ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4093/2010

Prin sentința comercială nr. 12419 din 3 noiembrie 2009 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă cererea

restrânsă formulată de reclamanta SC A. SRL și pârâta A.D.S.

A fost obligată pârâta la plata

sumei de 164.077,23 lei reprezentând sume executate silit, actualizate cu rata

inflației.

A fost obligată pârâta la 7.285 lei

cheltuieli de judecată în prezentul proces.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 41489/3/2008

reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. pronunțarea

unei sentințe prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 179.439,29 lei

reprezentând cheltuieli de judecată și sume executate silit pe parcursul

soluționării procesului finalizat prin decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând probatoriul administrat, Tribunalul

a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 3787/2003 pe rolul Tribunalului

Constanța, secția comercială, reclamanta A.D.S. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta SC A. SRL pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună rezilierea

contractului de concesiune din 21 decembrie 2000, precum și obligarea pârâtei

la plata redevenței neachitate la termenele scadente și a penalităților de

întârziere.

Prin sentința civilă nr. 8742 din 16

decembrie 2004 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată acțiunea.

Prin decizia nr. 698 din 21

februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 33 din

26 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța și în consecință a respins apelul

declarat de A.D.S. împotriva sentinței civile nr. 8742 din 16 decembrie 2004 a

Tribunalului Constanța.

Prin parcursul soluționării

procesului A.D.S. a demarat procedura de executare silită pentru plata redevenței

și a penalităților de întârziere pretinse prin acțiunea menționată.

Conform raportului de expertiză

contabilă întocmit de expertul C.G. în baza ordinului de executare silită din

27 ianuarie 2005 au fost încasate redevențe și penalități în sumă totală de 86.662,25

RON; compensare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de compensare

anexă la H.G. nr. 315/2002, suma totală de 55.098,44 RON.

Reclamanta și-a restrâns obiectul

cererii, renunțând la plata sumei de 18.003,77 lei RON cu titlu de redevența

plătită prin compensare, confirmând apărarea pârâtei în sensul că redevența

respectivă este aferentă unui an anterior decât cel ce a făcut obiectul

litigiului finalizat prin Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008.

Tribunalul observat dispozițiile art.

402

2

alin. (3)

C. proc. civ.

conform

cărora, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în

condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței

judecătorești competente potrivit legii.

În speță, având în vedere că instanțele

au statuat definitiv și irevocabil asupra netemeiniciei pretențiilor A.D.S.,

este evident că sumele executate pe parcursul procesului și care se circumscriu

obiectului cererii deduse judecății, reprezintă plată nedatorată.

Prin decizia comercială nr. 317 din

19 mai 2010 a C.A.B., secția a V-a comercială, s-a respins, ca nefondat apelul

formulat de apelanta pârâtă A.D.S. împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții instanța

de apel a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

reclamanta SC A. SRL în cadrul procedurii de întoarcere a executării solicită

obligarea pârâtei A.D.S. la plata sumei de 179.439,29 lei reprezentând

cheltuieli efectuate de reclamantă și sume executate de A.D.S. care trebuie

restituite având în vedere decizia nr. 698/2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție. În temeiul art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.,

având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus asupra

restabilirii titlului A.D.S., reclamanta urmând calea separată prevăzută de art.

404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Susținerea apelantei referitoare la

un alt dosar (9748/2005 al Judecătoriei Constanța) ce a avut ca obiect

contestație la executare și în care reclamanta a renunțat la judecata cauzei,

contestație fără de care nu este posibilă soluționarea unei cereri de

întoarcere a executării, este nefondată neavând relevantă formularea sau nu a

unei contestații la executare fiind deja în situația în care s-a executat o

decizia civilă respectiv decizia civilă nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007 a

Curții de Apel Constanța ulterior modificată prin decizia nr. 698 din 21

februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fiind o decizie irevocabilă și

intrată în puterea lucrului judecat, dispozițiile acesteia sunt obligatorii;

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind desființat titlul

executoriu al A.D.S. respectiv decizia nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007 sunt

îndeplinite condițiile art. 404

1

alin. (2) și (3) C. proc. civ.,

fiind posibilă întoarcerea executării.

Întrucât este vorba de o sumă de

bani, partea este îndreptățită să obțină suma de bani executată deoarece culpa

sa în neexecutarea contractului nu a fost reținută ci s-a apreciat că a fost în

fața unei imposibilități cu caracter obiectiv (forța majoră, din cauza secetei

prelungite culturile fiind compromise).

Susținerile apelantei din al II -lea

motiv de apel - referitoare la sumele datorate de părți în sensul că în prezent

s-ar datora doar suma de 72.106,09 lei și nu 86.662,25 lei sunt nefondate.

Suma de 86.662,25 lei, astfel cum

rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (dosar T.B.)

reprezintă popririle efectuate în baza ordinului de executare silită emis de

A.D.S. și penalități; alte sume și alte compensări nu pot fi avute în vedere în

prezenta acțiune față de obiectul acesteia (restituire sau executare silit) și

în lipsa unei cereri reconvenționale.

Cât privește acordarea cheltuielilor

de judecată, date fiind dispozițiile art. 274 C. proc. civ., s-a apreciat că în

prezenta acțiune pârâta (A.D.S.) a căzut în pretenții astfel încât fiind în

culpă procesuală va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta pârâtă A.D.S. nu a motivat

în niciun fel de ce apreciază că în prezentul proces nu este în culpă

procesuală, iar cauza având ca obiect contestația la executare la care SC A.

SRL a renunțat reclamanta a fost executată silit înainte de rămânerea

irevocabilă a deciziei Curții de Apel Constanța, modificată ulterior prin

Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru toate aceste considerente,

curtea de apel a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta A.D.S. București, invocând dispozițiile art. 304 și urm.

C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și

schimbarea deciziei Curții de Apel, în sensul respingerii acțiunii reclamantei

față de A.D.S.

În motivarea recursului, pârâta

susține în esență că prin prezenta acțiune, reclamanta formulează o cerere de

întoarcere a executării silite, deși între părți nu a existat o contestație la

executare soluționată irevocabil în favoarea SC A. SRL Constanța.

În ce privește acordarea

cheltuielilor de judecată precizează că fundamentul acordării cheltuielilor de

judecată avansate de partea care a câștigat procesul îl reprezintă culpa

procesuală, ceea ce nu se poate reține în sarcina A.D.S., reclamanta fiind cea

care a renunțat la judecată în cadrul contestației la executare, deci în

concluzie ea nu poate fi obligată la plata acestor cheltuieli de judecată.

Înalta Curte a pus în discuția

părții prezente, în ședința de astăzi excepția nulității cererii de recurs,

invocate de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C.

proc. civ.

, cu

motivarea că în recursul formulat de pârâtă nu sunt menționate motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază și pentru care este criticată decizia Curții

de Apel.

Asupra excepției invocate de

intimata-reclamantă, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1)

C. proc. civ.

se constată următoarele:

Recursul, potrivit Titlului V,

Capitol I C. proc. civ., este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care

se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 302

1

C. proc. civ.

a prevăzut mențiunile obligatorii pe

care trebuie să le conțină cererea de recurs.

Printre aceste mențiuni, la lit. c)

s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub

sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se

întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau

casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de recurs,

rezultă că recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei atacate, în raport

cu prevederile art. 304 și urm.

C. proc. civ.

, însă argumentele folosite în susținerea motivelor de

recurs nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct.

1 - 9

C. proc. civ.

, ci vizează aspecte ce țin de

situația de fapt, ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

În atare situație, Înalta Curte va

admite excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă, va da

eficiență prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ.

și va constata nul recursul declarat

de pârâta A.D.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității

recursului.

Constată nul recursul declarat de

pârâta A.D.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 317 din 19 mai 2010 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2010.