ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 212/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta T.N. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16266/516 din 23

noiembrie 2006 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că,

în opinia sa, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000,

întrucât, în urma Tratatului încheiat între România și Bulgaria în luna

septembrie a anului 1940, familia sa a fost strămutată din Bulgaria în România,

iar, de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază și persoana născută după

data refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 1520 din 5

iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, Instanța dispunând anularea

hotărârii atacate. Totodată, Instanța a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 pentru perioada 05 septembrie 1943 - 06 martie 1945,

începând cu data de 01 noiembrie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a

reținut, în esență, că pârâta a dat o interpretare greșită art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, în sensul că a apreciat că reclamanta nu se încadrează în

aceste prevederi legale, deși, din înscrisurile depuse în probațiune, rezultă

că părinții reclamantei au făcut obiectul schimbului de populație, urmare a

Tratatului încheiat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Prima instanță a apreciat că art. 1 alin. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 nu cuprinde vreo mențiune referitoare la

necesitatea nașterii beneficiarului acestei legi anterior efectivei strămutări

a autorilor săi, efectele schimbului de populație și privațiunile cauzate

extinzându-se bineînțeles și asupra copiilor născuți în această perioadă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs C.P.M.B., criticând sentința pronunțată pe motivele prevăzute de art.

304 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că cererea

petentei a fost respinsă în mod temeinic și legal, motivat de faptul că aceasta

s-a născut în data de 5 septembrie 1943, așadar după trei ani de la schimbul

obligatoriu de populație, pe teritoriul României, aceasta nepărăsind vreodată

teritoriul țării.

A mai opinat recurenta pârâtă că de prevederile

Legii nr. 189/2000 nu pot beneficia copiii concepuți după strămutare, iar că,

în măsura în care legiuitorul ar fi considerat că și această categorie este

îndrituită să beneficieze de drepturile compensatorii, ar fi prevăzut în mod

expres această situație.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai

sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin

persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții

în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele

persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare

concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil,

fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță.

Din probatoriul administrat în cauză,

în speță înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă

se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de

măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu

prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr.

127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că

Instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind

nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr.

1520 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2008.