ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 750 din 1 martie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC E.D. SA în contradictor cu pârâta SC D.F.E.E.E. SA având ca obiect penalități de întârziere actualizate cu rata inflației. Instanța de fond a reținut încheierea de către părți la 28 decembrie 2001 a contractului de portofoliu și contractului bilateral negociat în 2002 având ca obiect vânzarea unei cantități de energie la prețuri fixe convenite în conformitate cu reglementările emise de A.N.R.E. și respectiv la prețuri negociate conform procesului - verbal din data de 28 decembrie 2001 (art. 2 din contract).

A mai reținut că pârâta a achitat integral contravaloarea energiei electrice cumpărate. A efectuat plăți în perioada de aplicare a procedurii de repartizare a încasărilor din vânzarea de energie electrică de la consumatorii finali conform art. 5.3.2. din contractul din 2001 în baza procedurii, așa încât nu se poate susține că pârâta datorează penalitățile prevăzute de art. 5.8 dacă a efectuat plățile cu respectarea procedurii A.N.R.E. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 280 din 11 iunie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 43.903.327.644 rol reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor plătite pentru compensare, neachitate la scadență, potrivit contractelor nr. din 28 decembrie 2001, actualizate cu rata inflației de la data plății efective către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă. Făcând aplicarea prevederilor contractuale 5.3.1 și 5.8, 5.3.2. în raport de probele administrate, instanța de apel a reținut că pe perioada de aplicare a „Procedurii de repartizare a încasărilor din vânzarea de energie electrică de la consumatorii finali”, clauzele contractuale cu privire la modalitățile de plată, respectiv scadențele și eventual penalitățile eferente au fost practic suspendate, neputând fi aplicate în același timp și pentru aceleași perioade două regimuri juridice care, în fapt, se exclud reciproc. În consecință, instanța de apel a concluzionat că pe perioada aplicării și respectării procedurii prevăzute de decizia A.N.R.E., aceasta nu datorează penalități de întârziere.

Pentru sumele restante stinse de pârâtă prin compensare, operațiune efectuată după termenele de scadență convenite de părți în cele două contracte, nu li s-a aplicat modalitatea de plată prevăzută de decizia A.N.R.E. ci prevederea contractuală, datorându-se penalitățile aferente. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC E.D. SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare critică: 1. nemotivarea deciziei atacate conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu s-a răspuns la toate criticile formulate ca și contrarietatea între considerentele hotărârii în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii iar din altele faptul că aceasta este fondată, cu referire la acordarea penalităților; 2. interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză cu referire la contractele încheiate de părți și decizia din 2002 a A.N.R.E.

din care a rezultat că plățile efectuate prin „Procedura de repartizare” ar exonera cumpărătoarea de plata penalităților contractuale cum greșit reține instanța de apel, cu încălcarea voinței părților exprimată prin contractul de portofoliu care conține clauza 5.3.2. și a contractului bilateral care nu conține o asemenea clauză; 3. prin decizia atacată s-au încălcat normele juridice în materie: art. 47 alin. (2) lit. a) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, abrogată prin Legea nr. 13/2007; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002; Codul comercial al Pieții Angro de Energie Electrică, decizia nr. 277/2002 a A.N.R.E. de aprobare a Procedurii de repartizare a încasărilor art. 7.7, a jurisprudenței.

Intimata - pârâtă SC D.F.E.E.E. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata arată că instanța de apel a confirmat în parte raportul de expertiză, raport pe care recurenta nu l-a criticat. Susținerea cu privire la greșita interpretare a probatoriului este inconsecventă, respectiv a clauzelor contractuale, aceasta în dosarul de fond invocând și prevederile art. 5.5.10 din contract care menționează expres neperceperea de penalități pe perioada aplicării Procedurii de repartizare și că ambele contracte conțin clauze exoneratoare în acest sens. Recursul nu este fondat. 1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. se constată din verificarea deciziei atacate că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., atât în fapt cât și în drept și că nu cuprinde considerente contradictorii ci distincte prin raportare la pretențiile admise și cele respinse, acțiunea recurentei - reclamante fiind admisă în parte. 2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta deși referă la interpretarea probatoriului, criticile vizează interpretarea contractelor și a Procedurii de repartizare deduse judecății, acestea încadrându-se în prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.

Sub acest aspect susținerea recurentei privind conținutul celor două contracte încheiate de părți în sensul că numai contractul de portofoliu conține o clauză exoneratoare de penalități pe durata aplicării Procedurii de repartizare, nu și contractul bilateral nu poate fi primită, instanța de apel stabilind corect că ambele contracte conțin prevederi cu privire la impactul Procedurii de repartizare aprobată prin decizia nr. 277/2002 a A.N.R.E. asupra consecințelor efectuării de plăți cu întârziere. Conținutul contractelor a fost interpretat și aplicat în contextul aprecierii și a celorlalte probe administrate, cum ar fi, de exemplu, expertiza contabilă administrată în faza apelului dar a căror analiză excede controlului de legalitate la care este ținută instanța de recurs prin art. 304 C. proc.

civ. partea introductivă. 3. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la încălcarea legislației incidente în speță de către instanțele de apel, respectiv a Legii energiei electrice nr. 318/2003 în vigoare la data încheierii contractelor se constată că instanța de apel a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 969 C. civ., analizând, interpretând și aplicând contractele pe care părțile le-au încheiat cu respectarea legislației speciale și care stabilesc obligații concrete în sarcina părților. Cât privește încălcarea de către instanța de apel a celorlalte dispoziții legale enunțate la pct. 3 din recurs, în lipsa oricărei concretizări, examinarea nu este posibilă, iar jurisprudența națională nu este izvor de drept în sistemul juridic românesc.

Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă SC E.D. SA Mintia împotriva deciziei nr. 280 din 11 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.