ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie 2006, reclamanta G.O. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16161/363 din 15 septembrie 2006 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 594 din 22 februarie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 februarie 1942 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că reclamanta s-a născut la data de 10 februarie 1942 în comuna Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, părinții săi fiind strămutați din Bulgaria în România urmare schimbului de populație ce a avut loc în baza Tratatului de la Craiova semnat la 7 septembrie 1940. A mai reținut Instanța că reclamanta a făcut dovada persecuției etnice, astfel încât, pârâta a respins în mod nelegal cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii. Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea Instanței de Fond este nelegală și netemeinică, deoarece reclamanta s-a născut după 1 an și 5 luni de la semnarea Tratatului de la Craiova în baza căruia au fost strămutați părinții săi, iar Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari și pe copiii născuți după strămutarea părinților. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. În speță, în mod corect Instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, întrucât consecințele nefavorabile și prejudiciile pe care le-a suferit familia, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, s-au răsfrânt și asupra sa. Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: extras de la tabelul cu evacuații din Cadrilater, situația privind averea imobilă – rurală, a locuitorului C.V., tatăl reclamantei, acte de stare civilă.

În consecință, soluția Instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M..B. împotriva sentinței civile nr. 594 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.