a

folosit, în mod abuziv, capitalul SC R. SRL

în folosul SC R.G. SRL Iași, al cărui asociat unic și administrator

este .

Recurentul

a precizat că, în mod nelegal,

instanța de apel a respins cererea

privind

excluderea pârâtului

C.D., întrucât s-a dovedit că acesta a

încălcat dispozițiile pactului societar și a săvârșit,

cu intenție, fapte în dauna

societății.

Instanța a

reținut

că

, în cauză,

sunt aplicabile dispozițiile art.227 lit.a) din Legea nr.31/1990

privind dizolvarea, fără a avea în vedere că a existat o

asemenea acțiune, ce a

format obiectul

dosarului nr.3022 /2003, aflat pe rolul

Tribunalului Iași.

În

recursul său, pârâtul C.D. a susținut că între el și

reclamantul P.G. a existat o convenție în 2000, prin care au stabilit ca

acesta din urmă să

se

retragă

din

SC R. SRL Iași iar

pârâtul din cadrul SC T.C. SRL Iași, pe

care, însă , reclamantul nu

a

mai respectat-o și mai mult, a refuzat

să achite contravaloarea mărfii livrate de firma al cărui

administrator era recurentul. Acestea erau

motive care să ducă la

excluderea

din

societate.

S-a susținut că P.G. nu a

dat dovadă numai de

pasivitate

și de dezinteres față de activitatea SC R. SRL Iași, ci

de

rea credință, în sensul

că a preluat o parte din bunurile

societății și le-a folosit

în interes propriu, ceea ce a

dus la intrarea în faliment a SC T.C. SRL

Iași. Reclamantul nu este numai o persoană fizică, ci

administrator al SC T. C. SRL Iași și, în această calitate, îi

revenea obligația să achite și contravaloarea

bunurilor

achiziționate

de societate.

Ambele

recursuri

sunt

nefondate.

Potrivit

dispozițiilor art.222 alin.

(1) lit.d) din Legea nr.31/1990 privind

societățile

comerciale

republicată, poate fi exclus din societate

asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății

sau se

servește de

semnătura

socială sau de

capitalul social în folosul lui sau al

altora.

În speță, instanța de

apel a reținut, în mod corect, din probele administrate, respectiv acte

și expertize contabile, că activitatea reclamantului sau pârâtului nu

este

frauduloasă în dauna societății,

de natură să antreneze sancționarea cu excluderea din societate,

în condițiile cerute de lege.

Recurentul reclamant P.G. a dobândit

calitatea de

asociat și

administrator al SC R. SRL, cu o cotă de 50%, prin actul adițional

autentificat sub nr.2689 din 24

martie

1998.

Ulterior, în luna octombrie 2000, de

comun

acord, cei doi recurenți

au

hotărât să-și separe

activitățile și bunurile pe care le dețineau în cadrul

celor

trei

societăți, SC R

SRL Iași, SC E.SRL .Iași și

SC T.C. SRL Iași, să-și înființeze fiecare o

nouă societate la care erau unici asociați ori administratori ,

procedură

ce nu a fost

efectuată , deoarece

au apărut neînțelegeri între

asociați.

Deși reclamantul P.G. a

contestat existența acestei convenții , susținerea acestuia din

cererea de recurs este

infirmată de

recunoașterea pe

care o face în

întâmpinarea

depusă la dosarul

nr.3516/2003, ce a fost conexat la dosarul nr.2326/2003, dosarul Tribunalului

Iași.

Instanța de apel

a reținut că

reclamantul, din anul 2000,

nu a mai efectuat acte

de administrare la SC R. SRL Iași, care,potrivit

convenției inițiale , urma să fie administrată de pârâtul

C.D.

Starea de pasivitate și

dezinteresul

manifestat

față

de activitatea societății, refuzul de

plată al

bunurilor pe care SC R.SRL

Iași

le-a livrat către SC T. C. SRL

Iași, nu pot fi incluse în categoria actelor de fraudă ce ar putea

determina

excluderea din societate .

Nu este întemeiată nici

critica reclamantului

privind excluderea pârâtului C.D., întrucât

acesta a respectat convenția privind

separarea acționarilor în

cadrul celor două

firme, iar

nepriceperea sau lipsa de interes nu sunt acte de natură să

atragă excluderea acestuia din societate.

În raport cu cele expuse,

susținerea reclamantului întemeiată pe dispozițiile art.304

pct.7 C. proc. civ., a fost înlăturată, întrucât nu are

suport

probator

.

Critica aceluiași recurent, în

sensul că instanța de

apel, în

mod

nelegal, a reținut că în

cauză ar fi aplicabile dispozițiile art.227 lit.e)

din Legea nr.31/1990 privind

dizolvarea

societății, a fost înlăturată, întrucât hotărârile

judecătorești,

prin care s-au respins cererile

de dizolvare se referă

la situații de fapt și

împrejurări privind activitatea

societăților până în anul

2003, or, decizia atacată a fost pronunțată la 23 iunie

2006.

Lipsa de colaborare dintre cei doi

asociați

și

neînțelegerile apărute ulterior încheierii convenției, de

separare a activității societăților , nu se

încadrează în condițiile cerute de

lege, care să ducă la

excluderea acestora din societate.

Așa fiind,

potrivit dispozițiilor art.312 (1)

C.proc.civ.,

s-au

respins ca nefondate

ambele recursuri.