ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2804/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2004

reclamanta SC G.C. SRL București cheamă în judecată pe pârâta SC E.M.D. SRL

Afumați solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 2.445.426.407

lei (rol) reprezentând prejudiciu produs din culpa acesteia, cu cheltuieli de

judecată, precizându-și temeiul juridic al pretențiilor – la data de 24

ianuarie 2005 – ca fiind răspunderea civilă delictuală întemeiată pe

dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ.

Tribunalul Bucureșt, secția a

VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2083 din 9 mai 2005, respinge

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a probat fapta

ilicită a pârâtei și pretinsa legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit

și omisiunile pârâtei în ceea ce privește prevenirea incendiilor, respectiv o

administrare defectuoasă a standurilor închiriate.

Prin decizia comercială nr. 160

din 23 martie 2006 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, respinge

ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe,

cu 2.000 ron cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reținând că – chiar

dacă există posibilitatea ca incendiul să fi fost provocat de uzura

instalațiilor electrice, instanța de fond a apreciat judicios că acest aspect

nu se poate reține în mod indubitabil, deoarece pompierii militari nu au exclus

ca incendiul să fi fost premeditat, martorul audiat în cauză declarând că nu au

fost depistate nereguli la instalația electrică.

Prin decizia nr. 536 din 2

februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, admite

recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare, reținând că instanța de apel nu a

verificat dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.

998 – art. 999 C. civ. pe care reclamanta și-a întemeiat cererea, respectiv

existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate

între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat

prejudiciul constatând intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Prin decizia comercială nr. 530

din 8 noiembrie 2007, pronunțată în rejudecare după casare, Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, admite apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței instanței de fond pe care o schimbă în tot și, pe fond,

admite cererea aceleiași părți și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei

244.542 lei cu titlu de despăgubiri și 38.796,78 lei cheltuieli de judecată,

reținând – pentru a decide astfel – că prejudiciul a fost dovedit cu prisosință

la instanța de fond, pârâta limitându-se la a-l contesta, însă, fără a

administra nimic în contraprobă, că originea prejudiciului este incendiul din

24 iunie 2004, constatat și de I.P.J. Ilfov, că fapta ilicită a pârâtei constă

în neluarea măsurilor de reparare a cablurilor electrice, deteriorate,

neizolate și neprotejate corespunzător, ca și a măsurilor pe linia prevenirii

incendiilor, precum extinderea instalației de detecție și limitarea

cantităților de materiale combustibile, și în nerespectarea normelor tehnice ce

reglementează activitatea de prevenire și stingere a incendiilor, obligații

stabilite în sarcina pârâtei – ca proprietar – de Ordinul nr. 775/1998 al M.I.,

pe care le-a încălcat prin omisiune, cum s-a constatat de Batalionul 5 de Pompieri

Ilfov la 7 aprilie 2004.

Împotriva deciziei de mai

sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea art. 304 C. proc. civ.,

admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei,

respingerea acțiunii reclamantei intimate ca netemeinică, cu cheltuieli de

judecată, criticând decizia recurată pentru netemeinicie și nelegalitate.

În susținerea recursului său

recurenta - pârâtă critică instanța de apel pentru a fi reținut eronat că

prejudiciul este dovedit în condițiile în care, în spațiul redus, închiriat de

pârâtă reclamantei ca spațiu expozițional, nu putea fi depozitată o cantitate

atât de mare de marfă, sarcina probei revenind reclamantei - intimate, care nu

a cerut administrarea probei cu expertiza contabilă, și nu recurentei - pârâte,

cum greșit a constatat instanța, aceasta luând în considerare cele două balanțe

de verificare anterioară și ulterioară incendiului, care sunt doar documente contabile,

fără a fi observat că reclamanta - intimată nu a informat organul fiscal cu

privire la distrugerea mărfurilor în vederea deductibilității cheltuielilor de

achiziționare a acestora.

Recurenta reproșează

instanței de control judiciar și luarea în considerare a unui raport preliminar

cu privire la cauza probabilă a incendiului, fără a observa că mărfurile

inflamabile, prezente în zona de pornire a incendiului, nu aparțineau

recurentei, care se ocupa în exclusivitate cu închirierea de spații, după cum

și cablurile electrice deteriorate puteau aparține oricăruia dintre chiriași,

inclusiv intimatei, culpa recurentei nefiind astfel dovedită, deficiențele

legate de neluarea măsurilor de extindere a instalației de detectare neprivind

pavilionul distrus, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați de

instanța de fond.

Recurenta critică instanța

și pentru greșita apreciere a raportului preliminar al I.S.U. cu privire la

localizarea deficiențelor, aceasta reținând neîntemeiat că a încălcat prin

omisiune normele de prevenire și stingere a incendiilor față de constatările

din 7 aprilie 2005 ale Batalionului 5 de Pompieri Ilfov, astfel că nici în baza

menționatelor constatări nu se poate reține culpa sa în producerea incendiului

ci, eventual, fapte ce ar putea atrage doar răspunderea sa contravențională.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând recursul pârâtei

se constată că recurenta evocă art. 304 C. proc. civ. fără a indica expres motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază.

Făcând aplicare

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va încadra dezvoltările

recurentei în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând că

recurenta critică, în principal, greșita aplicare de către instanța de apel a

prevederilor art. 998 – art. 999 C. civ., urmând ca susținerile cu privire la

greșita apreciere a probelor administrate să nu fie examinate, întrucât acestea

sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate cum permit dispozițiile art.

304 alin. (1) C. proc. civ.

Examinat prin prisma

motivului de recurs menționat recursul pârâtei este nefondat.

Dând eficiență dispozițiilor

art. 315 alin. (1) C. proc. civ. instanța de apel a examinat dacă sunt

întrunite toate condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ. pentru

antrenarea răspunderii delictuale a pârâtei - recurente, constatând, în acest

sens, că, în legătură de cauzalitate cu incendiul care a afectat și spațiul

închiriat de reclamanta - intimată de la pârâta - recurentă, produs și din

neglijența acesteia din urmă, care nu a luat măsurile dispuse prin procesul -

verbal din 7 aprilie 2004 de către organul abilitat de control Batalionul 5

Pompieri Ilfov, de prevenire și pază contra incendiilor, intimata - reclamantă

a suportat un prejudiciu rezultat din distrugerea mărfurilor depozitate în

respectivul spațiu, prejudiciu al cărui cuantum a fost dovedit de intimată,

între altele, prin balanțele de verificare regulat întocmite, anterior și

ulterior sinistrului, cuantum care a fost formal contestat de recurentă, doar

prin argumente de logică și nu prin administrarea de contraprobe de natură a

stabili, eventual, altă sumă decât cea reținută de instanță, fapta ilicită a

recurentei constând și în nelimitarea cantităților de materiale inflamabile

depozitate, în neluarea măsurilor de reparare a instalațiilor electrice și a

cablurilor aferente deteriorate și neprotejate, fiind astfel îndeplinite elementele

răspunderii delictuale.

Constatându-se că instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ.,

pronunțând o hotărâre legală și temeinică, Curtea urmează să respingă ca

nefondat recursul pârâtei împotriva acesteia conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC E.M.D. SRL Afumați, județul Ilfov, împotriva deciziei nr. 530

din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.