ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4337/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 6 aprilie

1998, reclamanții N.Ș., N.A.V., D.M., L.E., P.S., Ș.S., P.I., P.A., C.E., O.A.

solicită instanței să oblige pe pârâții P.N. și B.G. să-și respecte obligațiile

asumate prin actul adițional nr. 1 la contractul și statutul SC P.C. SA Constanța,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă din 6 mai 1998,

Judecătoria Constanța admite excepția necompetenței materiale de soluționare a

cauzei și declină competența soluționării acestei acțiuni comerciale în

favoarea Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 1327/ COM

din 14 septembrie 1999, Tribunalul Constanța, secția comercială, admite

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și respinge cererea

formulată de reclamanți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără

calitate, reținând că pârâții sunt acționari ai unei societăți comerciale care,

potrivit Legii nr. 31/1990, are patrimoniu propriu distinct de cel al

asociaților, astfel că numai societatea comercială putea fi chemată în justiție

ca pârâtă și nu asociații care au rămas în societate.

Prin decizia civilă nr. 254/ COM din

10 aprilie 2000, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, respinge ca

nefondat apelul declarat de reclamanți reținând că temeiul juridic al acțiunii

invocat de reclamanții apelanți, respectiv art. 1073-1090 C. civ., nu este

aplicabil în cauză atât timp cât Legea nr. 31/1990, republicată, prevede o

procedură anume, în caz de neplată a vărsămintelor de către acționari, chiar și

în situația cesiunii acțiunilor așa cum s-a realizat de părți și societate prin

actul adițional, întocmit în baza hotărârii A.G.A.

Împotriva soluției instanței de apel

au declarat apel reclamanții N.Ș., P.S., P.I. și C.E., solicitând admiterea

acestuia și, fără a-l motiva în drept, constatarea existenței calității procesuale

pasive a pârâților.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar, pârâții solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de

judecată.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că acesta nu este motivat în drept, dar, cu aplicarea

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se poate aprecia că motivul expus de

recurenți poate fi încadrat în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., în discuție fiind actul adițional nr. 1/1995 la actele constitutive ale SC

P.C. SA, al cărui conținut a fost greșit interpretat de instanță, în opinia

recurenților.

Recursul este nefondat.

În mod corect instanța de apel a

constatat că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că pârâții nu au

calitate procesuală pasivă.

Actul adițional nr. 1/1995 la actele

constitutive ale SC P.C. SA, întocmit în baza hotărârii A.G.A. din societate,

cuprindea, în vederea operării mențiunilor la R.C., modificarea situației

acționariatului prin cesiunea de acțiuni, fără a modifica forma juridică a

respectivei societăți. SC P.C. SA fiind și rămânând o societate comercială pe

acțiuni, acționarii acesteia răspund pentru pasivul social numai în limita

aportului lor la capitalul social. Cesiunea acțiunilor către alți acționari sau

către terți nu antrenează modificarea răspunderii specifice a acționarilor unei

societăți comerciale pentru pasivul acesteia. Acționarii sunt obligați la

vărsarea capitalului subscris, dar această obligație subzistă față de societate

și nu față de cedentul acțiunilor și numai dacă acțiunile cesionate nu ar fi

fost integral vărsate de către cedent. Cum în cauză recurenții reclamanți nu au

probat existența vreuneia din situațiile evocate și nici că ar reprezenta

societatea în procedura de urmărire a acționarilor pârâți pentru vărsarea

capitalului subscris, în mod corect s-a reținut de instanțele de fond și de

apel că pârâții nu au calitate procesuală pasivă. Pentru a fi putut eventual

promova acțiunea împotriva pârâților pentru neachitarea creditelor și

dobânzilor societății la bănci și terți, pe care reclamanții recurenți se pare

că le-au garantat, ar fi trebuit să fi subrogat pe cesionari în această

calitate de garanți în raport de băncile creditoare, ceea ce reclamanții nu au

dovedit.

Cu această suplimentare de motivare,

recursul reclamanților urmează a fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., decizia instanței de apel fiind temeinică și legală.

Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.,

recurenții reclamanți urmează a fi obligați solidar la plata către intimații

pârâți a sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând

în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții N.Ș., P.S., P.I., C.E., N.A.V. moștenitoare a lui S.S., P.A., O.A.,

L.E. și D.M., împotriva deciziei nr. 254/ COM din 10 aprilie 2000 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenții la 10.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2005.