ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 7424/2 din 25 iulie 2006,

reclamanta D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii

nr. 16018/273 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, arătând că s-a născut în timp ce

părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3249

din 29 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M. în

contradictoriu cu pârâta C.P.M.B. A anulat Hotărârea nr. 16018/273 din 15 iunie

2006 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care

să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 26 iunie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie

2006.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamanta s-a născut în anul 1942, în timpul strămutării

părinților săi din Bulgaria în România, efectele privațiunilor cauzate de

schimbul de populație răsfrângându-se și asupra copiilor născuți în această

perioadă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.P.M.B., criticând-o potrivit art. 304 pct. 8

și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că,

reclamanta s-a născut după mai mult de 1 an față de data semnării Tratatului de

la Craiova din 7 septembrie 1940, astfel că, fiind născută pe teritoriul

românesc, după ce părinții săi fuseseră strămutați, reclamanta nu poate să fie

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 304

1

se constată că, recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că,

reclamanta D.M., fiica lui D. și G.A., s-a născut la data 26 iunie 1942, la Constanța, părinții săi fiind strămutați din Bulgaria, localitatea Enigea, județul Caliacra,

în România, în orașul Constanța.

Se reține că reclamanta a

făcut dovada strămutării părinților săi cu înscrisuri.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut

în perioada refugiului părinților săi a suferit, toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Prevederile legale referitoare la

stabilirea filiației la care se face referire în motivarea recursului nu au

nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În speță se pun în

discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi se

aflau în refugiu/ erau strămutați, iar nu calitatea nou născutului de succesor

legal al părinților, reglementată de C. civ. – Cartea III, art. 650 și

următoarele.

În consecință soluția Instanței de Fond

este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 3249 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2007.