ÎCCJ, decizie (scj.ro #83574)

Societate comercială cu răspundere limitată. Dizolvare. Excludere asociat. Motive Legea nr.31/1990, art.217 În art.217 din Legea nr.31/1990, republicată, se prevăd limitativ cazurile de excludere a asociaților în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată, între care se află cele menționate la lit.a) și d) din textul precizat, referindu-se la excluderea asociatului pus în întârziere , care nu aduce aportul la care s-a obligat și asociatul administrator care comite fraude în dauna societății sau se servește de semnătura societății ori de capitalul social în folosul său (sau a altora). Cum, sancțiunea prevăzută prin O.U.G.nr.32/1997, pentru nedepunerea de capital social majorat până la termenul stabilit este dizolvarea societății, rezultă că neîndeplinirea acestei obligații de către asociat nu poate conduce la excluderea sa din societate.

(Secția Comercială,decizia nr.4211 din 28 octombrie 2004) Notă: Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale a fost republicată (M.Of. nr.1066 din 17 noiembrie 2004), dându-se articolelor o nouă numerotare.Astfel,art.217 din forma anterioară a legii a devenit art.222 Reclamantul D.I., în calitate de asociat administrator al SC K. I. E. SRL Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâții R. D. I. și SC K.I. E. SRL Cluj Napoca, solicitând instanței să dispună excluderea din societate a asociatei R.D.I., în baza art.217 lit.a) din Legea nr.31/1990 republicată, și continuarea activității societății sub forma de societate cu răspundere limitată cu asociat unic, conform art.6 din contractul de societate.

Prin sentința civilă nr.1842/C din 12 octombrie 2000, Tribunalul Cluj , Secția Comercială și Contencios Administrativ a admis acțiunea, instanța reținând că deși reclamantul a notificat-o succesiv pe pârâtă să participe la majorarea capitalului social, conform reglementărilor legale, acesta nu a dat curs notificărilor primite. Curtea de Apel Cluj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.77 din 17 februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâtele R. D. I. și SC K. I. E. SRL împotriva sentinței nr.1842 din 12 octombrie 2000, pe care a schimbat-o în întregime în sensul că a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că respectarea dispoziției imperative de majorare a capitalului social, în condițiile O.U.G.

nr.32/1997, prin care s-a prevăzut un termen limită pentru efectuarea acestei operațiuni, era sancționată cu dizolvarea societății și nicidecum cu excluderea. Instanța de apel a mai reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada refuzului de a da curs notificării și s-au depus acte noi înăuntrul termenului de pronunțare, cu ajutorul cărora s-a făcut dovada majorării capitalului social și implicit a îndeplinirii condițiilor legale de funcționare. Curtea de Apel Cluj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.77 din 17 februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâtele R. D. I. și SC K. I. E. SRL împotriva sentinței nr.1842 din 12 octombrie 2000, pe care a schimbat-o în întregime în sensul că a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că respectarea dispoziției imperative de majorare a capitalului social, în condițiile O.U.G. nr.32/1997, prin care s-a prevăzut un termen limită pentru efectuarea acestei operațiuni, era sancționată cu dizolvarea societății și nicidecum cu excluderea. Instanța de apel a mai reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada refuzului de a da curs notificării și s-au depus acte noi înăuntrul termenului de pronunțare, cu ajutorul cărora s-a făcut dovada majorării capitalului social și implicit a îndeplinirii condițiilor legale de funcționare. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul a declarat recurs, invocând ca motive de casare dispozițiile art.304 pct.10 C. proc.

civ. susținând că, atâta timp cât intimata nu a depus, deși a fost notificată succesiv în acest sens cu perspectiva dizolvării societății comerciale, cota aferentă privind majorarea capitalului social până la nivelul stabilit prin actele normative în vigoare la acea dată (O.U.G. nr.32/1997), această împrejurare atrage excluderea din societate, în temeiul art.217 lit. a) din Legea nr.31/1990 republicată, care prevede că asociatul pus în întârziere, pentru neefectuarea vărsământului aportului subscris poate fi exclus din societate.

Atitudinea intimatei, în sensul arătat, oglindește lipsa unei veritabile affectio societatis, care trebuie să stea la baza constituirii și a funcționării oricărei societăți comerciale, împrejurare care putea conduce, în opinia recurentului( contrar celor reținute de instanța de apel), la excluderea intimatei din societate, astfel că, soluția pronunțată în apel, de admitere a apelului pârâtei și respingere pe fond a acțiunii, este criticabilă. Recursul nu este fondat.

Prin art.217 din Legea nr.31/1990 republicată, se prevăd limitativ cazurile de excludere a asociaților în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată, între care se află cele menționate la lit. a) și d) din textul legal precizat, ce se referă la excluderea asociatului, care pus în întârziere nu aduce aportul la care s-a obligat și respectiv la situația în care asociatul administrator comite fraude în dauna societății sau se servește de semnătura societății sau de capitalul social în folosul lui sau a altora. În speță, nu sunt aplicabile aceste texte legale, întrucât cererea de excludere a intimatei a fost întemeiată pe faptul că aceasta nu ar fi respectat dispozițiile imperative de majorare a capitalului social, în condițiile O.U.G.

nr.32/1997, prin care s-a prevăzut un termen limită pentru îndeplinirea acestei dispoziții legale. Cum, sancțiunea prevăzută prin O.U.G. nr.32/1997, pentru nedepunerea majorării de capital social până la termenul stabilit este dizolvarea societății, rezultă că neîndeplinirea acestei obligații, de către asociat nu poate conduce la excluderea sa din societate. Având în vedere că nici unul dintre motivele invocate de reclamant,de excludere a pârâtei din SC K.I.E. SRL, nu a avut suport legal, recursul a fost respins ca nefondat.