ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2370/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2370/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 decembrie 2006,
reclamantul S.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I. anularea Hotărârii
nr. 23217 din 6 noiembrie 2006 și obligarea autorității pârâte să emită o nouă
hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 123 din
17 ianuarie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat
pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului
drepturile din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 12 octombrie 1943 – 6 martie
1945, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, Instanța
a reținut, în esență, că reclamantul, născut ulterior datei la care tatăl său a
fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceeași
consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca
urmare a persecuțiilor etnice exercitate, în toată perioada menționată de lege,
fiind o persoană din categoria celor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâta C.J.P.I., solicitând modificarea hotărârii atacate în
sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a susținut că
reclamantul nu a dovedit că a fost strămutat în altă localitate decât cea de
domiciliu în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
A mai arătat recurenta că de
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pot beneficia numai acele persoane
care au fost născute sau concepute la data strămutării, nu și copiii concepuți
după strămutare.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive
etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă
localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare unui tratat bilateral.
În speță, în mod corect Instanța
a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost
strămutați are același statut ca aceștia, întrucât au suferit aceleași
consecințe nefavorabile și prejudicii.
Faptul că reclamantul se
încadrează în prevederile art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000 rezultă din
probele administrate în cauză respectiv: declarația cu privire la averea
imobiliară a bunicului reclamantului și acte de stare civilă, declarațiile
martorilor și copia extrasă de la tabelul cu refugiați și copia actului de
naștere al reclamantei.
În consecință, soluția Instanței
fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta C.J.P.I. împotriva sentinței civile nr. 123 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 mai 2007.