ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 14422 din 3
decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost
admisă acțiune precizată de reclamanta SC E. București SA iar pârâta R.A.D.E.T.
București a fost obligată la plata sumei de 20.676.371,43 lei penalități de
întârziere calculate pe perioada 1 aprilie 2003 – 30 iunie 2003 pentru neplata
la scadență a facturilor emise în perioada noiembrie 2002 – iunie 2003, sumă
actualizată cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii și până la
data plății efective.
Prin aceeași sentință pârâta a fost
obligată și la plata sumei de 212.455,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a avut în
vedere clauzele contractului nr. 1/2001 și ale actului adițional nr. 3/2003 la
acest contract, în temeiul cărora reclamanta a vândut pârâtei energie termică
din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică din București,
întocmindu-se facturi fiscale. Cum în perioada 1 noiembrie 2002 – 30 iunie 2003
pârâta R.A.D.E.T. a avut restanțe în achitarea facturilor, restanțe ce însumau
337.498.214,07 lei, achitate abia la 28 februarie 2004, s-au calculat
penalitățile contractuale de 0,06% pe zi întârziere, conform art. 23 din actul
adițional nr. 3/2003, ce însumează 20.676.371,43 lei conform expertizei C.Ș.,
pârâta fiind obligată la plata acestora, calculul făcându-se de către expert și
în raport de viramentele făcute în contul escrow încheiat în conformitate cu O.U.G.
nr. 115/2001.
Apelul declarat de pârâtă împotriva
acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 164 din 15 aprilie
2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar hotărârea de fond
a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca
neîntemeiate.
În esență instanța de apel, după ce a
prezentat evoluția raporturilor contractuale dintre părți în temeiul
contractului nr. 1/2001, modificat prin trei acte adiționale nr. 1/2002, nr. 2/2003
și nr. 3/2003, atât pe aspectul datei scadenței facturilor cât și al
cuantumului penalităților reține că pârâta R.A.D.E.T. avea obligația achitării
facturilor emise de reclamantă în termen de 15 zile calendaristice de la data
primirii facturii la sediul său [art. 13 alin. (1) din contract, modificat prin
actul adițional nr. 3/2003] cuantumul penalităților de întârziere fiind de
0,07% conform art. 23 lit. a), astfel cum a fost modificat prin actul adițional
nr. 2/2003.
Soluția instanței de fond a avut în
vedere exclusiv clauzele contractuale nu și dirijismul contractual impus de
dispozițiile O.U.G. nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare
a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a gazelor
naturale pentru populație, act normativ în temeiul căruia părțile au încheiat
un contract de cont ESCROW la 11 octombrie 2001 ce și-a produs efectele
inclusiv pe perioada pentru care s-au calculat penalitățile de întârziere.
Prin anexa 2 din 6 noiembrie 2002 la
contractul de cont ESCROW s-a convenit ca agentul escrow (banca) să efectueze
plățile către reclamantă în procent de 57% din încasările de la beneficiari,
așa încât R.A.D.E.T. nu putea singură să deblocheze sumele de bani virate în
contul ESCROW și să facă plăți peste procentul convenit.
Cum reclamanta nu a ținut cont în
acțiunea formulată de clauzele obligatorii din contul ESCROW și nici instanța
de judecată, instanța de apel a apreciat că penalitățile acordate au fost
greșit calculate în sarcina pârâtei căreia nu i se poate imputa nici o culpă.
În final, criticile apelantei privind
greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune nu au fost
primite, apreciindu-se că în mod temeinic și legal s-a reținut că prin plata
debitului principal s-a întrerupt cursul prescripției pentru penalități,
conform art. 16 lit. a) din Decretul 167/1958.
În consecință sentința de fond a fost
schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Nemulțumită de această decizie reclamanta
a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, în temeiul
dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta critică interpretarea
greșită a actului dedus judecății, respectiv a contractului nr. 1/2001 și a
actelor adiționale la contract ale căror clauze erau clare și neîndoielnice,
așa încât nici nu erau susceptibile de interpretare.
Întrucât clauza referitoare la penalități
avea un conținut clar, cert, art. 23 din actul adițional nr. 2/2003, instanța
nu avea căderea să procedeze la interpretarea ei, cu atât mai mult cu cât
nivelul penalităților a format obiectul de reglementare al A.N.R.E. prin
Ordinul nr.22/2002 publicat în M.Of. nr. 686 din 17 septembrie 2002, act
normativ ulterior O.U.G. nr. 115/2001.
Dând prioritate clauzelor contractului de
tip escrow instanța a încălcat dispozițiile art. 982 C. civ. deoarece o
convenție nu poate fi interpretată decât prin raportare la propriile clauze și
nu prin raportare la o altă convenție, distinctă, cum este cazul în speță.
Încheierea contractului de cont escrow,
varietate complexă a depozitului neregulat, nu împiedica pârâta R.A.D.E.T. să
efectueze plăți și dintr-un alt cont pentru a-și onora la termen obligațiile
asumate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta, chiar și
din cota de profit de 33,3% îi revenea în temeiul contractului de cont ESCROW.
În finalul criticii întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta apreciază că instanța de
apel a interpretat greșit modul în care acționează clauza penală asupra
raporturilor juridice între părți, ignorând regulile speciale de interpretare a
respectivei clauze instituite prin dispozițiile art. 1069 C. civ.
Prin cea de-a doua critică întemeiată pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta apreciază că decizia din
apel încalcă Ordinele A.N.R.E. nr. 22 din 21 august 2002 și nr. 12/2002, ambele
referitoare la modificarea cuantumului penalităților prevăzute în contractele
cadru de furnizare a energiei electrice și termice consumatorilor captivi.
De asemenea instanța de apel a aplicat în
mod greșit dispozițiile O.U.G. nr. 115/2001 care nu au nici o legătură cu
contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice ci viza doar
comportamentul financiar al R.A.D.E.T.
În final recurenta critică greșita
aplicare a dispozițiilor art. 1068 C. civ. care nu transformă obligația cu
clauză penală într-o obligație alternativă, cum lasă să se înțeleagă instanța
de apel prin formulările uzitate în argumentarea soluției („are facultatea”,
„are dreptul sau opțiunea”).
Cât privește culpa R.A.D.E.T. recurenta
consideră că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1082 C. civ. sarcina
probei fiind răsturnată atunci când debitorul invocă o cauză străină ce ar
putea justifica întârzierea executării. Ori, în speță, O.U.G. nr. 115/2001 este
un act normativ în favoarea R.A.D.E.T., ușurându-i încasarea contravalorii
energiei termice așa încât prezumția legală relativă la culpa sa contractuală
nu a fost răsturnată.
Alăturat recursului recurenta a depus și
alte două decizii ale aceleiași instanțe de apel, date în spețe similare, dar
ce vizează alte perioade pentru care s-au solicitat penalități, în care
soluțiile și dezlegările problemelor de drept au fost diferite decât cele din
cauza de față.
Intimata pârâtă a depus concluzii scrise
la dosar odată cu susținerile orale, în sensul respingerii recursului ca
nefondat, considerând că în mod corect s-au aplicat dispozițiile legale
speciale, O.U.G. nr. 115/2001, și dispozițiile art. 1082 C. civ., neexecutarea
obligației și întârzierea executării datorându-se dispozițiilor speciale ale O.U.G.
nr. 115/2001 și clauzelor contractului de cont ESCROW aspecte ce nu-i sunt
imputabile R.A.D.E.T.-ului.
Recursul reclamantei este întemeiat
pentru considerentele ce se vor arăta:
Criticile recurentei privind
interpretarea greșită a actului dedus judecății, schimbarea înțelesului vădit
neîndoielnic al acestuia sunt întemeiate întrucât reclamanta și-a fundamentat
acțiunea pe clauzele contractului de vânzare-cumpărare energie termică încheiat
între părți sub nr. 1/2001, înregistrat în evidențele sale sub nr. 156 din 5
ianuarie 2001 (filele 14-30 vol.I dosar fond).
Deși instanța de apel prezintă
succesiunea cronologică a clauzelor privind plata prețului energiei livrate
pârâtei, termenele de plată convenite de părți, clauza penală în cazul
întârzierii la plată, astfel cum au fost ele convenite, în contractul inițial,
modificat ulterior prin actele adiționale nr. 1/2002, nr. 2/2003 și nr. 3/2003 ajunge
în final la înlăturarea acestora, interpretând și apreciind îndeplinirea
obligațiilor contractuale prin prisma dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2001 și a
contractului de cont escrow încheiat între părți la 11 octombrie 2001.
Procedând astfel instanța de apel a
încălcat dispozițiile art. 982 C. civ. potrivit cărora clauzele convențiilor se
interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din
actul întreg și nicidecum prin raportarea la clauzele altui contract, cum a
procedat instanța de apel în cauza de față.
Interpretarea clauzelor contractului de
vânzare-cumpărare prin raportarea la clauzele contractului de cont escrow este
greșită și din perspectiva cronologică a succedării acestora cât și din punctul
de vedere al finalității fiecăruia dintre contracte.
Astfel, din actele depuse la dosar
rezultă că, contractul de cont escrow încheiat în temeiul O.U.G. nr. 115/2001 a
fost încheiat anterior actelor adiționale la contractul de vânzare-cumpărare, nr.
1/2002, nr. 2/2003 și nr. 3/2003, ce fac parte integrantă din contract așa
încât era imposibil ca prin contractul de cont escrow să poată fi modificate
clauzele privind termenele de plată a facturilor, art. 13 din actul adițional
nr. 3/2003, și cuantumul penalităților, art. 23 lit. a) din actul adițional nr.
2/2003.
De asemenea, contractul de cont escrow
reprezintă doar un mecanism de plată încheiat tocmai în garantarea achitării
obligației de plată către furnizor în considerarea contractului de
vânzare-cumpărare, neputându-se schimba sau modifica astfel contractul de
vânzare-cumpărare inițial, ce reprezintă legea părților.
Stabilirea în anexa 2 a contractului de
cont escrow a unui procent de 57% în raport de care agentul escrow (banca)
efectua plățile către reclamanta furnizoare (vânzătoare) nu era de natură a o
exonera pe pârâtă de plata penalităților de întârziere, cum greșit a apreciat
instanța de apel, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1069 C. civ. clauza
penală este o compensație a daunelor interese, pe care creditorul le suportă
din neexecutarea obligației principale, iar ulterior încheierii acestui
contract, A.N.R.E. a reglementat prin ordin cuantumul acestor penalități.
Mai mult, potrivit acelorași clauze
contractuale (a se vedea actul adițional nr. 5 din 6 noiembrie 2002 la
contractul de cont escrow) pârâtei îi revenea din sumele vărsate în acest cont,
provenite din plățile făcute de beneficiari, subvențiile pentru acoperirea
diferențelor de preț, ajutoarele bănești pentru energia termică (a se vedea
art.1 al.3 din O.U.G. nr. 115/2001) o cotă de 33,35%, sumă din care ar fi putut
onora la termen plățile, cu atât mai mult cu cât expertiza a evidențiat că s-au
făcut plăți nu numai prin contul escrow ci și prin contul propriu al R.A.D.E.T.
Cât privește criticile referitoare la
greșita interpretare și aplicare a legii, Curtea apreciază că instanța de apel
a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2001
în cauza de față precum și a dispozițiilor art. 1068 C. civ. și art. 1082 C.
civ.
Astfel, fără a mai relua argumentările
deja expuse cu ocazia analizării criticilor anterioare, Curtea apreciază că
instanța de apel greșit a înlăturat clauzele contractului de vânzare-cumpărare,
cu modificările sale aduse prin cele trei acte adiționale, prin aplicarea
clauzelor contractului de cont escrow, ce nu putea modifica contractul de
vânzare-cumpărare.
De asemenea instanța de apel greșit a
înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, făcând
referire la dispozițiile art. 1068 C. civ., câtă vreme, potrivit dispozițiilor
art. 1069 alin. (2) C. civ., atunci când penalitatea este stipulată pentru
întârzierea executării, ea poate fi cerută de creditor alături de executarea
obligației principale.
Cât privește culpa R.A.D.E.T. în
neefectuarea plății facturilor la termenul convenit, instanța de apel greșit a
făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1082 C. civ., reținând că
neexecutarea s-a datorat clauzelor contractului de tip escrow și dispozițiilor O.U.G.
nr. 115/2001 deoarece acest act normativ venea tocmai în sprijinul R.A.D.E.T.
și-i facilita colectarea sumelor datorate de beneficiari pentru energia termică
și cuprindea măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării
energiei termice pentru populație, după cum rezultă din însuși titlul actului normativ.
În consecință, Curtea apreciază recursul
ca fiind întemeiat urmând a-l admite în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)
și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. iar
decizia din apel modificată în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat,
sentința de fond urmând a fi menținută ca temeinică și legală.
Conform art. 274 C. proc. civ. intimata
pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în
sumă de 104.980 lei, suma reprezentând taxele de timbru achitate, doar aceste
cheltuieli fiind solicitate la termenul de astăzi.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC
E. București SA prin sucursala E. București împotriva deciziei nr. 164 din 15
aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Modifică decizia recurată în sensul că
respinge apelul pârâtei R.A.D.E.T. București.
Obligă intimata pârâtă la 104.980,00 lei
cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 12 februarie 2009.