ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1089/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta R.A.D.E.T. București, a chemat în judecată

pe pârâta SC S. SRL, solicitând plata sumei de 11.107.790 lei, contravaloarea

consumului de energie termică neachitat, și majorări de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 6432 din 18 octombrie 2000,

pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea reclamantei, iar

pârâta obligată la plata sumelor de 5.554.895 lei contravaloarea energiei

termice consumate, 5.554.895 lei majorări de întârziere și la 963.797 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că, în temeiul

unui contract, reclamanta a furnizat pârâtei energie termică, pentru care a

emis facturi, iar nedenunțarea contractului, în situația în care pârâta a

înstrăinat imobilul, face ca acesta să-și producă efectele.

Curtea de Apel București, soluționând apelul declarat

de pârâtă, prin decizia civilă nr. 618 din 6 aprilie 2001, a respins cererea,

considerând culpa pârâtei în necomunicarea rezilierii contractului de furnizare

de energie termică.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat

recurs, la data de 6 iunie 2001, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 10

și 11 C. proc. civ.

Recurenta susține nelegalitatea și netemeinicia

hotărârii judecătorești atacate, prin aceea că instanța nu a manifestat rol

activ, stabilind o situație de fapt nereală, facturile emise de reclamantă

fiind achitate integral până în luna februarie 1997.

Întrucât, din 11 februarie 1997, imobilul nu se mai

află în proprietatea sa, recurenta consideră că noul proprietar a preluat și

contractul de furnizare de energie termică, față de ea operând rezilierea.

Pe de altă parte, recurenta susține că reclamanta nu

a făcut dovada că facturile în discuție au fost comunicate și nici a consumului

de energie termică pretins.

Recursul este nefondat.

Prin contractul 781/1994, părțile au convenit

furnizarea energiei termice, pe durată nedeterminată, cu posibilitatea

modificării sau rezilierii acestuia sau transferarea către un alt beneficiar,

ce se va face cu un preaviz de 15 zile.

Transmiterea dreptului de proprietate, altei

persoane, impunea proprietarului înștiințarea furnizorului de energie termică.

Nerespectarea clauzelor speciale (art. 7 din anexa 1 la contract) de către

consumator, nu dă acestuia dreptul de a se apăra împotriva propriului fapt

culpabil (

nemo auditur propriam turpitudinem ellegans).

Critica referitoare la pasivitatea instanțelor de

judecată, pentru stabilirea situației de fapt și de drept, este neîntemeiată.

Chiar dacă, potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie pentru a preveni orice greșeală

privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, aceștia nu se pot substitui părților care au posibilitatea de

a produce dovezi.

Recurenta, prin întâmpinarea formulată, a încercat

apărări nesusținute prin probe. Contractul de vânzare-cumpărare a spațiului

comercial nu dovedește nici rezilierea contractului de energie termică și nici

transferul către un alt beneficiar al acestuia, iar refuzul răspunsului la

interogatoriu, a fost judicios apreciat de instanțele de fond. Potrivit art. 225

C. proc. civ., dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la

interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări

ca o mărturisire deplină.

Faptul că, la momentul introducerii acțiunii,

contractul de furnizare a energiei termice a fost reziliat, nu constituie o

piedică în exercitarea drepturilor existente până la acea dată.

De altfel, dovezile administrate de reclamantă, privind

comunicarea facturilor prin borderouri și contabilizarea acestora la serviciul

financiar, sunt certe și nu au fost contrazise de alte probe concludente și

pertinente.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea

va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 618 din 6

aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SRL București,

împotriva deciziei nr. 618 din 6 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie

2003.