ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 5290/2 din 19 mai 2006, reclamantul G.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P. a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15789/974 din 21 martie 2006 emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind persoană persecutată din motive etnice. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1846 din 14 septembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.G. în contradictoriu cu pârâta C.P. a municipiului București.

A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 27 ianuarie 1944 – 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea soluției s-a reținut că, întrucât reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi, care au fost nevoiți din motive etnice să-și schimbe domiciliul, are la rândul său, calitatea de persoană persecutată din motive etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen C.P. a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 - 9 și 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență că, reclamantul s-a născut după aproape 3 ani față de data semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. Fiind născut pe teritoriu românesc, în timp ce părinții săi se aflau în refugiu, reclamantul nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul G.G. s-a născut la data de 27 ianuarie 1944, din părinții G.S. și E. la Sărata – Nouă, Basarabia – U.R.S.S., unde părinții săi se refugiaseră din Cadrilater – Durostor, ulterior aceștia trecând în localitatea Becicherecul Mic, județul Timiș. Se reține că reclamantul a făcut dovada refugiului părinților săi, din motive etnice cu înscrisuri. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P. a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1846 din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2007