ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 889/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.I. a chemat în

judecată C.P.M.B., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să

dispună anularea Hotărârii nr. 16029/308 din 16 iunie 2006 emisă de pârâtă cu

motivarea că, nelegal i-a fost respinsă cererea de constatare a calității sale

de persoană persecutată etnic, întrucât s-a născut în perioada refugiului

părinților și are alături de aceștia, aceleași drepturi reglementate de Legea

nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1815 din

13 septembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii

nr. 16029/308/2006 emisă de pârâtă și constatând că reclamantul este beneficiar

al Legii nr. 189/2000, conform art. 1 lit. c) pentru perioada 8 octombrie 1943

– 6 martie 1945, plata drepturilor urmând a se calcula, începând cu data de 1

iunie 2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că reclamantul are calitatea de persoană

persecutată din motive etnice chiar dacă s-a născut ulterior anului strămutării

– 1940, întrucât a suferit aceleași consecințe ale strămutării, respectiv

privațiuni materiale, ca și părinții săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență că, reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, întrucât s-a născut după aproape 3 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 dată la care conducerea țării se afla sub administrație

românească. A mai susținut că nicăieri în prevederile legii nu se menționează

că ar beneficia de acest act normativ și cei născuți ulterior datei strămutării

părinților.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile strict enumerate în lege.

Din interpretarea

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuții în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

În speță, din actele depuse

la dosar, respectiv Extrasul emis de Arhivele Naționale, situația de avere

imobiliară și Listele anexe la Tratatul de la Craiova, rezultă că părinții reclamantului au făcut obiectul schimbului de populație dintre

Bulgaria și România și au fost strămutați din localitatea Turtucaia, județul

Durostor, în județul Călărași – România, în anul 1940.

Reclamantul s-a născut la

data de 8 octombrie 1943, deci în intervalul prevăzut de lege și a locuit în

localitatea în care părinții au fost strămutați, astfel că, în mod corect

instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției etnice

s-au răsfrânt și asupra sa.

Legea nu a înțeles să acorde

părinților statutul de refugiați iar copiilor născuți în această perioadă să le

stabilească un alt tratament, de vreme ce și aceștia au suportat alături de

părinți consecințele strămutării, fiind privați de folosința locuinței și a

bunurilor din localitatea de domiciliu.

Față de cele ce preced,

rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel

că recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 1815 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.