ÎCCJ, decizie (scj.ro #83204)

Răspunderea

administratorului

.

Frauda comisă de administrator în dauna societății – cauză

de excludere a asociatului administrator în raport de art.222 (1) lit.d din

Legea 31/1990, modificată

Renunțarea de către asociatul administrator la însuși dreptul de

creanță pe care societatea îl avea față de debitoare – în

condițiile în care nu s-a realizat nici o compensare a eventualelor

datorii reciproce dintre cele două societăți – constituie o

conduită care nu respectă coordonatele și rigorile interesului

societar și reprezintă o faptă delictuală

intenționată săvârșită în dauna societății

datorită calității sale de administrator, sancționată

cu excluderea administratorului în sensul art.222 (1) lit.d din Legea

nr.31/1990 modificată.

(Înalta

Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia

nr.173 din 25 ianuarie 2008)

Reclamanta SC T.S.C. a solicitat, prin acțiunea introductivă

înregistrată la data de 19 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului

Brăila, excluderea asociatului S.D.N.M. din societate în temeiul

art.221(1) lit.d din Legea nr.31/1990 republicată, susținând că

pârâtul S.D.N.M., în calitate de asociat și administrator a comis o

fraudă în dauna societății, cu consecința diminuării

patrimoniului social urmare renunțării la însuși dreptul pretins

în litigiul purtat cu debitoarea acestei sume, SC S.T., deși nu avea

acordul celorlalți asociați pentru a face acest act de

dispoziție.

Au intervenit în proces, SC S.T. și Dl. V.A. (asociați în societatea

reclamantă), formulând cereri de intervenție în interes propriu, prin

care au susținut că cererea de excludere a pârâtului este

nefondată, acesta, în calitate de administrator a avut acordul

celorlalți asociați pentru renunțarea la dreptul pretins

față de debitoarea SC S.T., între cele două societăți

operând o compensare a creanțelor lor reciproce.

Prin sentința nr.123/

FCOM

din data de 26 aprilie

2006 Tribunalul Brăila - Secția comercială și de Contencios

Administrativ a respins ca nefondată acțiunea introductivă de instanță

și a admis cererile de intervenție formulate de SC S.T. și Dl.

V.A.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut din examinarea probelor

cu înscrisuri, interogatorii și mărturii administrate,

renunțarea făcută de pârât în litigiul purtat cu debitoarea SC

S.T. a fost urmarea unor discuții purtate în vederea compensării unor

datorii reciproce, conduită care nu demonstrează intenția

pârâtului de fraudare a patrimoniului societății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie, vizând aprecierea eronată a probelor

administrate și încălcarea dispozițiilor legale referitoare la

excludere.

Curtea de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și

fluvială, prin decizia civilă nr.139/A din data de 30 octombrie 2006

a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința fondului în sensul

excluderii pârâtului din societate.

Cu privire la părțile sociale rămase astfel disponibile,

instanța a decis că ele se vor realoca asociațiilor

rămași potrivit înțelegerii lor, sau în eventualitatea

nerealizării acordului de voință, părțile sociale vor

fi alocate proporțional cu cele deja deținute de către asociații

care își manifestă acțiunea.

Instanța de apel a apreciat că proble administrate în cauză

confirmă ipoteza excluderii prevăzută de art.222 alin.1 lit.d

din Legea nr.31/1990 republicată, în condițiile în care compensare a

datoriilor reciproce, ca bază a renunțării la dreptul pretins nu

a fost demonstrată cu documente contabile legale, iar discuțiile în

vederea compensării s-au prestat numai între pârât și

intervenienți direct interesați în rezultatele debitoarei,

datorită calității lor de asociați la SC S.T..

Împotriva  acestei decizii pârâtul S.N.M.a declarat recurs, la data de 8

ianuarie 2007 solicitând modificarea hotărârii instanței de apel în

sensul respingerii apelului formulat de reclamantă și menținerii

sentinței pronunțate de Tribunalul Brăila.

Recurentul și-a întemeiat recursul pe motivele prevăzute de art.304

pct. 9 Cod procedură civilă.

Recursul este nefondat.

(...)  În cauză, renunțarea de către asociatul

administrator la însuși dreptul de creanță pe care societatea îl

avea față de debitoarea SC S.T., renunțare de care s-a luat act,

în litigiul pendinte dintre cele două societăți finalizat prin

sentința civilă nr.6733 din 17 august 2005 a Judecătoriei

Secției 3 București, constituie o conduită care nu respectă

coordonatele și rigorile interesului societar și aceasta deoarece la

data renunțării la dreptul pretins nu se realizase nici o compensare

a eventualelor datorii reciproce dintre cele două societăți.

Atitudinea administratorului, în aceste circumstanțe nu poate fi caracterizată

ca fiind neglijența sau inabilitate, ci este o faptă delictuală

intenționată săvârșită în dauna societății

și aceasta tocmai datorită calității sale de administrator și

a încrederii ce i-a fost conferită prin desemnarea sa, încredere de care a

abuzat prin actul de renunțare consimțit.

Prin urmare, dispozițiile art.222(1) lit.d din Legea nr.31/1990

republicată care reglementează cauză de excludere a asociatului

administrator care comite fraudă în dauna societății, își

găsesc aplicarea în cauză, hotărârea curții de apel nefiind

susceptibilă de critică formulată de aplicare greșită

a legii.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.312 (1) Cod procedură

civilă a respins recursul ca nefondat.