ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2003

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 28 aprilie 2000 reclamanta R.A. T. Brașov a chemat în

judecată A.P. J.A din Brașov pentru a fi obligată la plata sumei de 11.793.645

lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate, plus 4.233.726 lei

majorări de 0,2%, cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în baza contractului încheiat cu

pârâta a livrat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră și a

emis facturile enumerate în anexa la cerere, dar asociația de proprietari nu a

plătit suma datorată nici după notificarea din 17 martie 2000.

Prin

sentința civilă nr. 1308 din 2 noiembrie 2000 Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de necompetență

materială a tribunalului, excepția lipsei calității procesuale pasive a

asociației și excepția prescripției la acțiune.

Totodată

a admis acțiunea R.A. T. Brașov, astfel cum a fost precizată, iar pârâta A.P.

J.A Brașov a fost obligată la plata sumelor de 1.994.345 lei cu titlu de

contravaloare energie termică, plus 4.365.825 lei majorări de întârziere și

1.357.190 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel asociația pârâtă iar prin decizia nr. 227 din

16 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrative, a fost admis apelul și a schimbat sentința tribunalului în

sensul că pârâta a fost obligată să plătească suma de 1.194.345 lei

contravaloare energie termică plus 149.404 lei cheltuieli de judecată.

De

asemenea, intimata reclamantă a fost obligată să plătească pârâtei suma de

1.444.133 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Cu

actul înregistrat la 3 iulie 2001 pârâta A.P. J.A Brașov a formulat recurs

împotriva acestei decizii, susținând următoarele:

- instanța n-a stabilit obiectul litigiului,

pronunțând o hotărâre netemeinică conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

- instanța de apel a acordat reclamantei o sumă mai

mare decât cea solicitată prin precizarea de acțiune;

- asociația –pârâtă nu are calitate procesuală pasivă

în cauza de față-nulitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

- răspunderea contractuală a pârâtei a fost greșit

angajată întrucât neplata prețului nu s-a datorat culpei asociației.

- hotărârea instanței de apel este nelegală, conform

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât reclamanta are posibilitatea de a încasa

de două ori prețul energiei termice furnizate ;

- în final, pârâta a criticat decizia și sub aspectul

soluționării capătului de cerere referitor la cheltuieli de judecată.

Recursul pârâtei este nefondat.

Astfel, prima critică vizează împrejurarea că

instanțele nu au stabilit corect obiectul litigiului, dar această critică va fi

respinsă deoarece, din actele dosarului rezultă că acestea au analizat modul în

care a fost executat contractul de furnizare a energiei termice cu toate

plățile făcute în timpul soluționării litigiului.

Cât privește susținerea potrivit căreia instanța de

apel a acordat mai mult decât s-a solicitat prin precizarea acțiunii din 7 mai

2001, nici aceasta nu se verifică întrucât, din actul aflat la dosarul curții

de apel rezultă că reclamanta a pretins în final suma de 5.049.500 lei contravaloare

facturi și penalități , fiindu-i acordată numai suma de 1.194.345 lei

contravaloare energie termică.

Prin cel de al treilea motiv de recurs s-a susținut

că instanța de apel a respins greșit excepția lipsei calității procesuale

pasive a asociației de proprietari, dar nici din acest punct de vedere nu poate

fi primit recursul pârâtei, deoarece, curtea de apel a reținut în mod

justificat că asociația de proprietari a preluat drepturile și obligațiile

beneficiarei de energie termică din contractul inițial (prin actul nr. 913 din

19 august 1991) situație în care datorează prețul prestațiilor.

Recurenta a mai arătat că în mod eronat a fost

angajată răspunderea sa contractuală, atâta timp cât neplata prețului nu s-a

făcut din culpa sa dar, această susținere a fost avută în vedere la

soluționarea apelului, atunci când asociația de proprietari a fost exonerată de

plata majorărilor de întârziere.

Pârâta recurentă a susținut că hotărârea criticată

este nelegală deoarece nu s-a ținut seama de împrejurarea că furnizoarea poate

încasa prețul prestațiilor atât de la asociația de proprietari cât și de la

persoanele care alcătuiesc această asociație, dar, un asemenea mod de plată nu

poate fi reproșat creditoarei obligației, deoarece încasarea de la proprietari

și remiterea prețului către reclamantă face parte din obligațiile asociației -

ca persoană juridică și ca parte în contractul de furnizare.

În fine, nici critica legată de modul de calcul al

cheltuielilor de judecată nu se justifică, acestea fiind calculate și acordate

proporțional cu sumele ce formează capătul principal de acțiune, conform art.

274 C. proc. civ.

Prin toate aceste considerente, recursul pârâtei va

fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta A.P.J.A. Brașov împotriva deciziei nr. 227/Ap din

16 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2003.