ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3469/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3469/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții B.R. și Z.I.

prin acțiunea înregistrată la 26 septembrie 2005 pe rolul Tribunalului

Constanța, în contradictoriu cu pârâții SC C.L.S. SA Constanța și O.R.C.

Constanța, au solicitat:

- să se constate

nulitatea absolută parțială a actului adițional nr. 1/2004 la actele

constitutive ale pârâtei SC C.L.S. SA Constanța, respectiv a art. 8 din

contractul de societate referitor la administratori și art. 8 lit. a) din

statut, respectiv la administrarea societății;

- radierea

mențiunilor efectuate la O.R.C. Constanța potrivit încheierii judecătorului

delegat nr. 30758 din 28 decembrie 2004;

- să se constate

nulitatea hotărârilor adoptate de Consiliul de Administrație al pârâtei în

intervalul 17 decembrie 2004 până la pronunțarea hotărârii;

- obligarea pârâtei SC

C.L.S. SA Constanța la plata indemnizațiilor cuvenite în calitate de membri ai

consiliului de administrație, din 17 decembrie 2004 până la data plății

efective, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 948 pct. 3, 4 C. civ., art.

1552 și următoarele C. civ., art. 25 din Legea nr. 26/1990, art. 137 și 153 din

Legea nr. 31/1990.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că până la 17 decembrie 2004 au fost membri ai

Consiliului de Administrație al SC C.L.S. SA Constanța, fiind realeși în

funcție în cadrul A.G.A. din 26 martie 2003 pentru un mandat de 4 ani,

respectiv până în martie 2007.

În ședința A.G.A. din

17 decembrie 2004 cu încălcarea legii și a statutului a fost adoptată Hotărârea

nr. 1 din 17 decembrie 2004, care a statuat încetarea mandatului de administratori

a reclamanților.

S-a mai arătat că

Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2355/ COM din

16 august 2005, a admis acțiunea reclamantului B.R. și cererea de intervenție

accesorie promovată de intervenientul Z.I., a anulat Hotărârea A.G.E.A. din 17

decembrie 2004 a pârâtei SC C.L.S. SA Constanța și că față de această situație

se impune aplicarea principiului potrivit căruia anularea actului inițial

atrage nulitatea actului subsecvent, cu consecința anulării tuturor hotărârilor

adoptate de Consiliul de Administrație în intervalul 17 decembrie 2004 la zi ca

fiind luate de un organism nelegitim, precum și radierea mențiunilor efectuate

la Registrul Comerțului conform încheierii nr. 30758/2004.

Pârâta SC C.L.S. SA

Constanța a invocat pe cale de excepție prematuritatea acțiunii în raport de

dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990.

Prin încheierea din

16 noiembrie 2005 s-a respins, ca nefondată, excepția prematurității acțiunii,

suspendându-se judecata conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă

pe rol prin încheierea din 28 iunie 2006.

Tribunalul Constanța,

secția comercială, prin sentința civilă nr. 959/ COM din 14 februarie 2007, a

admis în parte acțiunea reclamanților B.R. și Z.I., constatând nulitatea absolută

parțială a actului adițional nr. 1/2004 la actele constitutive ale societății

pârâte SC C.L.S. SA Constanța, respectiv a art. 8 din contractul de societate

și art. 8 lit. a) din statut, obligând pârâta la plata a câte 9.221 lei cu

titlu de indemnizație brută către reclamanți pentru perioada 17 decembrie 2004

– 25 mai 2006.

A respins, ca

prematur, capătul de cerere privind radierea mențiunilor efectuate la O.R.C. Constanța

și ca nefondat, capătul de cerere privind constatarea nulității hotărârilor

adoptate de Consiliul de Administrație al societății pârâte, obligând pârâta la

1.920 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2355/COM

rămasă irevocabilă a fost anulată Hotărârea nr. 1/2004 a A.G.E.A. a pârâtei din

17 decembrie 2004, constatându-se nelegalitatea măsurii încetării mandatului

Consiliului de Administrație.

În speță, hotărârea nr.

1/2004 reprezintă actul inițial primar care a determinat modificarea actelor statutare,

iar anularea acesteia avea ca efect direct și anularea actelor subsecvente

concretizate în clauzele art. 8 ale contractului de societate și statutului.

Efectele anulării

hotărârii nr. 1/2004 se produc atât pentru viitor, cât și pentru trecut, înlăturându-se

toate consecințele juridice care s-au produs între momentul încheierii actului

juridic, hotărârea A.G.A., și acela al anulării efective a actului, respectiv

hotărârea judecătorească, astfel că se constată și nulitatea parțială a actului

adițional nr. 1/2004 la actele constitutive ale societății pârâte, respectiv art.

8 din contractul de societate și art. 8 lit. a) din statut.

În condițiile în care

s-a decis irevocabil și că revocarea din funcția de administrator s-a făcut

fără justă cauză, reclamanții sunt îndreptățiți la plata indemnizațiilor

calificate ca și daune interese, în raport de dispozițiile art. 137

1

alin. (4) teza II din Legea nr. 31/1990, ca și reparație a prejudiciului

suferit.

S-a reținut că

radierea mențiunilor pretinse din Registrul Comerțului este prematură în raport

de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, întrucât dreptul de a solicita

radierea se naște la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri

judecătorești și că pârâta datorează și cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 242/

COM din 15 noiembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat,

apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond.

În considerentele

deciziei s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2355/ COM din 16 august 2005 a

Tribunalului Constanța, secția comercială, rămasă definitivă și irevocabilă s-a

anulat Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 17 decembrie 2004 a SC C.L.S. SA Constanța,

care modifică actul constitutiv al societății, a fost luată cu încălcarea

prevederilor Legii nr. 31/1990, că mențiunile efectuate la O.R.C. Constanța

potrivit încheierii judecătorului delegat nr. 30668 din 27 decembrie 2004, au

avut ca obiect actul adițional nr. 1/2004 prin care s-au modificat actele

constitutive ale societății. Actul adițional nr. 1/2004 a avut la bază

Hotărârea nr. 1 adoptată de A.G.E.A. din 17 decembrie 2004 și numai această

hotărâre a fost contestată de reclamant în instanță și este anulată irevocabil,

iar Hotărârea nr. 2 a A.G.O.A. din 17 decembrie 2004, care nu a făcut obiectul

nici unei acțiuni și s-a reținut că dreptul de a solicita radierea se naște,

conform art. 25 din Legea nr. 26/1990, de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii de desființare a actului adițional nr. 1/2004 și cum această hotărâre

nu există, în mod legal capătul de cerere referitor la radierea mențiunilor

efectuate la O.R.C. Constanța potrivit încheierii judecătorului delegat nr. 30758

din 28 decembrie 2004 a fost respins, ca nefondat, actul adițional indicat

întrunind condițiile de fond și de formă stabilite de lege.

Curtea de apel a

respins și al doilea motiv de apel prin care s-a susținut că a fost încălcată

regula de drept conform căreia actul juridic subsecvent unui act nul este și el

lovit de nulitate când instanța de fond a respins capătul de cerere referitor

la constatarea nulității tuturor hotărârilor și deciziilor adoptate de

Consiliul de Administrație, cu atât mai mult cu cât Hotărârea nr. 2 a fost

adoptată de Adunarea Generală Ordinară, care a stat la baza funcționării

Consiliului de Administrație.

Împotriva menționatei

decizii, au declarat recurs reclamanții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât cuprinde motive străine

de natura pricinii, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea

deciziei și pe fond admiterea acțiunii sale în totalitate.

În criticile

formulate recurenții reclamanți susțin în esență că greșit au soluționat

instanțele excepția prematurității cererii de radiere a mențiunilor efectuate

la O.R.C. în baza actului adițional nr. 1/2004 și aplicarea principiilor de

drept ce definesc efectele nulității, în condițiile invalidării voinței interne

societare prin anularea irevocabilă a Hotărârii nr. 1/2004 a pârâtei, decizia nr.

1871 din 25 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

prin care s-a dispus modificarea actelor constitutive ale societății cu privire

la numărul membrilor Consiliului de Administrație; Hotărârea nr. 2/17 decembrie

2004 care a stat la baza funcționării Consiliului de Administrație al pârâtei a

rămas fără obiect, chiar dacă aceasta nu a făcut obiectul unei cereri de

anulare sau suspendare.

Recurenții reclamanți

susțin că, hotărârile și deciziile adoptate de Consiliul de Administrație sunt

lovite de nulitate câtă vreme acesta a funcționat în afara actelor

constitutive, ca urmare a anulării Hotărârii nr. 1/2004 prin care s-a dispus

modificarea actului constitutiv cu privire la numărul membrilor Consiliului de

Administrație care s-a mărit de la 7 la 9.

Intimata pârâtă SC C.L.S.

SA Constanța a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea

recursului reclamanților ca nefondat.

Recursul

reclamanților este fondat.

Astfel, se constată

că deși în mod corect instanța de apel a reținut situația de fapt în sensul că

prin sentința civilă nr. 2355/ COM din 16 august 2005 a Tribunalului Constanța,

rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului, decizia civilă nr. 346/

COM din 19 decembrie 2005, și respingerea recursului, decizia civilă nr. 1871

din 25 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a

admis acțiunea formulată de reclamantul B.R. și cererea de intervenție

accesorie formulată de intervenientul Z.I. și s-a anulat Hotărârea A.G.E.A. nr.

1 din 17 decembrie 2004 a SC C.L.S. SA Constanța, aceasta a soluționat în mod

greșit excepția prematurității cererii de radiere a mențiunilor efectuate la O.R.C.,

în baza Actului Adițional nr. 1/2004 și aplicarea principiilor de drept ce

definesc efectele nulității.

Este evident că

există o strânsă interdependență între valabilitatea Actului adițional nr. 1/2004

și a Hotărârii nr. 1 adoptată de A.G.E.A. din 17 decembrie 2004, și că prin

anularea în mod irevocabil a Hotărârii nr. 1/2004 a A.G.E.A., Hotărârea nr. 2/2004

adoptată în A.G.O.A. din 17 decembrie 2004, prin care au fost nominalizați cei

9 membri ai Consiliului de Administrație aleși în baza unei hotărâri anulate

ulterior, respectiv Hotărârea nr. 1/2004, a rămas fără obiect.

În perioada 17

decembrie 2004, data adoptării Hotărârii nr. 1/2004 de către A.G.E.A., și 25

mai 2006, când Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a

pronunțat prin decizie irevocabilă asupra anulării Hotărârii A.G.E.A. nr. 1/2004,

Consiliul de Administrație a funcționat nelegal.

Anularea actului

inițial, a Hotărârii nr. 1/2004, atrage desființarea actului subsecvent,

respectiv a hotărârilor Consiliului de Administrație.

Prin Hotărârea nr. 1/2004

au fost modificate actele constitutive ale pârâtei cu privire la numărul

membrilor Consiliului de Administrație de la 7 la 9 și numai ca urmare a

adoptării acesteia s-a dat Hotărârea nr. 2 din 17 decembrie 2004 aprobată de

Hotărârea A.G.O.A. care a nominalizat cei 9 membri ai Consiliului de

Administrație.

Față de această

situație nu se poate reține argumentul Curții de Apel Constanța în raport de

care Consiliul de Administrație a funcționat legal în baza Hotărârii nr. 2/2004.

În cauză principiul

anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial are deplină

eficiență, fiind o consecință firească a efectelor nulității, retroactivității

și repunerii în situația anterioară.

În speță, Hotărârea nr.

1/2004 nu reprezintă decât actul inițial primar care a determinat modificarea

actelor statutare, ori anularea acesteia ca și efect direct atrage după sine și

anularea actelor subsecvente a hotărârilor adoptate de Consiliul de

Administrație nelegal instalat ca urmare a invalidării voinței interne

societare.

Așa fiind, cum

decizia instanței de apel este nelegală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin.

(1) și (2) C. proc. civ., urmează să admită recursul reclamanților, să modifice

decizia, să admită apelul, să schimbe hotărârea instanței de fond în sensul

admiterii și cererii de radiere a mențiunilor de la O.R.C. Constanța privind

actul adițional nr. 1/2004 la actul constitutiv, menținând restul dispozițiilor

sentinței.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., va fi obligată pârâta și la plata sumei de 2.020,15 lei cheltuieli

de judecată către reclamanți.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții B.R. și Z.I. împotriva deciziei nr. 242/ COM din 15

noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că

admite apelul acelorași părți declarat împotriva sentinței nr. 959/ COM din 14

februarie 2007 a Tribunalului Constanța, secția comercială.

Schimbă în parte

sentința de fond în sensul că admite și cererea de radiere a mențiunilor de la

O.R.C. privind actul adițional nr. 1/2004 la actul constitutiv.

Menține restul

dispozițiilor sentinței.

Obligă intimata SC C.L.S.

SA Constanța la plata sumei de 2.020,15 lei cheltuieli de judecată către

recurenți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2008.