ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2394/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.A. a chemat în judecată C.P.M.B. – C.M.B.

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând Instanței ca în contradictoriu

cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 16195/467 din 15 septembrie 2006

și obligarea autorității pârâte să emită o nouă hotărâre prin care să

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în actul contestat pârâta nu arată care sunt motivele

pentru care cererea sa a fost respinsă.

Mai arată că prin Hotărârea nr.

1377 din 16 mai 2002 C.M.B. de aplicare a Legii nr. 9/1998 a stabilit faptul că

este beneficiara compensațiilor datorate de statul român ca urmare a aplicării

tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 122 din

17 ianuarie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantă dispunând anularea Hotărârii

nr. 16195/467 din 15 septembrie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din

urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 noiembrie 1941 – 6 martie

1945 începând cu data de 1 octombrie 2006.

Pentru a pronunța această

sentință Instanța a reținut că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții

săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii în toată perioada menționată de lege, din

motive etnice fiind o persoană din categoria celor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.P.M.B.

Recurenta a susținut în

esență că reclamanta nu este beneficiară a Legii nr. 189/2000 întrucât s-a

născut la mai mult de 1 an de la semnarea Tratatului de la Craiova, legiuitorul neluând în considerare copii născuți după strămutarea părinților, ca fiind

beneficiari ai drepturilor compensatorii ca și părinții lor.

Examinând cauza în raport de

motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Instanța de Fond a reținut

în mod întemeiat faptul că și reclamanta, născută în timpul strămutării părinților

săi 10 noiembrie 1941 a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că

finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor

care au suferit persecuții din motive etnice nu se poate susține că reclamanta

ar fi exceptată de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu,

care au suportat alături de părinți consecințele strămutării fiind private de folosința

locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport de cele expuse,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 122 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2007.