ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2671/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie 2006,

reclamanta G.O. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B., anularea Hotărârii nr.

16161/363 din 15 septembrie 2006 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 594 din

22 februarie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat

pârâta să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 februarie 1942 - 6 martie

1945.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că reclamanta s-a născut la data de 10 februarie 1942 în comuna

Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, părinții săi fiind strămutați din

Bulgaria în România urmare schimbului de populație ce a avut loc în baza

Tratatului de la Craiova semnat la 7 septembrie 1940.

A mai reținut Instanța că

reclamanta a făcut dovada persecuției etnice, astfel încât, pârâta a respins în

mod nelegal cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul

respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut, în

esență, că hotărârea Instanței de Fond este nelegală și netemeinică, deoarece

reclamanta s-a născut după 1 an și 5 luni de la semnarea Tratatului de la Craiova în baza căruia au fost strămutați părinții săi, iar Legea nr. 189/2000 nu îi prevede

ca beneficiari și pe copiii născuți după strămutarea părinților.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare unui tratat bilateral.

În speță, în mod corect Instanța

a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut ca aceștia, întrucât consecințele nefavorabile și

prejudiciile pe care le-a suferit familia, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate, s-au răsfrânt și asupra sa.

Faptul că reclamanta se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate

în cauză, respectiv: extras de la tabelul cu evacuații din Cadrilater, situația

privind averea imobilă – rurală, a locuitorului C.V., tatăl reclamantei, acte

de stare civilă.

În consecință, soluția Instanței

fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.P.M..B. împotriva sentinței civile nr. 594 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2007.