ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 320/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2384 din 20 aprilie 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, reclamanta Șt.M. a chemat în judecată pe pârâții M.G. și SC A.C. SRL Constanța, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună excluderea din societate a asociatului administrator M.G., obligarea acestuia la restituirea chitanțierelor cumpărate pe numele societății cu factura nr. 1293475 din 8 iulie 1998 și nepredate și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 6954/ COM din 24 octombrie 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, respinge acțiunea formulată de reclamanta Șt.M.

Respinge cererea de excludere a pârâtului M.G., ca nefondată, și respinge cererea de obligare a pârâtului M.G. la restituirea chitanțierelor cumpărate cu factura nr. 0293475/1998, ca rămasă fără obiect. Pentru a dispune astfel, instanța de prim grad a reținut că la termenul de judecată din data de 13 iunie 2006, în fața instanței de judecată, pârâtul a procedat la predarea chitanțierelor solicitate prin cerere de chemare în judecată. Cele două fapte invocate de reclamantă ca temei al sancționării pârâtului prin excludere din societatea în care îndeplinește calitatea de asociat administrator nu au fost contestate de acesta. Pârâtul a recunoscut atât împrejurarea virării sumei de 17.338.975 lei către SC G. SRL.

la data de 5 octombrie 2005. cât și nepredarea chitanțierelor și utilizarea unor chitanțe pentru această societate la care, de asemenea îndeplinește funcția de administrator. Cu privire la ambele situații a invocat eroarea de fapt și a procedat la remedierea acestora în cursul judecății. Prin decizia civilă nr. 88/ COM din 10 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, respinge, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat. Admite în parte apelul comercial declarat de reclamanta Șt.M. împotriva sentinței civile nr. 6954/ COM din 24 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în dosarul nr. 2384/COM/2006, în contradictoriu cu intimații-pârâți M.G.

și SC A.C. SRL Constanța. Schimbă în tot hotărârea primei instanțe în sensul că admite cererea formulată de Șt.M., în parte. Dispune excluderea din societatea SC A.C. SRL a pârâtului-administrator M.G. Menține dispozițiile primei instanțe referitoare la respingerea ca rămasă fără obiect a cererii privind restituirea chitanțierelor. Obligă intimatul-pârât M.G. la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului și apelului. Instanța de apel a reținut că pârâtul în mod conștient, cu excluderea culpei, pentru a obține „cheltuieli anticipate”, nescadente, nelegale, sau „diferențe de folosire” a procedat la alimentarea cu sume de bani a SC G. SRL timp de opt luni din fondurile SC A.C.

SRL, fonduri de a căror folosință aceasta din urmă a fost lipsită pe perioada menționată, aspect de natură a prejudicia în mod evident și avantaja cealaltă societate comercială. Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul M.G. a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța a făcut confuzie între fraudă și pagubă. Esențial în soluționarea fondului cauzei este că art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 are aplicare numai în caz de fraudă. Recursul este fondat. Înalta Curtea, analizând hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată că potrivit dispozițiilor art. 217 pct. d) din Legea nr. 31/1990 poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altuia.

Fraudă poate fi considerată, în principiu, orice acțiune sau inacțiune intențională săvârșită de asociatul administrator. Sancțiunea excluderii poate fi aplicată asociatului administrator pentru acțiunile sau inacțiunile frauduloase în dauna societății, deci pentru un delict intenționat săvârșit. Elementul subiectiv rezultă din formularea textului și din natura faptelor sancționate și anume intenția, autorul faptelor delictuale urmărind sau acceptând un profit din activitatea sa delictuală. În speță, nu a fost dovedită intenția în săvârșirea celor două fapte cu privire la care s-a invocat frauda. Neglijența și inabilitatea în afaceri nu pot fi considerate fraudă atât timp cât acestor fapte le lipsește elementul volițional care să permită calificarea lor ca fiind acte de înșelăciune.

De asemenea, nu a fost dovedit nici prejudiciul adus societății. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâtul M.G. împotriva deciziei nr. 88/ COM din 10 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, să modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta Șt.M. împotriva sentinței nr. 6954/ COM din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga intimata Șt.M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către recurentul M.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.G. împotriva deciziei nr. 88/ COM din 10 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta Șt.M. împotriva sentinței nr. 6954/ COM din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța. Obligă intimata Șt.M. la 200 lei cheltuieli de judecată către recurentul M.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2008.