ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 750 din 1 martie 2006, Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată cererea formulată
de reclamanta SC E.D. SA în contradictor cu pârâta SC D.F.E.E.E. SA având ca
obiect penalități de întârziere actualizate cu rata inflației.
Instanța de fond a reținut
încheierea de către părți la 28 decembrie 2001 a contractului de portofoliu și
contractului bilateral negociat în 2002 având ca obiect vânzarea unei cantități
de energie la prețuri fixe convenite în conformitate cu reglementările emise de
A.N.R.E. și respectiv la prețuri negociate conform procesului - verbal din data
de 28 decembrie 2001 (art. 2 din contract).
A mai reținut că pârâta a
achitat integral contravaloarea energiei electrice cumpărate. A efectuat plăți
în perioada de aplicare a procedurii de repartizare a încasărilor din vânzarea
de energie electrică de la consumatorii finali conform art. 5.3.2. din
contractul din 2001 în baza procedurii, așa încât nu se poate susține că pârâta
datorează penalitățile prevăzute de art. 5.8 dacă a efectuat plățile cu
respectarea procedurii A.N.R.E.
Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, prin decizia nr. 280 din 11 iunie 2008 a admis apelul
declarat de reclamanta, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis în
parte acțiunea precizată și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de
43.903.327.644 rol reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor
plătite pentru compensare, neachitate la scadență, potrivit contractelor nr. din
28 decembrie 2001, actualizate cu rata inflației de la data plății efective
către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel
instanța de apel a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și expertiză
contabilă.
Făcând aplicarea
prevederilor contractuale 5.3.1 și 5.8, 5.3.2. în raport de probele
administrate, instanța de apel a reținut că pe perioada de aplicare a
„Procedurii de repartizare a încasărilor din vânzarea de energie electrică de
la consumatorii finali”, clauzele contractuale cu privire la modalitățile de
plată, respectiv scadențele și eventual penalitățile eferente au fost practic
suspendate, neputând fi aplicate în același timp și pentru aceleași perioade
două regimuri juridice care, în fapt, se exclud reciproc.
În consecință, instanța de
apel a concluzionat că pe perioada aplicării și respectării procedurii
prevăzute de decizia A.N.R.E., aceasta nu datorează penalități de întârziere.
Pentru sumele restante
stinse de pârâtă prin compensare, operațiune efectuată după termenele de
scadență convenite de părți în cele două contracte, nu li s-a aplicat modalitatea
de plată prevăzută de decizia A.N.R.E. ci prevederea contractuală, datorându-se
penalitățile aferente.
În contra deciziei
menționate a declarat recurs reclamanta SC E.D. SA pentru motivele prevăzute de
art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare critică:
nemotivarea deciziei
atacate conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu s-a răspuns la
toate criticile formulate ca și contrarietatea între considerentele hotărârii
în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii iar din altele faptul că
aceasta este fondată, cu referire la acordarea penalităților;
interpretarea eronată a
probatoriului administrat în cauză cu referire la contractele încheiate de
părți și decizia din 2002 a A.N.R.E. din care a rezultat că plățile efectuate
prin „Procedura de repartizare” ar exonera cumpărătoarea de plata penalităților
contractuale cum greșit reține instanța de apel, cu încălcarea voinței părților
exprimată prin contractul de portofoliu care conține clauza 5.3.2. și a
contractului bilateral care nu conține o asemenea clauză;
prin decizia atacată s-au
încălcat normele juridice în materie: art. 47 alin. (2) lit. a) din Legea
energiei electrice nr. 318/2003, abrogată prin Legea nr. 13/2007; art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 469/2002; Codul comercial al Pieții Angro de Energie
Electrică, decizia nr. 277/2002 a A.N.R.E. de aprobare a Procedurii de
repartizare a încasărilor art. 7.7, a jurisprudenței.
Intimata - pârâtă SC
D.F.E.E.E. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Intimata arată că instanța
de apel a confirmat în parte raportul de expertiză, raport pe care recurenta nu
l-a criticat. Susținerea cu privire la greșita interpretare a probatoriului
este inconsecventă, respectiv a clauzelor contractuale, aceasta în dosarul de
fond invocând și prevederile art. 5.5.10 din contract care menționează expres
neperceperea de penalități pe perioada aplicării Procedurii de repartizare și
că ambele contracte conțin clauze exoneratoare în acest sens.
Recursul nu este fondat.
Cu privire la motivul de
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată din
verificarea deciziei atacate că aceasta a fost motivată cu respectarea
prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., atât în fapt cât și în drept și că
nu cuprinde considerente contradictorii ci distincte prin raportare la
pretențiile admise și cele respinse, acțiunea recurentei - reclamante fiind
admisă în parte.
Cu privire la motivul de
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte
reține că recurenta deși referă la interpretarea probatoriului, criticile
vizează interpretarea contractelor și a Procedurii de repartizare deduse
judecății, acestea încadrându-se în prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc.
civ. Sub acest aspect susținerea recurentei privind conținutul celor două
contracte încheiate de părți în sensul că numai contractul de portofoliu
conține o clauză exoneratoare de penalități pe durata aplicării Procedurii de
repartizare, nu și contractul bilateral nu poate fi primită, instanța de apel
stabilind corect că ambele contracte conțin prevederi cu privire la impactul
Procedurii de repartizare aprobată prin decizia nr. 277/2002 a A.N.R.E. asupra
consecințelor efectuării de plăți cu întârziere.
Conținutul contractelor a
fost interpretat și aplicat în contextul aprecierii și a celorlalte probe
administrate, cum ar fi, de exemplu, expertiza contabilă administrată în faza
apelului dar a căror analiză excede controlului de legalitate la care este
ținută instanța de recurs prin art. 304 C. proc. civ. partea introductivă.
Motivul de recurs
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la
încălcarea legislației incidente în speță de către instanțele de apel, respectiv
a Legii energiei electrice nr. 318/2003 în vigoare la data încheierii
contractelor se constată că instanța de apel a făcut aplicarea în cauză a
prevederilor art. 969 C. civ., analizând, interpretând și aplicând contractele
pe care părțile le-au încheiat cu respectarea legislației speciale și care
stabilesc obligații concrete în sarcina părților.
Cât privește încălcarea de
către instanța de apel a celorlalte dispoziții legale enunțate la pct. 3 din
recurs, în lipsa oricărei concretizări, examinarea nu este posibilă, iar
jurisprudența națională nu este izvor de drept în sistemul juridic românesc.
Așa fiind, față de cele ce
preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca
legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de recurenta - reclamantă SC E.D. SA Mintia împotriva deciziei nr. 280 din 11
iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 mai 2009.