ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel București nr. 5555 din 29 mai 2006, reclamantul

M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr.

15.302/608 din 12 august 2005, stabilirea calității sale de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la acordarea

acestor drepturi pentru perioada 6 februarie – 6 martie 1945.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1725 din 5

septembrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B. A anulat Hotărârea nr.

15302/608 din 12 august 2005 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să stabilească

reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr.

189/2000 cu modificările și completările ulterioare și să-i acorde acestuia

drepturile prevăzute, pentru perioada 6 februarie – 6 martie 1945.

În motivarea soluției s-a

reținut că nu au relevanță faptul că reclamantul nu era născut în momentul

strămutării părților săi, întrucât acesta a suportat de la naștere, toate

privațiunile specifice condiției părinților săi, care au fost strămutați din județul

Caliacra, Bulgaria, în România.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.P.M.B., criticând-o potrivit art. 304 pct. 8

și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că,

reclamantul s-a născut după 4 ani față de data semnării Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940, astfel că, fiind născut pe teritoriul românesc, după ce

părinții săi fuseseră strămutați, reclamantul nu poate să fie beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000. Pârâta invocă și tardivitatea acțiunii, în

raport cu data comunicării hotărârii contestate.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 304

1

se constată că, recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că,

reclamantul M.C. s-a născut la data 6 februarie 1945, din părinții M.I. și M.T.,

la București, aceștia fiind strămutați din Bulgaria, localitatea Hasi –

Kiasiler, județul Caliacra, în România, inițial în comuna Baia, județul Tulcea,

apoi la București.

Se reține că reclamantul a

făcut dovada refugiului părților săi cu înscrisuri, declarații de martori

autentificate: G.E. și D.F.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Cât privește al doilea motiv

de recurs, referitor la tardivitatea acțiunii, excepție neinvocată de pârâtă la

fond, urmează a fi respins de asemenea ca nefondat, întrucât pârâta nu a făcut

dovada datei la care reclamantul a primit hotărârea atacată.

Instanța de Fond a reținut

corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și

va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 1725 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2007.