ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2804/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2004 reclamanta SC G.C. SRL București cheamă în judecată pe pârâta SC E.M.D. SRL Afumați solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 2.445.426.407 lei (rol) reprezentând prejudiciu produs din culpa acesteia, cu cheltuieli de judecată, precizându-și temeiul juridic al pretențiilor – la data de 24 ianuarie 2005 – ca fiind răspunderea civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ. Tribunalul Bucureșt, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2083 din 9 mai 2005, respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a probat fapta ilicită a pârâtei și pretinsa legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit și omisiunile pârâtei în ceea ce privește prevenirea incendiilor, respectiv o administrare defectuoasă a standurilor închiriate.

Prin decizia comercială nr. 160 din 23 martie 2006 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, cu 2.000 ron cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reținând că – chiar dacă există posibilitatea ca incendiul să fi fost provocat de uzura instalațiilor electrice, instanța de fond a apreciat judicios că acest aspect nu se poate reține în mod indubitabil, deoarece pompierii militari nu au exclus ca incendiul să fi fost premeditat, martorul audiat în cauză declarând că nu au fost depistate nereguli la instalația electrică.

Prin decizia nr. 536 din 2 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, reținând că instanța de apel nu a verificat dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ. pe care reclamanta și-a întemeiat cererea, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constatând intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Prin decizia comercială nr. 530 din 8 noiembrie 2007, pronunțată în rejudecare după casare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond pe care o schimbă în tot și, pe fond, admite cererea aceleiași părți și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei 244.542 lei cu titlu de despăgubiri și 38.796,78 lei cheltuieli de judecată, reținând – pentru a decide astfel – că prejudiciul a fost dovedit cu prisosință la instanța de fond, pârâta limitându-se la a-l contesta, însă, fără a administra nimic în contraprobă, că originea prejudiciului este incendiul din 24 iunie 2004, constatat și de I.P.J.

Ilfov, că fapta ilicită a pârâtei constă în neluarea măsurilor de reparare a cablurilor electrice, deteriorate, neizolate și neprotejate corespunzător, ca și a măsurilor pe linia prevenirii incendiilor, precum extinderea instalației de detecție și limitarea cantităților de materiale combustibile, și în nerespectarea normelor tehnice ce reglementează activitatea de prevenire și stingere a incendiilor, obligații stabilite în sarcina pârâtei – ca proprietar – de Ordinul nr. 775/1998 al M.I., pe care le-a încălcat prin omisiune, cum s-a constatat de Batalionul 5 de Pompieri Ilfov la 7 aprilie 2004. Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea art. 304 C. proc. civ., admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei intimate ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată, criticând decizia recurată pentru netemeinicie și nelegalitate.

În susținerea recursului său recurenta - pârâtă critică instanța de apel pentru a fi reținut eronat că prejudiciul este dovedit în condițiile în care, în spațiul redus, închiriat de pârâtă reclamantei ca spațiu expozițional, nu putea fi depozitată o cantitate atât de mare de marfă, sarcina probei revenind reclamantei - intimate, care nu a cerut administrarea probei cu expertiza contabilă, și nu recurentei - pârâte, cum greșit a constatat instanța, aceasta luând în considerare cele două balanțe de verificare anterioară și ulterioară incendiului, care sunt doar documente contabile, fără a fi observat că reclamanta - intimată nu a informat organul fiscal cu privire la distrugerea mărfurilor în vederea deductibilității cheltuielilor de achiziționare a acestora.

Recurenta reproșează instanței de control judiciar și luarea în considerare a unui raport preliminar cu privire la cauza probabilă a incendiului, fără a observa că mărfurile inflamabile, prezente în zona de pornire a incendiului, nu aparțineau recurentei, care se ocupa în exclusivitate cu închirierea de spații, după cum și cablurile electrice deteriorate puteau aparține oricăruia dintre chiriași, inclusiv intimatei, culpa recurentei nefiind astfel dovedită, deficiențele legate de neluarea măsurilor de extindere a instalației de detectare neprivind pavilionul distrus, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați de instanța de fond. Recurenta critică instanța și pentru greșita apreciere a raportului preliminar al I.S.U.

cu privire la localizarea deficiențelor, aceasta reținând neîntemeiat că a încălcat prin omisiune normele de prevenire și stingere a incendiilor față de constatările din 7 aprilie 2005 ale Batalionului 5 de Pompieri Ilfov, astfel că nici în baza menționatelor constatări nu se poate reține culpa sa în producerea incendiului ci, eventual, fapte ce ar putea atrage doar răspunderea sa contravențională. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Examinând recursul pârâtei se constată că recurenta evocă art. 304 C. proc. civ. fără a indica expres motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. Făcând aplicare dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea va încadra dezvoltările recurentei în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând că recurenta critică, în principal, greșita aplicare de către instanța de apel a prevederilor art. 998 – art. 999 C. civ., urmând ca susținerile cu privire la greșita apreciere a probelor administrate să nu fie examinate, întrucât acestea sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate cum permit dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. Examinat prin prisma motivului de recurs menționat recursul pârâtei este nefondat. Dând eficiență dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. instanța de apel a examinat dacă sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ.

pentru antrenarea răspunderii delictuale a pârâtei - recurente, constatând, în acest sens, că, în legătură de cauzalitate cu incendiul care a afectat și spațiul închiriat de reclamanta - intimată de la pârâta - recurentă, produs și din neglijența acesteia din urmă, care nu a luat măsurile dispuse prin procesul - verbal din 7 aprilie 2004 de către organul abilitat de control Batalionul 5 Pompieri Ilfov, de prevenire și pază contra incendiilor, intimata - reclamantă a suportat un prejudiciu rezultat din distrugerea mărfurilor depozitate în respectivul spațiu, prejudiciu al cărui cuantum a fost dovedit de intimată, între altele, prin balanțele de verificare regulat întocmite, anterior și ulterior sinistrului, cuantum care a fost formal contestat de recurentă, doar prin argumente de logică și nu prin administrarea de contraprobe de natură a stabili, eventual, altă sumă decât cea reținută de instanță, fapta ilicită a recurentei constând și în nelimitarea cantităților de materiale inflamabile depozitate, în neluarea măsurilor de reparare a instalațiilor electrice și a cablurilor aferente deteriorate și neprotejate, fiind astfel îndeplinite elementele răspunderii delictuale.

Constatându-se că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ., pronunțând o hotărâre legală și temeinică, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei împotriva acesteia conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.M.D. SRL Afumați, județul Ilfov, împotriva deciziei nr. 530 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.