ÎCCJ, decizie (scj.ro #83385)

limitată.  Dizolvare pentru  neînțelegeri

grave. Excluderea asociatului pentru fraudă

Cuprins pe materii

:

Drept

comercial.Societățile comerciale.Excluderea și retragerea

asociaților

Index alfabetic:

-asociatul administrator

-excluderea asociaților

-societate comercială cu răspundere

limitată

-societate în comandită

simplă

-societatea în nume colectiv

I.

Dizolvarea

societății

se poate

dispune , în cazuri de excepție, când divergențele dintre

asociați sunt atât de grave încât fac imposibilă  continuarea

activității societății. Nu există un asemenea caz

atunci când intimatul-pârât

și

-a manifestat

voința de a  continua  activitatea societății în

calitate de asociat unic și s-a ocupat de administrarea acesteia.

II.

Constituie fraudarea  intereselor societății de

natură a justifica excluderea  asociatului  administrator,

fapta  de a încheia contract de închiriere a unui spațiu comercial al

societății cu o altă societate comercială, ca reprezentant

și al acesteia din urmă.

(Secția

comercială, decizia nr.2758 din 21 septembrie 2007)

Prin sentința civilă nr.5094 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului

Maramureș , Secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, s-a admis acțiunea precizată formulată de

reclamantul C.E. și s-a respins cererea reconvențională

formulată de pârâtul M. D. F. pentru excluderea reclamantului; s-a dispus

dizolvarea societății pârâte SC V.T. SRL BAIA MARE  și s-a

numit în calitate de lichidator SC P. C. SRL BAIA MARE; s-a respins

cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că SC V. T. SRL BAIA MARE

este înscrisă la Registrul Comerțului sub nr.24/370/16 iulie 2002,

conform certificatului de înregistrare eliberat la 29 decembrie 2005 și

are ca administratori pe cei doi asociați, reclamantul C. E. și

pârâtul M. D. F., între care, în anul 2005 au apărut neînțelegeri.

La cererea pârâtului, prin  hotărârea nr.1 din 17 decembrie 2005, a

Adunării Generale a Asociaților SC V. T. SRL, reclamantul a fost

revocat  din funcția de administrator și aceste dispute între

asociați justifică dizolvarea societății. S-a reținut

că societatea  înființată de reclamanta SC L. SRL BAIA MARE

nu a desfășurat activitate, de la  înființare, deci nu au

existat  acte de concurență săvârșite de aceasta.

Reclamantul a închiriat un spațiu comercial în care a locuit în a doua

parte a anului 2005, iar pârâtul a vândut două autoturisme proprietatea

societății, iar sumele au fost utilizate pentru achitarea

parțială a datoriilor, față de asociatul –pârât

reprezentând

aporturi

proprii.

Prin decizia civilă nr.88 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj,

Secția

comercială de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâții M. D.

F. și SC V. T. SRL Baia Mare împotriva sentinței Tribunalului

Maramureș, ce a fost schimbată în tot; s-a  admis cererea reconvențională

a pârâtului M.D.F. și s-a dispus excluderea reclamantului C. E. din SC V.

T. SRL Baia Mare, iar pârâtul a devenit asociat unic al societății.

S-a respins acțiunea precizată a reclamantului.

Instanța de apel a reținut că dizolvarea societății,

conform

dispozițiilor

art.227 alin.(1) lit.

e)

din

Legea nr.31/1990, se poate dispune numai în

situația în care neînțelegerile dintre asociați sunt atât de

grave încât împiedică funcționarea societății comerciale.

În speță,

s

-a dovedit că pârâtul

manifestă voința de a continua activitatea societății

comerciale în calitate de asociat unic și nu a determinat, prin

voința sa, încetarea existenței persoanei juridice de drept privat,

însă, reclamantul și-a manifestat  dezinteresul pentru

funcționarea societății. Mai mult, a fraudat interesele

acesteia, în sensul că a încheiat  un contract de  închiriere cu

o altă societate comercială pentru un spațiu de care SC L. SRL

BAIA MARE beneficia, în calitate de comodatar, imobilul fiind

proprietatea  pârâtului, acesta fiind un  motiv de excludere a

reclamantului  din societate.

Împotriva

acestei

decizii, C.E. a declarat

recurs, în temeiul art.304 alin.(1) pct.9 C. proc. civ. și a

solicitat  admiterea , modificarea în tot a deciziei și menținerea

ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond,

cu cheltuieli de judecată.

Recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de

apel

a apreciat că  nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art.227  alin.(1)  lit.e) din Legea

nr.31/1990 republicată, întrucât, din probele administrate, a rezultat

că între cei doi asociați-administratori au apărut

neînțelegeri privind  funcționarea societății, iar

intimatul M. D. F. și-a însușit întreaga documentație

contabilă a societății, cu intenția de a-i suprima dreptul

de administrare în cadrul societății.

Recurentul a arătat că în privința soluției excluderii din

societate, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală

și lipsită de suport probator, având în vedere temeiul de drept

invocat,

art.222

alin.(1) lit.d) din Legea

nr.31/1990 republicată, și nu s-a dovedit existența vreunei

fraude, sau faptul că asociatul–administrator s-a folosit de

semnături sociale sau de capitalul social pentru a obține un folos

material pentru sine sau pentru altul.

Recursul reclamantului

este

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.227alin

.(

1) lit.e),

societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea

oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave

dintre  asociați, care împiedică funcționarea

societății.

Din aceste dispoziții legale, rezultă că dizolvarea

societății se poate dispune ca

o

măsură, în cazuri de excepție, când divergențele dintre

asociați, sunt  atât de grave încât fac imposibilă continuarea

activității societății.

În speță, în mod corect, s-a reținut de instanța de

apel că intimatul-pârât și-a manifestat voința de  a

continua activitatea societății în calitate de asociat unic și

s-a ocupat de administrarea acesteia, așa cum   a rezultat din

probele administrate în cauză.

Nu este întemeiată nici critica privind excluderea recurentului-reclamant

de către instanța de apel, în temeiul art.222 alin

.(

1)

lit.d) din Legea nr.31/1990, fără a fi îndeplinite cerințele

acestui text de lege și contrar probelor existente la dosar.

Instanța a reținut, în cauză, aplicarea dispozițiilor

art.222 alin

.(

1) lit.d).

Potrivit acestui text de lege, poate fi exclus din societatea cu

răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă

în dauna

societății

sau se

servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul

lui sau al altora.

În speță, în mod corect, s-a reținut de instanța de apel

că recurentul-reclamant a fraudat interesele  societății SC

V. T. SRL, întrucât a încheiat  contractul de închiriere, în calitatea sa

de reprezentant al altei societăți comerciale (SC L. SRL), cu o

altă societate, pentru un spațiu comercial din imobilul proprietatea

intimatei-pârâte.

Afirmația recurentului că acest contract a fost reziliat a doua

zi  și nu a urmărit fraudarea societății pârâte nu are

temei, cât timp s-a depus la  dosar încheierea nr.3411 din 15 iunie

2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul  Maramureș, privind  înregistrarea unui

act adițional nr.1334 din 15 iunie 2005 a SC P. SRL, care a închiriat

spațiul de la recurent și acesta a menționat ca sediu al

unui punct de lucru tocmai spațiul obiect al contractului de

închiriere, pretins a fi  reziliat.

Pentru considerentele

reținute,conform

art.312 alin.(1)C.proc.civ., s-a respins ca  nefondat recursul

reclamantului

.