ÎCCJ, decizie (scj.ro #83212)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83212) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Conținutul sintagmei
„fraudă în dauna societății” în interpretarea dispozițiilor
art.222 lit.d din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale
Fraudă poate fi considerată, în principiu, orice acțiune
sau inacțiune intențională săvârșită de asociatul
administrator. Sancțiunea excluderii poate fi aplicată
asociatului administrator pentru acțiunile sau inacțiunile
frauduloase în dauna societății, deci pentru un delict
intenționat săvârșit.
Elementul subiectiv rezultă din formularea textului și din natura
faptelor sancționate și anume intenția, autorul faptelor
delictuale urmărind sau acceptând un profit din activitatea sa
delictuală.
În speță, nu a fost dovedită intenția în
săvârșirea celor două fapte cu privire la care s-a invocat
frauda. Neglijența și inabilitatea în afaceri nu pot fi considerate
fraudă atât timp cât acestor fapte le lipsește elementul
volițional care să permită calificarea lor ca fiind
acte de înșelăciune.
(Înalta
Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia
nr.320 din 1 februarie 2008)
Prin cererea înregistrată sub nr.2384 din 20 aprilie 2006
Tribunalul Constanța –Secția comercială, reclamanta Șt.M. a
chemat în judecată pe pârâții M.Gh. și S.C. A.C. S.R.L.,
solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să
dispună excluderea din societate a asociatului administrator M.Gh., obligarea
acestuia la restituirea chitanțierelor cumpărate pe numele
societății cu factura nr.1293475/8 iulie 1998 și nepredate
și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.6954 COM din 24 octombrie 2006, Tribunalul
Constanța –Secția comercială respinge acțiunea
formulată de reclamanta Șt.M. Respinge cererea de excludere a
pârâtului M. Gh., ca nefondată și respinge cererea de obligare a
pârâtului M.Gh. la restituirea chitanțierelor cumpărate cu factura
nr.0293475/1998, ca rămasă fără obiect.
Pentru a dispune astfel, instanța de prim grad a
reținut că la termenul de judecată din data de 13 iunie 2006, în
fața instanței de judecată, pârâtul a procedat la predarea
chitanțierelor solicitate prin cerere de chemare în judecată.
Cele două fapte invocate de reclamantă ca temei al
sancționării pârâtului prin excludere din societatea în care
îndeplinește calitatea de asociat administrator nu au fost contestate de
acesta. Pârâtul a recunoscut atât împrejurarea virării sumei de 17.338.975
lei către S.C. G. S.R.L. la data de 5 octombrie 2005 cât și
nepredarea chitanțierelor și utilizarea unor chitanțe pentru
această societate la care, de asemenea îndeplinește funcția de
administrator. Cu privire la ambele situații a invocat eroarea de fapt
și a procedat la remedierea acestora în cursul judecății.
Prin decizia civilă nr.88/COM din 10 aprilie 2007, Curtea de Apel
Constanța –Secția comercială, maritimă și
fluvială, contencios administrativ și fiscal respinge ca
nefondată excepția autorității de lucru judecat. Admite
în parte apelul comercial declarat de reclamanta Șt.M. împotriva
sentinței civile nr.6954/COM/24 octombrie 2006 pronunțată de
Tribunalul Constanța-Secția comercială în dosarul
nr.2384/COM/2006, în contradictoriu cu intimații-pârâți M.Gh. și
S.C. A.C. S.R.L.. Schimbă în tot hotărârea primei instanțe în
sensul că admite cererea formulată de Șt.M., în parte.
Dispune excluderea din societatea S.C. A.C. S.R.L. a
pârâtului-administrator M.Gh.
Instanța de apel a reținut că pârâtul în mod conștient, cu
excluderea culpei, pentru a obține „cheltuieli anticipate”, nescadente,
nelegale, sau „diferențe de folosire” a procedat la alimentarea cu sume de
bani a S.C. G. S.R.L. timp de opt luni din fondurile S.C. A.C. S.R.L., fonduri
de a căror folosință aceasta din urmă a fost lipsită
pe perioada menționată, aspect de natură a prejudicia în mod
evident și avantaja cealaltă societate comercială.
Prin recursul declarat, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură
civilă, pârâtul M.Gh. a susținut că hotărârea
pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii, instanța a făcut confuzie între
fraudă și pagubă.
Esențial în soluționarea fondului cauzei este că art.222 lit.d
din Legea nr.31/1990 are aplicare numai în caz de fraudă.
Recursul este fondat.
Înalta Curtea analizând hotărârea în raport de motivul invocat, de
înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată
că potrivit dispozițiilor art.217 pct.d) din Legea nr.31/1990 poate
fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul
administrator care comite fraudă în dauna societății sau se
servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul
lui sau al altuia.
Fraudă poate fi considerată, în principiu, orice acțiune sau
inacțiune intențională săvârșită de asociatul
administrator. Sancțiunea excluderii poate fi aplicată
asociatului administrator pentru acțiunile sau inacțiunile
frauduloase în dauna societății, deci pentru un delict
intenționat săvârșit.
Elementul subiectiv rezultă din formularea textului și din natura
faptelor sancționate și anume intenția, autorul faptelor
delictuale urmărind sau acceptând un profit din activitatea sa
delictuală.
În speță, nu a fost dovedită intenția în săvârșirea
celor două fapte cu privire la care s-a invocat frauda. Neglijența
și inabilitatea în afaceri nu pot fi considerate fraudă atât timp cât
acestor fapte le lipsește elementul volițional care să
permită calificarea lor ca fiind acte de înșelăciune.
De asemenea, nu a fost dovedit nici prejudiciul adus
societății.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod
procedură civilă, Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâtul
M.Gh. împotriva deciziei nr.88/COM din 10 aprilie 2007 pronunțată de
Curtea de Apel Constanța – Secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a
modificat decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de
reclamantă.