Decizia nr. 2670/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 octombrie 2006, reclamanta T.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16120/380 din 31 iulie 2006 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 305 din 31 ianuarie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 28 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2006. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că reclamanta s-a născut la data de 28 septembrie 1942 în județul Constanța, părinții săi fiind strămutați din Bulgaria în România în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. A mai reținut Instanța că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca și aceștia, urmare persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. Recurenta a arătat, în esență, că Legea nr. 189/2000, nu îi prevede ca beneficiari și pe copiii născuți ulterior datei strămutării părinților, sentința Instanței de Fond fiind, astfel, nelegală și netemeinică. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Prin Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin H.G.

nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. În speță, în mod corect Instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, întrucât consecințele nefavorabile și prejudiciile pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, s-au răsfrânt și asupra sa. Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorilor R.C.

și M.P. și acte de stare civilă. În consecință, soluția Instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 305 din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.