ÎCCJ, decizie (scj.ro #83288)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83288) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Excludere asociat. Materializarea noțiunii de fraudă
Poate fi exclus din societate în nume
colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată,
asociatul administrator care comite frauda în dauna societății sau se
servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul
lui sau al altora.
Prin modul în care recurentul în calitatea sa de administrator a
acționat, în sensul că a transferat bunurile care constituiau baza de
producție a societății pârâte și a preluat și o parte
din forța de muncă, acesta a comis o fraudă în dauna
societății pârâte al cărui administrator era.
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția
comercială decizia
nr
. 2604 din 26 septembrie
2008)
Prin
sentința civilă nr.338/30 martie 2007 a Tribunalului Bacău –
Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a admis
acțiunea formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu
pârâții S.I. și SC C.M. SRL și s-a respins cererea
reconvențională, ca
nefondată
.
S-a
dispus excluderea asociatului S.I. din SC C.M. SRL și s-a încuviințat
funcționarea SC C.M. SRL cu asociat unic în persoana reclamantei-pârâte
B.E., care va avea o cotă de participare la beneficii și pierderi de
100%.
S-a
constatat valoarea părților sociale deținute de
pârâtul-reclamant S.I. la data excluderii din societate și
reclamanta-pârâtă B.E. a fost obligată la plata acestei sume
către S.I., cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Apelul
declarat de pârâții S.I. și SC C.M. SRL Bacău împotriva
sentinței instanței de fond a fost respins ca
nefondat
prin decizia nr.130/23 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău –
Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal.
S-a
reținut în considerentele deciziei că la data de 20 martie 2001 B.C.
și S.I. au constituit Societatea Comercială C.M. SRL, având calitatea
și de administratori iar prin actul adițional din 3 februarie 2004,
reclamanta B.E. a devenit asociată cu o cotă de 50% în urma decesului
soțului său.
Pârâtul
S.I. în calitate de administrator al SC C.M. SRL a încheiat la 4 aprilie 2005
cu SC O.S.P.C. SRL al cărui asociat era împreună cu soția sa
S.V. un contract de închiriere pe un termen de 10 ani, având ca obiect bunurile
imobile care constituiau baza de producție a societății pârâte,
pentru o chirie modică lunară de 500 lei și a preluat o parte
din forța de muncă de care aceasta dispunea.
Prin
fapta sa pârâtul a fraudat societatea al cărui administrator era, așa
încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.222
lit.d
din Legea nr.31/1990 și în mod corect
instanța de fond a dispus excluderea acestuia din societate și
obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 146.387,3 Ron reprezentând
valoarea părților sociale deținute de acesta în societate.
Referitor
la cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant
privind excluderea reclamantei-pârâte, s-a reținut că nu s-a
făcut dovada că aceasta din urmă ar fi săvârșit fapte
care să atragă incidența dispozițiilor art.222
lit.d
din Legea nr.31/1990.
Împotriva
acestei decizii pârâtul S.I. a declarat recurs în temeiul dispozițiilor
art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
S-a
susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit
dispozițiile legale atunci când a stabilit că a realizat o
fraudă în dauna societății.
În
ceea ce privește contractul de închiriere acesta este legal încheiat
și este rezultatul acordului de voință liber exprimat între
părți care au stabilit și cuantumul chiriei, iar frauda în dauna
societății ar fi existat dacă ar fi dat în folosință
gratuită tot patrimoniul societății.
Recurentul
a invocat că nici un text de lege nu interzice asocierea unei persoane
fizice la două societăți cu răspundere limitată care
au același obiect de activitate.
Referitor
la valoarea părților sociale la care intimata-reclamantă a fost
obligată către recurentul-pârât, s-a susținut că
instanța în mod greșit a reținut expertiza C.E. fără a
avea în vedere că și expertiza B. a folosit aceeași metodă
de evaluare a terenului și clădirilor, dar diferența de valoare
rezultă din faptul că aceasta a fost efectuată la un interval de
1 an când piața imobiliară a cunoscut o creștere foarte mare.
Instanța
de apel a apreciat în mod greșit că faptele reclamantei nu pot
constitui o fraudă în dauna societății cât timp rezultă din
probele administrate în cauză că aceasta și-a însușit din
banii și bunurile societății.
Recursul
pârâtului nu este fondat.
Critica
recurentului referitoare la aplicarea greșită a legii de către
instanța de apel în sensul că a stabilit că acesta a creat o
fraudă în dauna societății, nu este fondată.
Potrivit
dispozițiilor art.222
lit.d
din Legea
nr.31/1990, poate fi exclus din societate în nume colectiv, în comandită
simplă sau cu răspundere limitată, asociatul administrator care
comite frauda în dauna societății sau se servește de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al
altora.
În speță, recurentul-pârât a încheiat un
contract de închiriere privind întreg patrimoniu al societății pârâte
către SC O.S.P.C. SRL al cărei asociat era împreună cu
soția sa S.V. pe o durată de 10 ani și cu o chirie modică.
Prin modul în care recurentul în calitatea sa de
administrator a acționat, în sensul că a transferat bunurile care
constituiau baza de producție a societății pârâte către SC
O.S.P.C. SRL și a preluat și o parte din forța de muncă,
acesta a comis o fraudă în dauna societății pârâte al cărui
administrator era.
Așa fiind, instanța de apel a făcut în
cauză o corectă aplicare a dispozițiilor legale prevăzute
de art.222
lit.d
Cod procedură civilă.
Afirmația recurentului că intimata este cea
care a comis prin activitatea sa fraudă în dauna societății, nu
poate fi reținută cât timp din probele dosarului nu rezultă
că aceasta a profitat de calitatea sa de administrator și a comis
acte în folosul său și fără a i se aduce la
cunoștință celuilalt administrator, respectiv recurentului.