ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 25552/3/2004
al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC D.R. SRL
București a acționat în judecată pe pârâta R.A.D.E.T. București iar ulterior a
chemat în garanție pe SC E. SA București și P.M.B. prin Primar General pentru
plata sumei de 5.900.101.636 lei cu titlu de contravaloare a produselor livrate
și instalate cu ocazia derulării relațiilor comerciale statornicite cu pârâta,
precum și la plata dobânzii legale corespunzătoare la data de 15 septembrie 2003
când aceasta din urmă a practicat refuzul său la plată. Dobânda a fost ulterior
precizată la 1.263.871.143 lei.
Pârâta a invocat excepția
lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că R.A.D.E.T. nu este
proprietar al rețelelor de termoficare pe care au fost montate contoarele
termice.
Prin sentința comercială nr.
356 din 1 februarie 2006, instanța învestită cu soluționarea acestei cauze a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins și
acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Prin aceeași sentință au
fost anulate, ca netimbrate și cererile de chemare în garanție ale SC E. SA București
și P.M.B. prin Primar General.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că:
- nu se justifică admiterea
excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei întrucât în susținerea
acestei excepții s-au invocat motive ținând de apărările pârâtei pe fondul
cauzei;
- întrucât pârâta nu este
proprietar al rețelelor de termoficare și a instalațiilor aferente, nu poate
dobândi prin accesiune contoarele de energie termică;
- acțiunea reclamantei nu
întrunește nici condițiile juridice ale acțiunii în restituire deoarece așa cum
a rezultat din expertiză, echipamentele instalate și montate pot fi
dezasamblate fără a se deteriora ori a deveni improprii funcționării și fără a
se diminua valoarea acestora;
- pentru netimbrarea
cererilor de chemare în garanție, reclamanta a fost supusă sancțiunii prevăzută
de art. 20
alin.
(
3) din Legea nr.
146/1997, republicată.
Împotriva hotărârii pronunțată
de instanța de fond reclamanta a declarat apel, în care, susținând că R.A.D.E.T.
și-a realizat o mărire pe seama sa a patrimoniului, a solicitat schimbarea în
tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii.
La apelul reclamantei a
aderat și pârâta R.A.D.E.T. București care a solicitat obligarea reclamantei la
plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Prin decizia comercială nr. 619
din 5 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, reținând că instanța de fond a
pronunțat o hotărâre corectă.
Prin aceeași decizie s-a
respins, ca nefondată și cererea pârâtei de aderare la apelul reclamantei
întrucât pârâta nu a făcut dovada efectuării în cauză – așa cum prevăd
dispozițiile art. 1169 C. civ. – a unor cheltuieli de judecată.
Reclamanta SC D.R. SRL București
a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri pe care a criticat-o ca,
fiind netemeinică și nelegală invocând:
- motivul de casare prevăzut
de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. întrucât deși nu a criticat în niciun fel în
apel partea din dispozitivul sentinței referitoare la anularea ca netimbrate a
cererilor de chemare în garanție, referirea din hotărârea din apel la chematele
în garanție crează o aparență de autoritate de lucru judecat care o
prejudiciază într-o eventuală nouă acțiune în pretenții împotriva acestora;
- motivele de modificare
prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., ce antrenează sancțiunea
nelegalității hotărârii pronunțată de instanța de apel care nu a analizat
primul său motiv de apel cu reținerea eronată că numai managerul general și
directorul economic au calitatea de a reprezenta regia. A criticat hotărârea
instanței de apel la acest capitol pentru motivul că nu a obligat pârâta să
depună acte cum ar fi statul de funcții la momentul iulie 2002, organigrama
regiei și regulamentul de organizare și funcționare al acesteia precum și
statutul ei cu referire la momentul iulie 2002;
- în mod nelegal instanța de
apel și tot astfel și cea de fond au respins proba testimonială solicitată de
reclamantă care ar fi fost de natură a proba obligația comercială născută din
conduita comună a părților;
- s-a omis analizarea
motivului trei de apel;
- este netemeinică și
nelegală și soluția de respingere a temeiului acțiunii reclamantei întemeiată
pe îmbogățirea fără justă cauză atâta vreme cât în chiar raportul de expertiză
s-a subliniat că asupra bunurilor mobile apropriate de pârâtă s-a concluzionat
că aceasta are drept de dispoziție și exercită o posesie utilă și neechivocă.
Împotriva hotărârii
pronunțată de instanța de apel a declarat recurs și pârâta nemulțumită de
faptul că nu i s-au plătit cheltuielile de judecată atât cele efectuate la
instanța de fond cât și cele din apel, deși a făcut dovezi în acest sens. A
invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursurile reclamantei și
pârâtei sunt nefondate și se vor respinge cu această mențiune.
I. Cu privire la recursul
reclamantei
Potrivit prevederilor
cuprinse în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri pentru motive
de nelegalitate se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat
formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.
proc. civ.
În susținerea acestui motiv
de recurs reclamanta nu a precizat în ce mod s-au încălcat aceste forme de
procedură; s-a rezumat la a critica hotărârea din apel că ar prejudicia-o
într-o eventuală nouă acțiune în pretenții în contradictoriu cu chematele în
garanție din prezenta cauză.
Este de remarcat faptul că
la dosarul instanței de fond, reclamanta SC D.R. SRL București a formulat
cerere distinctă de chemarea în garanție a SC E. SA București și P.M.B. prin Primar
General, părți ce au fost introduse în cauză de instanța de fond, astfel că era
absolut normal ca hotărârile atât la fondul cauzei cât și în apel să fie
pronunțate în contradictoriu și cu aceste pârâte. Textul invocat de reclamantă
ar fi condus la casarea hotărârii dacă aceasta s-ar fi pronunțat fără citarea
chematelor în garanție. Rezultă așadar că acest motiv de recurs este nefondat.
Motivele de recurs vizând
încălcarea art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. sunt de asemenea nefondate.
Susținerile reclamantei că nu a fost analizat prin hotărârea recurată primul
său motiv de apel legat de neluarea în considerare a obligațiilor ce s-au
născut în temeiul minutei, este infirmat prin cele reținute de instanța de apel
la fila 44, respectiv pag. 7 și 8 din hotărârea recurată. Aici s-a analizat
detaliat acest motiv de apel și s-a concluzionat corect că însăși reclamanta
atât în cererea introductivă la instanță cât și în cererea de apel a calificat
minuta din 4 iunie 2002 ca o extindere, respectiv un act adițional la
contractul inițial semnat de părți astfel că este nefondat atât acest motiv de
recurs cât și cel referitor la „respingerea” probei sale testimoniale.
Critica reclamantei privind
omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la motivul trei de apel
nu este de natură a conduce la casarea/modificarea hotărârii recurate.
Recurenta a criticat în motivul trei de apel omisiunea instanței de fond de a
se pronunța cu privire la aplicabilitatea principiului potrivit căruia nimeni
nu își poate invoca propria turpitudine. Acest aspect chiar dacă nu a fost
analizat de instanța de apel este lipsit de interes față de reclamantă,
deoarece nu o prejudiciază pe aceasta ci, cel mult pe pârâtă, astfel că și
acest motiv de recurs este nefondat.
Motivul de recurs privind
respingerea cererii subsidiare a reclamantei întemeiată pe îmbogățirea fără
justă cauză a fost analizat și ca motiv de apel, ocazie cu care instanța de
apel a apreciat ca fiind corectă administrarea de către instanța de fond a
probei cu expertiză tehnică de specialitate termoenergetică ale cărei concluzii
au arătat că nu există o mărire a patrimoniului R.A.D.E.T. deoarece nu se află
în proprietatea regiei echipamentele instalate pe segmente de conducte.
De altfel, așa cum a
rezultat din raportul de expertiză mai sus menționat, echipamentele în cauză nu
au putut fi folosite potrivit destinației acestora nefiind avizate metrologic,
astfel că nu s-a împlinit condiția materială de mărire a patrimoniului pârâtei
și nici cea juridică potrivit cu care atare acțiune să constituie singurul
mijloc pentru recuperarea pierderii reclamate, încât întemeiat s-a menținut și
respingerea capătului de cerere subsidiar, recursul reclamantei fiind și din
acest punct de vedere nefondat.
II. În ce privește recursul
pârâtei.
Din analiza lucrărilor
dosarului, rezultă că la judecarea în fond a cauzei, pârâta a solicitat prin
încheierea din 25 ianuarie 2006 fila 311 din dosarul instanței de fond să se
respingă acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată și amânarea pronunțării
pentru a depune concluzii scrise.
Pronunțarea deciziei s-a
amânat atât la 25 ianuarie 2006 cât și la 1 februarie 2006, dată la care pârâta
nu a depus concluzii scrise și nu a făcut nici dovada efectuării unor
cheltuieli de judecată, încât corect instanța de fond a respins cererea sa de
cheltuieli de judecată ca nefiind dovedită.
În fața instanței de apel
cum aderarea pârâtei la apelul reclamantei a fost respinsă ca nefondată,
instanța de apel nu era ținută la aplicarea prevederilor art. 274
alin.
(1) C. proc. civ., astfel că și sub
acest aspect recursul pârâtei este nefondat.
Rezultă din cele ce preced
că recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de reclamanta SC D.R. SRL București și pârâta R.A.D.E.T. București
împotriva deciziei nr. 619 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 martie 2008.