ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 7424/2 din 25 iulie 2006, reclamanta D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16018/273 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, arătând că s-a născut în timp ce părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3249 din 29 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M. în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B.

A anulat Hotărârea nr. 16018/273 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 26 iunie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2006. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta s-a născut în anul 1942, în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, efectele privațiunilor cauzate de schimbul de populație răsfrângându-se și asupra copiilor născuți în această perioadă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.P.M.B., criticând-o potrivit art. 304 pct. 8 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând în esență că, reclamanta s-a născut după mai mult de 1 an față de data semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, astfel că, fiind născută pe teritoriul românesc, după ce părinții săi fuseseră strămutați, reclamanta nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 304 1 se constată că, recursul este nefondat. Este necontestat faptul că, reclamanta D.M., fiica lui D. și G.A., s-a născut la data 26 iunie 1942, la Constanța, părinții săi fiind strămutați din Bulgaria, localitatea Enigea, județul Caliacra, în România, în orașul Constanța. Se reține că reclamanta a făcut dovada strămutării părinților săi cu înscrisuri.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului părinților săi a suferit, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prevederile legale referitoare la stabilirea filiației la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu/ erau strămutați, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinților, reglementată de C. civ. – Cartea III, art. 650 și următoarele. În consecință soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 3249 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2007.