ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2758/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5094 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul C.E. și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul M.N.D.F. pentru excluderea reclamantului; s-a dispus dizolvarea societății pârâte SC V.T. SRL BAIA MARE și s-a numit în calitate de lichidator SC P.C. SRL BAIA MARE; s-a respins cererea pentru obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că SC V.T. SRL BAIA MARE este înscrisă la Registrul Comerțului sub nr. 24/370 din 16 iulie 2002 conform certificatului de înregistrare eliberat la 29 decembrie 2005 și are ca administratori pe cei doi asociați reclamantul C.E.

și pârâtul M.N.D.F. între care în anul 2005 au apărut neînțelegeri. La cererea pârâtului prin hotărârea nr. 1 din 17 decembrie 2005 a Adunării Generale a Asociaților SC V.T. SRL, reclamantul a fost revocat din funcția de administrator și aceste dispute între asociați justifică dizolvarea societății, în temeiul dispozițiilor art. 222 lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată. S-a reținut că societatea înființată de reclamanta SC L. SRL BAIA MARE nu a desfășurat activitate de la înființare, deci nu au existat acte de concurență săvârșite de acesta. Reclamantul a închiriat însă un spațiu comercial în care a locuit în a doua parte a anului 2005, iar pârâtul, a vândut două autoturisme proprietatea societății, iar sumele au fost utilizate pentru achitarea parțială a datoriilor față de asociatul – pârât reprezentând aporturi proprii.

Prin decizia civilă nr. 88 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâții M.N.D.F. și SC V.T. SRL Baia Mare împotriva sentinței tribunalului Maramureș, ce a fost schimbată în tot; s-a admis acțiunea reconvențională a pârâtului M.N.D.F. și s-a dispus excluderea reclamantului C.E. din SC V.T. SRL Baia Mare, iar pârâtul devine asociat unic al societății. S-a respins acțiunea precizată a reclamantului.

Instanța de apel a reținut că dizolvarea societății, conform dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 se poate dispune numai în situația în care neînțelegerile dintre asociați sunt atât de grave încât împiedică funcționarea societății comerciale, dar în speță s-a dovedit că pârâtul prin cererea reconvențională depusă manifestă voința de a continua activitatea societății comerciale în calitate de asociat unic și nu a determinat prin voința sa încetarea existenței persoanei juridice de drept privat. Că reclamantul și-a manifestat dezinteresul pentru funcționarea societății. Mai mult, a fraudat interesele acesteia în sensul că a încheiat un contract de închiriere cu o altă societate comercială pentru un spațiu de care SC L. SRL BAIA MARE beneficia în calitate de comodatar, imobilul fiind proprietatea pârâtei, acesta fiind un motiv de excludere a reclamantului din societate.

Împotriva acestei decizii C.E. a declarat recurs în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, modificarea în tot a deciziei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. A susținut recurentul că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată, cât timp din probele administrate în cauză a rezultat că între cei doi asociați-administratori au apărut neînțelegeri privind funcționarea societății, iar intimatul M.N.D.F. și-a însușit întreaga documentație contabilă a societății cu intenția de a-i suprima dreptul de administrare în cadrul societății.

Recurentul a arătat că referitor la soluția excluderii acestuia din societate, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și lipsită de suport probator având în vedere temeiul de drept invocat, art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată, deoarece nu s-a dovedit existența vreunei fraude, sau faptul că asociatul –administrator s-a folosit de semnături sociale sau de capitalul social pentru a obține un folos material pentru sine sau pentru altul. S-a invocat că în ceea ce privește contractul de închiriere între SC L. SRL al cărui administrator a fost recurentul și SC P. având ca obiect un spațiu aparținând societății intimate, nu a produs efecte juridice în sarcina acestei societăți, întrucât a fost reziliat de comun acord a doua zi după încheierea acestuia.

Recursul reclamantului nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 227 (1) lit. e) societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății. Din aceste dispoziții legale, rezultă că dizolvarea societății se poate dispune ca o măsură în cazuri de excepție când divergențele dintre asociați, sunt atât de grave încât fac imposibilă continuarea activității societății. În speță, în mod corect s-a reținut de instanța de apel că intimatul-pârât și-a manifestat voința de a continua activitatea societății în calitate de asociat unic și s-a ocupat de administrarea acesteia așa cum a rezultat din probele administrate în cauză.

Nu este întemeiată nici critica privind excluderea recurentului-reclamant de către instanța de apel în temeiul art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, fără a fi îndeplinite cerințele acestui text de lege și contrar probelor existente la dosar. De precizat că instanța a reținut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) și nu lit. e) așa cum a invocat recurentul. Potrivit acestui text de lege poate fi exclus din societate cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora. În speță, în mod corect s-a reținut de instanța de apel că recurentul-reclamant a fraudat interesele societății SC V.T.

SRL, cât timp a încheiat contractul de închiriere nr. 01 din 15 iunie 2005 în calitatea sa de reprezentant al unei alte societăți comerciale, respectiv SC L. SRL cu o altă societate pentru un spațiu comercial din imobilul proprietatea intimatei-pârâte. Afirmația recurentului că acest contract a fost reziliat a doua zi și deci nu s-a urmărit fraudarea societății pârâte, nu are temei, cât timp s-a depus la dosar încheierea nr. 3411 din 15 iunie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș privind înregistrarea unui act adițional nr. 1334 din 15 iunie 2005 a societății P. SRL care a închiriat spațiul de la recurent și acesta a menționat ca sediul unui punct de lucru tocmai spațiul obiect al contractului de închiriere, pretins a fi reziliat.

Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantului. Conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât M.N.D.F. reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.E. împotriva deciziei nr. 88 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât M.N.D.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2007.