ÎCCJ, decizie (scj.ro #83574)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83574) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Societate comercială cu răspundere limitată. Dizolvare. Excludere
asociat. Motive
Legea nr.31/1990, art.217
În art.217 din Legea
nr.31/1990, republicată, se prevăd limitativ cazurile de excludere a
asociaților în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată,
între
care se află cele menționate la lit.a) și d) din textul
precizat, referindu-se la excluderea asociatului pus în întârziere
,
care nu aduce
aportul la care s-a obligat și asociatul administrator care comite fraude
în dauna societății sau se servește de semnătura societății ori de
capitalul social în folosul său (sau a altora).
Cum, sancțiunea prevăzută prin O.U.G.nr.32/1997, pentru
nedepunerea de capital social majorat până la termenul stabilit este
dizolvarea societății, rezultă că neîndeplinirea acestei obligații de
către asociat nu poate conduce la excluderea sa din
societate.
(Secția
Comercială,decizia nr.4211 din 28 octombrie 2004)
Notă: Legea nr.31/1990 privind societățile
comerciale a fost republicată (M.Of. nr.1066 din 17 noiembrie 2004),
dându-se articolelor o nouă numerotare.Astfel,art.217 din forma
anterioară a legii a devenit art.222
Reclamantul D.I., în
calitate de asociat administrator al SC K. I. E. SRL Cluj Napoca a chemat în judecată
pe pârâții R. D. I. și SC K.I. E. SRL Cluj Napoca, solicitând instanței
să dispună excluderea din societate a asociatei R.D.I., în baza art.217 lit.a)
din Legea nr.31/1990 republicată, și continuarea activității societății
sub forma de societate cu răspundere limitată cu asociat unic, conform art.6
din contractul de societate.
Prin sentința civilă
nr.1842/C din 12 octombrie 2000, Tribunalul Cluj , Secția Comercială și
Contencios Administrativ a admis acțiunea, instanța reținând că deși reclamantul
a notificat-o succesiv pe pârâtă să participe la majorarea capitalului social,
conform reglementărilor legale, acesta nu a dat curs notificărilor primite.
Curtea de Apel Cluj,
Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.77 din 17
februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâtele R. D. I. și SC K. I. E. SRL
împotriva sentinței nr.1842 din 12 octombrie 2000, pe care a schimbat-o în
întregime în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că respectarea dispoziției
imperative de majorare a capitalului social, în condițiile O.U.G. nr.32/1997,
prin care s-a prevăzut un termen limită pentru efectuarea acestei operațiuni,
era sancționată cu dizolvarea societății și nicidecum cu excluderea.
Instanța de apel a mai reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada refuzului de a
da curs notificării și s-au depus acte noi înăuntrul termenului de pronunțare,
cu ajutorul cărora s-a făcut dovada majorării capitalului social și implicit a
îndeplinirii condițiilor legale de funcționare.
Curtea de Apel Cluj,
Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin decizia nr.77 din 17
februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâtele R. D. I. și SC K. I. E. SRL
împotriva sentinței nr.1842 din 12 octombrie 2000, pe care a schimbat-o în
întregime în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că respectarea dispoziției
imperative de majorare a capitalului social, în condițiile O.U.G. nr.32/1997,
prin care s-a prevăzut un termen limită pentru efectuarea acestei operațiuni,
era sancționată cu dizolvarea societății și nicidecum cu excluderea.
Instanța de apel a mai reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada refuzului de a
da curs notificării și s-au depus acte noi înăuntrul termenului de pronunțare,
cu ajutorul cărora s-a făcut dovada majorării capitalului social și implicit a
îndeplinirii condițiilor legale de funcționare.
Împotriva acestei ultime
hotărâri, reclamantul a declarat recurs, invocând ca motive de casare
dispozițiile art.304 pct.10 C. proc. civ. susținând că, atâta timp cât intimata
nu a depus, deși a fost notificată succesiv în acest sens cu perspectiva
dizolvării societății comerciale, cota aferentă privind majorarea capitalului
social până la nivelul stabilit prin actele normative în vigoare la acea dată
(O.U.G. nr.32/1997), această împrejurare atrage excluderea din societate, în
temeiul art.217 lit. a) din Legea nr.31/1990 republicată, care prevede că
asociatul pus în întârziere, pentru neefectuarea vărsământului aportului
subscris poate fi exclus din societate.
Atitudinea intimatei,
în sensul arătat, oglindește lipsa unei veritabile affectio societatis, care
trebuie să stea la baza constituirii și a funcționării oricărei societăți
comerciale, împrejurare care putea conduce, în opinia recurentului( contrar
celor reținute de instanța de apel), la excluderea intimatei din societate,
astfel că, soluția pronunțată în apel, de admitere a apelului pârâtei și
respingere pe fond a acțiunii, este criticabilă.
Recursul nu este
fondat.
Prin art.217 din Legea nr.31/1990 republicată, se prevăd limitativ cazurile de
excludere a asociaților în cazul societăților comerciale cu răspundere
limitată, între care se află cele menționate la lit. a) și d) din textul legal
precizat, ce se referă la excluderea asociatului, care pus în
întârziere nu aduce aportul la care s-a obligat și respectiv la situația în
care asociatul administrator comite fraude în dauna societății sau se servește
de semnătura societății sau de capitalul social în folosul lui sau a altora.
În speță, nu sunt aplicabile aceste texte legale, întrucât cererea de excludere
a intimatei a fost întemeiată pe faptul că aceasta nu ar fi respectat
dispozițiile imperative de majorare a capitalului social, în condițiile O.U.G.
nr.32/1997, prin care s-a prevăzut un termen limită pentru îndeplinirea acestei
dispoziții legale.
Cum, sancțiunea prevăzută prin O.U.G. nr.32/1997, pentru nedepunerea majorării
de capital social până la termenul stabilit este dizolvarea societății, rezultă
că neîndeplinirea acestei obligații, de către asociat nu poate conduce la
excluderea sa din societate.
Având în vedere că nici unul dintre motivele invocate de reclamant,de
excludere a pârâtei din SC K.I.E. SRL, nu a avut suport legal,
recursul a fost respins ca nefondat.