ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 212/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16266/516 din 23 noiembrie 2006 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât, în urma Tratatului încheiat între România și Bulgaria în luna septembrie a anului 1940, familia sa a fost strămutată din Bulgaria în România, iar, de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază și persoana născută după data refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 1520 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, Instanța dispunând anularea hotărârii atacate.

Totodată, Instanța a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 05 septembrie 1943 - 06 martie 1945, începând cu data de 01 noiembrie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut, în esență, că pârâta a dat o interpretare greșită art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că a apreciat că reclamanta nu se încadrează în aceste prevederi legale, deși, din înscrisurile depuse în probațiune, rezultă că părinții reclamantei au făcut obiectul schimbului de populație, urmare a Tratatului încheiat la Craiova la 7 septembrie 1940. Prima instanță a apreciat că art. 1 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 nu cuprinde vreo mențiune referitoare la necesitatea nașterii beneficiarului acestei legi anterior efectivei strămutări a autorilor săi, efectele schimbului de populație și privațiunile cauzate extinzându-se bineînțeles și asupra copiilor născuți în această perioadă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.P.M.B., criticând sentința pronunțată pe motivele prevăzute de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, că cererea petentei a fost respinsă în mod temeinic și legal, motivat de faptul că aceasta s-a născut în data de 5 septembrie 1943, așadar după trei ani de la schimbul obligatoriu de populație, pe teritoriul României, aceasta nepărăsind vreodată teritoriul țării. A mai opinat recurenta pârâtă că de prevederile Legii nr. 189/2000 nu pot beneficia copiii concepuți după strămutare, iar că, în măsura în care legiuitorul ar fi considerat că și această categorie este îndrituită să beneficieze de drepturile compensatorii, ar fi prevăzut în mod expres această situație.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției. Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că Instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 1520 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2008.