ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 14422 din 3 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiune precizată de reclamanta SC E. București SA iar pârâta R.A.D.E.T. București a fost obligată la plata sumei de 20.676.371,43 lei penalități de întârziere calculate pe perioada 1 aprilie 2003 – 30 iunie 2003 pentru neplata la scadență a facturilor emise în perioada noiembrie 2002 – iunie 2003, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective. Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată și la plata sumei de 212.455,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere clauzele contractului nr. 1/2001 și ale actului adițional nr. 3/2003 la acest contract, în temeiul cărora reclamanta a vândut pârâtei energie termică din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică din București, întocmindu-se facturi fiscale. Cum în perioada 1 noiembrie 2002 – 30 iunie 2003 pârâta R.A.D.E.T. a avut restanțe în achitarea facturilor, restanțe ce însumau 337.498.214,07 lei, achitate abia la 28 februarie 2004, s-au calculat penalitățile contractuale de 0,06% pe zi întârziere, conform art. 23 din actul adițional nr. 3/2003, ce însumează 20.676.371,43 lei conform expertizei C.Ș., pârâta fiind obligată la plata acestora, calculul făcându-se de către expert și în raport de viramentele făcute în contul escrow încheiat în conformitate cu O.U.G.

nr. 115/2001. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 164 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar hotărârea de fond a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiate. În esență instanța de apel, după ce a prezentat evoluția raporturilor contractuale dintre părți în temeiul contractului nr. 1/2001, modificat prin trei acte adiționale nr. 1/2002, nr. 2/2003 și nr. 3/2003, atât pe aspectul datei scadenței facturilor cât și al cuantumului penalităților reține că pârâta R.A.D.E.T. avea obligația achitării facturilor emise de reclamantă în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii facturii la sediul său [art. 13 alin. (1) din contract, modificat prin actul adițional nr. 3/2003] cuantumul penalităților de întârziere fiind de 0,07% conform art. 23 lit. a), astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 2/2003.

Soluția instanței de fond a avut în vedere exclusiv clauzele contractuale nu și dirijismul contractual impus de dispozițiile O.U.G. nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice și a gazelor naturale pentru populație, act normativ în temeiul căruia părțile au încheiat un contract de cont ESCROW la 11 octombrie 2001 ce și-a produs efectele inclusiv pe perioada pentru care s-au calculat penalitățile de întârziere. Prin anexa 2 din 6 noiembrie 2002 la contractul de cont ESCROW s-a convenit ca agentul escrow (banca) să efectueze plățile către reclamantă în procent de 57% din încasările de la beneficiari, așa încât R.A.D.E.T.

nu putea singură să deblocheze sumele de bani virate în contul ESCROW și să facă plăți peste procentul convenit. Cum reclamanta nu a ținut cont în acțiunea formulată de clauzele obligatorii din contul ESCROW și nici instanța de judecată, instanța de apel a apreciat că penalitățile acordate au fost greșit calculate în sarcina pârâtei căreia nu i se poate imputa nici o culpă. În final, criticile apelantei privind greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune nu au fost primite, apreciindu-se că în mod temeinic și legal s-a reținut că prin plata debitului principal s-a întrerupt cursul prescripției pentru penalități, conform art. 16 lit. a) din Decretul 167/1958. În consecință sentința de fond a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta critică interpretarea greșită a actului dedus judecății, respectiv a contractului nr. 1/2001 și a actelor adiționale la contract ale căror clauze erau clare și neîndoielnice, așa încât nici nu erau susceptibile de interpretare. Întrucât clauza referitoare la penalități avea un conținut clar, cert, art. 23 din actul adițional nr. 2/2003, instanța nu avea căderea să procedeze la interpretarea ei, cu atât mai mult cu cât nivelul penalităților a format obiectul de reglementare al A.N.R.E.

prin Ordinul nr.22/2002 publicat în M.Of. nr. 686 din 17 septembrie 2002, act normativ ulterior O.U.G. nr. 115/2001. Dând prioritate clauzelor contractului de tip escrow instanța a încălcat dispozițiile art. 982 C. civ. deoarece o convenție nu poate fi interpretată decât prin raportare la propriile clauze și nu prin raportare la o altă convenție, distinctă, cum este cazul în speță. Încheierea contractului de cont escrow, varietate complexă a depozitului neregulat, nu împiedica pârâta R.A.D.E.T. să efectueze plăți și dintr-un alt cont pentru a-și onora la termen obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta, chiar și din cota de profit de 33,3% îi revenea în temeiul contractului de cont ESCROW.

În finalul criticii întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta apreciază că instanța de apel a interpretat greșit modul în care acționează clauza penală asupra raporturilor juridice între părți, ignorând regulile speciale de interpretare a respectivei clauze instituite prin dispozițiile art. 1069 C. civ. Prin cea de-a doua critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta apreciază că decizia din apel încalcă Ordinele A.N.R.E. nr. 22 din 21 august 2002 și nr. 12/2002, ambele referitoare la modificarea cuantumului penalităților prevăzute în contractele cadru de furnizare a energiei electrice și termice consumatorilor captivi. De asemenea instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile O.U.G.

nr. 115/2001 care nu au nici o legătură cu contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice ci viza doar comportamentul financiar al R.A.D.E.T. În final recurenta critică greșita aplicare a dispozițiilor art. 1068 C. civ. care nu transformă obligația cu clauză penală într-o obligație alternativă, cum lasă să se înțeleagă instanța de apel prin formulările uzitate în argumentarea soluției („are facultatea”, „are dreptul sau opțiunea”). Cât privește culpa R.A.D.E.T. recurenta consideră că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1082 C. civ. sarcina probei fiind răsturnată atunci când debitorul invocă o cauză străină ce ar putea justifica întârzierea executării. Ori, în speță, O.U.G. nr. 115/2001 este un act normativ în favoarea R.A.D.E.T., ușurându-i încasarea contravalorii energiei termice așa încât prezumția legală relativă la culpa sa contractuală nu a fost răsturnată.

Alăturat recursului recurenta a depus și alte două decizii ale aceleiași instanțe de apel, date în spețe similare, dar ce vizează alte perioade pentru care s-au solicitat penalități, în care soluțiile și dezlegările problemelor de drept au fost diferite decât cele din cauza de față. Intimata pârâtă a depus concluzii scrise la dosar odată cu susținerile orale, în sensul respingerii recursului ca nefondat, considerând că în mod corect s-au aplicat dispozițiile legale speciale, O.U.G. nr. 115/2001, și dispozițiile art. 1082 C. civ., neexecutarea obligației și întârzierea executării datorându-se dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 115/2001 și clauzelor contractului de cont ESCROW aspecte ce nu-i sunt imputabile R.A.D.E.T.-ului.

Recursul reclamantei este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta: Criticile recurentei privind interpretarea greșită a actului dedus judecății, schimbarea înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia sunt întemeiate întrucât reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe clauzele contractului de vânzare-cumpărare energie termică încheiat între părți sub nr. 1/2001, înregistrat în evidențele sale sub nr. 156 din 5 ianuarie 2001 (filele 14-30 vol.I dosar fond). Deși instanța de apel prezintă succesiunea cronologică a clauzelor privind plata prețului energiei livrate pârâtei, termenele de plată convenite de părți, clauza penală în cazul întârzierii la plată, astfel cum au fost ele convenite, în contractul inițial, modificat ulterior prin actele adiționale nr. 1/2002, nr. 2/2003 și nr. 3/2003 ajunge în final la înlăturarea acestora, interpretând și apreciind îndeplinirea obligațiilor contractuale prin prisma dispozițiilor O.U.G.

nr. 115/2001 și a contractului de cont escrow încheiat între părți la 11 octombrie 2001. Procedând astfel instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 982 C. civ. potrivit cărora clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg și nicidecum prin raportarea la clauzele altui contract, cum a procedat instanța de apel în cauza de față. Interpretarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare prin raportarea la clauzele contractului de cont escrow este greșită și din perspectiva cronologică a succedării acestora cât și din punctul de vedere al finalității fiecăruia dintre contracte. Astfel, din actele depuse la dosar rezultă că, contractul de cont escrow încheiat în temeiul O.U.G.

nr. 115/2001 a fost încheiat anterior actelor adiționale la contractul de vânzare-cumpărare, nr. 1/2002, nr. 2/2003 și nr. 3/2003, ce fac parte integrantă din contract așa încât era imposibil ca prin contractul de cont escrow să poată fi modificate clauzele privind termenele de plată a facturilor, art. 13 din actul adițional nr. 3/2003, și cuantumul penalităților, art. 23 lit. a) din actul adițional nr. 2/2003. De asemenea, contractul de cont escrow reprezintă doar un mecanism de plată încheiat tocmai în garantarea achitării obligației de plată către furnizor în considerarea contractului de vânzare-cumpărare, neputându-se schimba sau modifica astfel contractul de vânzare-cumpărare inițial, ce reprezintă legea părților.

Stabilirea în anexa 2 a contractului de cont escrow a unui procent de 57% în raport de care agentul escrow (banca) efectua plățile către reclamanta furnizoare (vânzătoare) nu era de natură a o exonera pe pârâtă de plata penalităților de întârziere, cum greșit a apreciat instanța de apel, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1069 C. civ. clauza penală este o compensație a daunelor interese, pe care creditorul le suportă din neexecutarea obligației principale, iar ulterior încheierii acestui contract, A.N.R.E. a reglementat prin ordin cuantumul acestor penalități. Mai mult, potrivit acelorași clauze contractuale (a se vedea actul adițional nr. 5 din 6 noiembrie 2002 la contractul de cont escrow) pârâtei îi revenea din sumele vărsate în acest cont, provenite din plățile făcute de beneficiari, subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț, ajutoarele bănești pentru energia termică (a se vedea art.1 al.3 din O.U.G.

nr. 115/2001) o cotă de 33,35%, sumă din care ar fi putut onora la termen plățile, cu atât mai mult cu cât expertiza a evidențiat că s-au făcut plăți nu numai prin contul escrow ci și prin contul propriu al R.A.D.E.T. Cât privește criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2001 în cauza de față precum și a dispozițiilor art. 1068 C. civ. și art. 1082 C. civ. Astfel, fără a mai relua argumentările deja expuse cu ocazia analizării criticilor anterioare, Curtea apreciază că instanța de apel greșit a înlăturat clauzele contractului de vânzare-cumpărare, cu modificările sale aduse prin cele trei acte adiționale, prin aplicarea clauzelor contractului de cont escrow, ce nu putea modifica contractul de vânzare-cumpărare.

De asemenea instanța de apel greșit a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, făcând referire la dispozițiile art. 1068 C. civ., câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 1069 alin. (2) C. civ., atunci când penalitatea este stipulată pentru întârzierea executării, ea poate fi cerută de creditor alături de executarea obligației principale. Cât privește culpa R.A.D.E.T. în neefectuarea plății facturilor la termenul convenit, instanța de apel greșit a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1082 C. civ., reținând că neexecutarea s-a datorat clauzelor contractului de tip escrow și dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2001 deoarece acest act normativ venea tocmai în sprijinul R.A.D.E.T.

și-i facilita colectarea sumelor datorate de beneficiari pentru energia termică și cuprindea măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice pentru populație, după cum rezultă din însuși titlul actului normativ. În consecință, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat urmând a-l admite în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. iar decizia din apel modificată în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat, sentința de fond urmând a fi menținută ca temeinică și legală. Conform art. 274 C. proc. civ. intimata pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în sumă de 104.980 lei, suma reprezentând taxele de timbru achitate, doar aceste cheltuieli fiind solicitate la termenul de astăzi.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E. București SA prin sucursala E. București împotriva deciziei nr. 164 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei R.A.D.E.T. București. Obligă intimata pârâtă la 104.980,00 lei cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.