ÎCCJ, decizie (scj.ro #83204)

Răspunderea administratorului . Frauda comisă de administrator în dauna societății – cauză de excludere a asociatului administrator în raport de art.222 (1) lit.d din Legea 31/1990, modificată Renunțarea de către asociatul administrator la însuși dreptul de creanță pe care societatea îl avea față de debitoare – în condițiile în care nu s-a realizat nici o compensare a eventualelor datorii reciproce dintre cele două societăți – constituie o conduită care nu respectă coordonatele și rigorile interesului societar și reprezintă o faptă delictuală intenționată săvârșită în dauna societății datorită calității sale de administrator, sancționată cu excluderea administratorului în sensul art.222 (1) lit.d din Legea nr.31/1990 modificată.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.173 din 25 ianuarie 2008) Reclamanta SC T.S.C. a solicitat, prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 19 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Brăila, excluderea asociatului S.D.N.M. din societate în temeiul art.221(1) lit.d din Legea nr.31/1990 republicată, susținând că pârâtul S.D.N.M., în calitate de asociat și administrator a comis o fraudă în dauna societății, cu consecința diminuării patrimoniului social urmare renunțării la însuși dreptul pretins în litigiul purtat cu debitoarea acestei sume, SC S.T., deși nu avea acordul celorlalți asociați pentru a face acest act de dispoziție. Au intervenit în proces, SC S.T.

și Dl. V.A. (asociați în societatea reclamantă), formulând cereri de intervenție în interes propriu, prin care au susținut că cererea de excludere a pârâtului este nefondată, acesta, în calitate de administrator a avut acordul celorlalți asociați pentru renunțarea la dreptul pretins față de debitoarea SC S.T., între cele două societăți operând o compensare a creanțelor lor reciproce. Prin sentința nr.123/ FCOM din data de 26 aprilie 2006 Tribunalul Brăila - Secția comercială și de Contencios Administrativ a respins ca nefondată acțiunea introductivă de instanță și a admis cererile de intervenție formulate de SC S.T. și Dl. V.A. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut din examinarea probelor cu înscrisuri, interogatorii și mărturii administrate, renunțarea făcută de pârât în litigiul purtat cu debitoarea SC S.T.

a fost urmarea unor discuții purtate în vederea compensării unor datorii reciproce, conduită care nu demonstrează intenția pârâtului de fraudare a patrimoniului societății. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând aprecierea eronată a probelor administrate și încălcarea dispozițiilor legale referitoare la excludere. Curtea de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia civilă nr.139/A din data de 30 octombrie 2006 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința fondului în sensul excluderii pârâtului din societate. Cu privire la părțile sociale rămase astfel disponibile, instanța a decis că ele se vor realoca asociațiilor rămași potrivit înțelegerii lor, sau în eventualitatea nerealizării acordului de voință, părțile sociale vor fi alocate proporțional cu cele deja deținute de către asociații care își manifestă acțiunea.

Instanța de apel a apreciat că proble administrate în cauză confirmă ipoteza excluderii prevăzută de art.222 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990 republicată, în condițiile în care compensare a datoriilor reciproce, ca bază a renunțării la dreptul pretins nu a fost demonstrată cu documente contabile legale, iar discuțiile în vederea compensării s-au prestat numai între pârât și intervenienți direct interesați în rezultatele debitoarei, datorită calității lor de asociați la SC S.T.. Împotriva acestei decizii pârâtul S.N.M.a declarat recurs, la data de 8 ianuarie 2007 solicitând modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă și menținerii sentinței pronunțate de Tribunalul Brăila.

Recurentul și-a întemeiat recursul pe motivele prevăzute de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă. Recursul este nefondat. (...) În cauză, renunțarea de către asociatul administrator la însuși dreptul de creanță pe care societatea îl avea față de debitoarea SC S.T., renunțare de care s-a luat act, în litigiul pendinte dintre cele două societăți finalizat prin sentința civilă nr.6733 din 17 august 2005 a Judecătoriei Secției 3 București, constituie o conduită care nu respectă coordonatele și rigorile interesului societar și aceasta deoarece la data renunțării la dreptul pretins nu se realizase nici o compensare a eventualelor datorii reciproce dintre cele două societăți.

Atitudinea administratorului, în aceste circumstanțe nu poate fi caracterizată ca fiind neglijența sau inabilitate, ci este o faptă delictuală intenționată săvârșită în dauna societății și aceasta tocmai datorită calității sale de administrator și a încrederii ce i-a fost conferită prin desemnarea sa, încredere de care a abuzat prin actul de renunțare consimțit. Prin urmare, dispozițiile art.222(1) lit.d din Legea nr.31/1990 republicată care reglementează cauză de excludere a asociatului administrator care comite fraudă în dauna societății, își găsesc aplicarea în cauză, hotărârea curții de apel nefiind susceptibilă de critică formulată de aplicare greșită a legii. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.