ÎCCJ, decizie (scj.ro #82941)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82941) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Activitate
concurențială desfășurată de un asociat. Cerere de
excludere întemeiată pe dispozițiile art. 222 lit. d) din Legea nr.
31/1990. Condiții de admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept comercial.
Excluderea și retragerea asociaților
Index alfabetic: excludere asociat
- activitate
concurențială
Legea nr. 31/1990, art.
222 lit. d)
Potrivit dispozițiilor
art. 222
alin. (1) din
Legea nr. 31/1990, poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată asociatul
administrator care comite fraudă în dauna societății sau se
servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul
lui sau al altora.
În situația
în care un asociat își înființează o altă societate cu
același obiect de activitate și prestează aceleași
activități, încheind contracte în numele noii societăți în
loc să le încheie pentru vechea societate, se consideră că
desfășoară o activitate concurențială care se concretizează
prin fraudarea intereselor vechii societăți, cererea de excludere a
asociatului din societate fiind, în acest caz, întemeiată.
Secția a II-a civilă, Decizia nr.
4011
din 16 octombrie 2012
Prin acțiunea
comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de
28.03.2008, reclamanții B.Ș.G. și SC C. SRL Sibiu au solicitat,
în contradictoriu cu pârâții B.Ș.I. și B.Ș.M., excluderea
asociatului administrator B.Ș.I. din SC C. SRL, în baza art. 222 lit. d)
din Legea nr. 31/1990, atribuirea părților sociale ale asociatului
B.Ș.I. celorlalți asociați, proporțional cu aportul
fiecăruia la capitalul social, revocarea lui B.Ș.I. din calitatea de
administrator al SC C. SRL, modificarea actului constitutiv al SC C. SRL
conform cerințelor din celelalte capete de cerere, obligarea
pârâților la restituirea către reclamanta SC C. SRL a sumei de
100.226 lei, reprezentând o sumă ridicată fără documente
justificative din conturile societății și a sumei de 16.376 lei
reprezentând dobânda bancară pentru suma de 100.226 lei, pentru perioada
cât pârâții s-au folosit de această sumă, cu cheltuielile de
judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
Prin sentința
comercială nr. 1040/C/26.05.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu,
Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr.
xx39/85/2008 s-a respins acțiunea comercială formulată de
reclamanții B.Ș.G. și SC C. SRL Sibiu în contradictoriu cu
pârâții B.Ș.I. și B.Ș.M.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 222 lit. d)
din Legea nr. 31/1990 cu modificările și completările
ulterioare, poate fi exclus din societate asociatul administrator care comite
fraudă în dauna societății sau care se servește de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al
altora.
În acest sens, s-a
reținut în concluziile raportului de expertiză contabilă că
suma de 100.226 lei ridicată din contul bancar de asociata pârâtă
B.Ș.M. și înmânată asociatului administrator pârât B.Ș.I. nu
a fost folosită în interes propriu al acestuia, ci în interesul
societății, iar societatea reclamantă SC C. SRL nu a fost în
nici un fel fraudată, prin expertiză confirmându-se că suma în
cauză, respectiv 23.864 lei a fost restituită în casieria
societății fiind evidențiată în contul contabil 5311, iar
restul sumei fiind utilizat pentru plata furnizorilor conform contului contabil
5312, tot cont de casă.
A mai considerat
instanța de fond că nu se poate confunda excluderea dintr-o societate
comercială a unui asociat administrator în condițiile art. 222 din
Legea nr. 31/1990, asupra căreia instanța de judecată este
abilitată să se pronunțe conform art. 223 din același act
normativ, cu revocarea dintr-o societate comercială pentru situația
prevăzută de art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pentru care
obligația principală de a hotărî asupra revocării
administratorului revine A.G.A., potrivit art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 31/1990.
Capătul de cerere
accesoriu din acțiunea introductivă privind modificarea actului
constitutiv al SC C. SRL a fost respins de către instanța de fond,
având în vedere respingerea capetelor principale prin care s-a solicitat atât
excluderea asociatului administrator în condițiile art. 222 lit. d) din
Legea nr. 31/1990, cât și revocarea administratorului în condițiile
art. 194 lit. b) din același act normativ.
În acest context, s-a
reținut că, potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (1) din Legea
nr. 31/1990, actul constitutiv al unei societăți cu răspundere
limitată poate fi modificat prin Hotărârea A.G.A. ori a Consiliului
de administrație, respectiv directoratului, adoptată în temeiul art.
114 alin. (1) sau prin hotărâri ale instanțelor
judecătorești în condițiile art. 223 alin. (3) și ale art.
226 alin. (2).
Împotriva acestei sentințe,
reclamanții B.Ș.G. și SC C. SRL au declarat apel solicitând
schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii
și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Alba-Iulia,
Secția comercială, prin decizia comercială nr. 81/2011 din 27
septembrie 2011, a admis apelul reclamanților B.Ș.G. și SC C.
SRL, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis
în parte acțiunea comercială formulată de reclamanții
B.Ș.G. și SC C. SRL Sibiu împotriva pârâților B.Ș.I.
și B.Ș.M.
A dispus excluderea
asociatului administrator B.Ș.I. din SC C. SRL Sibiu, precum și
atribuirea părților sociale ale asociatului B.Ș.I.
celorlalți asociați, proporțional cu aportul fiecăruia la
capitalul social, după cum urmează:
B.Ș.M. - 175
părți sociale, K.I.D. - 12 părți sociale și
B.Ș.G. - 352 părți sociale.
A obligat pârâții
B.Ș.I. și B.Ș.M. să restituie reclamantei SC C. SRL suma de
76.402 lei, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
A obligat pârâții
B.Ș.I. și B.Ș.M. să plătească reclamanților
suma de 5781,74 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, precum
și suma de 3.619,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 222
lit. d) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora poate fi exclus din
societatea cu răspundere limitată asociatul - administrator care
comite fraudă în dauna societății sau se servește de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al
altora.
În acest sens,
demonstrarea fraudei era o chestiune de fapt ce a rezultat din lucrările
de expertiză, cât și din celelalte probe aflate la dosar.
În ceea ce privește
retragerea din conturile SC C. SRL a sumei de 100.266 lei de către
B.Ș.M., la cererea asociatului-administrator B.Ș.I., se constată
că acest lucru nu a fost contestat de părți.
În acest context, pentru
ca suma respectivă să nu mai figureze în casă era necesar
să existe documente justificative, în sensul efectuării de
plăți către furnizori, or, la interogatoriu, pârâții au
recunoscut că nu au efectuat nicio plată din contul 5312, pârâta
B.Ș.M. declarând că nu a plătit furnizorii societății
și nu a semnat vreo dispoziție de plată, iar B.Ș.I. nu a
făcut plăți prin dispozițiile de plată existente în
contul 5312.
Curtea de Apel
Alba-Iulia a mai reținut că în mod nefondat a apreciat prima
instanță că pârâtul nu ar fi desfășurat o activitate
concurentă, SC C. SRL, prin intermediul SC B.I. SRL, pe care a
înființat-o în anul 2007 împreună cu B.Ș.M. și în care deține
tot dubla calitate de administrator și asociat, ca și în SC C. SRL,
sens în care se constată că pârâtul a produs cu vinovăție,
sub forma intenției, un prejudiciu, ceea ce atrage incidența
prevederilor legale în materie.
În ceea ce privește
revocarea administratorului, ca și modificarea actelor constitutive,
acestea sunt de competența adunării generale a asociaților
potrivit art. 194 lit. b) și d) din Legea nr. 31/1990, astfel că
soluția de respingere a cererii se constată că este
temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii, în
termen legal, au declarat recurs pârâții B.Ș.I. și B.Ș.M.,
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul
respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței
instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește
suspendarea cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte a
constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile mai
sus-evocate.
Critica adusă deciziei
atacate se referă, în esență, la nelegalitatea măsurii de
excludere, potrivit art. 222 lit. d) teza a II-a din Legea nr. 31/1990,
respectiv pentru folosirea în interes propriu a capitalului social, iar, sub un
prim aspect, expertizele administrate în cauză creează certitudinea
că inclusiv suma rămasă, de 76.362 lei, din cea ridicată de
asociata B.M. se regăsește contabilizată și utilizată
în acest cont contabil.
Astfel, consideră
recurenții, că motivul de excludere, potrivit tezei celei de a doua
din art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, respectiv pentru folosirea în
interes propriu a capitalului social, nu este incident în cauză.
O altă critică
vizează nelegalitatea dispunerii măsurii excluderii, întemeiat pe
ideea de fraudă comisă în dauna societății, teza I din art.
222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, prin faptul că recurenții ar fi
constituit societatea SC „B.I.” și că prin aceasta s-ar fi realizat o
activitate concurentă, ceea ce presupune sub aspect subiectiv intenția
de a frauda din partea celui în cauză, iar, sub aspect obiectiv,
existența prejudiciului în patrimoniul societății fraudate, fie
ca pagubă încercată, fie ca beneficiu nerealizat.
În acest sens se
observă și împrejurarea că însăși situația
premiză a art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu este
îndeplinită, și anume lipsa autorizării adunării
asociaților pentru activarea în cadrul unei alte societăți
comerciale, precum și faptul că, în cauză, nu s-au făcut
nici un fel de probe certe care să susțină încălcarea
acestor condiții legale.
Analizând critica
adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta
Curte a constatat că aceasta este nefondată, urmând ca recursul
pârâților B.Ș.I. și B.Ș.M. să fie respins, pentru
următoarele considerente :
Modificarea sau casarea
unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 alin. (9) C.
proc. civ. atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită
de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii”.
Din perspectiva acestui
motiv de recurs, recurenții au pus în discuție soluționarea
greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art.
222 lit. d) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, referitor la folosirea în
interes propriu a capitalului social, precum și a tezei I a aceluiași
articol, prin faptul că recurenții ar fi constituit societatea SC
„B.I.” și că prin aceasta ar fi realizat o activitate
concurentă.
Aceste susțineri
ale recurenților nu au suport legal, fiind respinse, având în vedere
că, în mod corect, instanța de apel a apreciat că instanța
de fond, în mod eronat, a aplicat dispozițiile legale în materie și
nu a reținut din probatoriul administrat în primă instanță
că nu există documente justificative care să reflecte faptul
că această suma de 76.362 lei a fost cheltuită în folosul
societății, iar asociatul administrator B.S.I. nu a putut proba
existența niciunui document justificativ din care să rezulte că
banii au fost utilizați pentru plăți către furnizori,
întrucât la dosarul cauzei s-au depus toate dispozițiile de plată
către furnizori, existente în contabilitatea societății aferente
contului contabil 5312, recurentul B.S.I. recunoscând că niciuna dintre
aceste dispoziții de plată nu a fost întocmită de el, astfel
că nu a putut proba în ce mod a cheltuit respectivii bani.
Astfel, în mod corect a
reținut instanța de apel că suma mai sus-menționată a
fost utilizată în alte scopuri de către asociatul administrator, sens
în care sunt incidente dispozițiile art. 222 lit. d) din Legea nr.
31/1990, pârâtul fiind obligat să restituie societății suma de
bani respectivă.
Prin noțiunea de
fraudă prevăzută de art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 se
înțeleg și activitățile concurențiale
desfășurate de asociat prin intermediul unei alte societăți
proprii. Astfel, dacă asociatul își înființează o altă
societate, cu același obiect de activitate, și prestează
aceleași activități, încheind contracte pe numele noii
societăți în loc să le încheie pentru vechea societate,
desfășoară o activitate concurențială care se
concretizează prin fraudarea intereselor vechii societăți.
În acest sens,
activitățile concurențiale desfășurate de un asociat
sunt independente de activitățile concurențiale
desfășurate de un administrator, iar art. 197 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 sancționează administratorul cu revocarea din funcție,
fără a avea efecte asupra calității de asociat. Asociatul
urmează a fi sancționat pentru săvârșirea unei fraude în
dauna societății, noțiune mult mai amplă care include
printre altele și activitățile concurențiale
desfășurate în nume propriu sau în folosul unei alte persoane.
În raport de cele
reținute, Înalta Curte a constatat că instanța de apel nu s-a
raportat la dispozițiile art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, când a
analizat activitatea concurențială a recurentului, ci la
dispozițiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, reținând că
recurentul a fraudat SC C. SRL prin intermediul SC B.I. SRL, apreciind că
activitățile frauduloase desfășurate de acesta implică
vinovăția, sub forma intenției, precum și prejudiciul
cauzat societății C. SRL, prejudiciu care nu a fost cuantificat în
urma unui raport de expertiză întrucât plata prejudiciului nu a făcut
obiectul acțiunii de față, aspect ce nu presupune însă
că prejudiciul nu ar exista, așa cum afirmă recurenții,
atâta timp cât de profitul rezultat în urma operațiunilor de vânzare de
lână a beneficiat doar societatea recurentului, profit de care ar fi putut
beneficia SC C. SRL, sens în care se poate reține că s-a produs un
anumit prejudiciu.
Din această
perspectivă, este întemeiată cererea de excludere din societate,
dacă se constată că recurentul a înființat o altă
societate cu același obiect, astfel că nu mai are posibilitatea
desfășurării în bune condiții a prestațiilor la care
s-a obligat, asociații fiind obligați să își
desfășoare activitatea în favoarea societății pentru a
obține profit, iar atâta timp cât un asociat își dedică întregul
interes unei alte societăți cu același obiect de activitate
își pierde atributul
affectio societatis
și poate fi
exclus.
Pentru aceste
considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a
respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B.Ș.I. și