ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4093/2010

Prin sentința comercială nr. 12419 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă cererea restrânsă formulată de reclamanta SC A. SRL și pârâta A.D.S. A fost obligată pârâta la plata sumei de 164.077,23 lei reprezentând sume executate silit, actualizate cu rata inflației. A fost obligată pârâta la 7.285 lei cheltuieli de judecată în prezentul proces. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 41489/3/2008 reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 179.439,29 lei reprezentând cheltuieli de judecată și sume executate silit pe parcursul soluționării procesului finalizat prin decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând probatoriul administrat, Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 3787/2003 pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, reclamanta A.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună rezilierea contractului de concesiune din 21 decembrie 2000, precum și obligarea pârâtei la plata redevenței neachitate la termenele scadente și a penalităților de întârziere. Prin sentința civilă nr. 8742 din 16 decembrie 2004 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată acțiunea. Prin decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 33 din 26 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța și în consecință a respins apelul declarat de A.D.S.

împotriva sentinței civile nr. 8742 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Constanța. Prin parcursul soluționării procesului A.D.S. a demarat procedura de executare silită pentru plata redevenței și a penalităților de întârziere pretinse prin acțiunea menționată. Conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul C.G. în baza ordinului de executare silită din 27 ianuarie 2005 au fost încasate redevențe și penalități în sumă totală de 86.662,25 RON; compensare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de compensare anexă la H.G. nr. 315/2002, suma totală de 55.098,44 RON. Reclamanta și-a restrâns obiectul cererii, renunțând la plata sumei de 18.003,77 lei RON cu titlu de redevența plătită prin compensare, confirmând apărarea pârâtei în sensul că redevența respectivă este aferentă unui an anterior decât cel ce a făcut obiectul litigiului finalizat prin Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008. Tribunalul observat dispozițiile art. 402 2 alin. (3) C. proc.

civ. conform cărora, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii. În speță, având în vedere că instanțele au statuat definitiv și irevocabil asupra netemeiniciei pretențiilor A.D.S., este evident că sumele executate pe parcursul procesului și care se circumscriu obiectului cererii deduse judecății, reprezintă plată nedatorată. Prin decizia comercială nr. 317 din 19 mai 2010 a C.A.B., secția a V-a comercială, s-a respins, ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă A.D.S. împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei soluții instanța de apel a reținut următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A. SRL în cadrul procedurii de întoarcere a executării solicită obligarea pârâtei A.D.S.

la plata sumei de 179.439,29 lei reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantă și sume executate de A.D.S. care trebuie restituite având în vedere decizia nr. 698/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În temeiul art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus asupra restabilirii titlului A.D.S., reclamanta urmând calea separată prevăzută de art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ.

Susținerea apelantei referitoare la un alt dosar (9748/2005 al Judecătoriei Constanța) ce a avut ca obiect contestație la executare și în care reclamanta a renunțat la judecata cauzei, contestație fără de care nu este posibilă soluționarea unei cereri de întoarcere a executării, este nefondată neavând relevantă formularea sau nu a unei contestații la executare fiind deja în situația în care s-a executat o decizia civilă respectiv decizia civilă nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța ulterior modificată prin decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Fiind o decizie irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, dispozițiile acesteia sunt obligatorii; prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind desființat titlul executoriu al A.D.S.

respectiv decizia nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007 sunt îndeplinite condițiile art. 404 1 alin. (2) și (3) C. proc. civ., fiind posibilă întoarcerea executării. Întrucât este vorba de o sumă de bani, partea este îndreptățită să obțină suma de bani executată deoarece culpa sa în neexecutarea contractului nu a fost reținută ci s-a apreciat că a fost în fața unei imposibilități cu caracter obiectiv (forța majoră, din cauza secetei prelungite culturile fiind compromise). Susținerile apelantei din al II -lea motiv de apel - referitoare la sumele datorate de părți în sensul că în prezent s-ar datora doar suma de 72.106,09 lei și nu 86.662,25 lei sunt nefondate. Suma de 86.662,25 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (dosar T.B.) reprezintă popririle efectuate în baza ordinului de executare silită emis de A.D.S.

și penalități; alte sume și alte compensări nu pot fi avute în vedere în prezenta acțiune față de obiectul acesteia (restituire sau executare silit) și în lipsa unei cereri reconvenționale. Cât privește acordarea cheltuielilor de judecată, date fiind dispozițiile art. 274 C. proc. civ., s-a apreciat că în prezenta acțiune pârâta (A.D.S.) a căzut în pretenții astfel încât fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Apelanta pârâtă A.D.S. nu a motivat în niciun fel de ce apreciază că în prezentul proces nu este în culpă procesuală, iar cauza având ca obiect contestația la executare la care SC A. SRL a renunțat reclamanta a fost executată silit înainte de rămânerea irevocabilă a deciziei Curții de Apel Constanța, modificată ulterior prin Decizia nr. 698 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru toate aceste considerente, curtea de apel a respins apelul ca nefondat. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta A.D.S. București, invocând dispozițiile art. 304 și urm. C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și schimbarea deciziei Curții de Apel, în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de A.D.S. În motivarea recursului, pârâta susține în esență că prin prezenta acțiune, reclamanta formulează o cerere de întoarcere a executării silite, deși între părți nu a existat o contestație la executare soluționată irevocabil în favoarea SC A. SRL Constanța.

În ce privește acordarea cheltuielilor de judecată precizează că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul îl reprezintă culpa procesuală, ceea ce nu se poate reține în sarcina A.D.S., reclamanta fiind cea care a renunțat la judecată în cadrul contestației la executare, deci în concluzie ea nu poate fi obligată la plata acestor cheltuieli de judecată. Înalta Curte a pus în discuția părții prezente, în ședința de astăzi excepția nulității cererii de recurs, invocate de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. , cu motivarea că în recursul formulat de pârâtă nu sunt menționate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și pentru care este criticată decizia Curții de Apel.

Asupra excepției invocate de intimata-reclamantă, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. se constată următoarele: Recursul, potrivit Titlului V, Capitol I C. proc. civ., este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege. În acest sens, art. 302 1 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs. Printre aceste mențiuni, la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei atacate, în raport cu prevederile art. 304 și urm. C. proc. civ. , însă argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. , ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt, ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. În atare situație, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă, va da eficiență prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de pârâta A.D.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității recursului. Constată nul recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 317 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.