ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 aprilie 2000 reclamanta R.A. T. Brașov a chemat în judecată A.P. J.A din Brașov pentru a fi obligată la plata sumei de 11.793.645 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate, plus 4.233.726 lei majorări de 0,2%, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în baza contractului încheiat cu pârâta a livrat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră și a emis facturile enumerate în anexa la cerere, dar asociația de proprietari nu a plătit suma datorată nici după notificarea din 17 martie 2000. Prin sentința civilă nr. 1308 din 2 noiembrie 2000 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de necompetență materială a tribunalului, excepția lipsei calității procesuale pasive a asociației și excepția prescripției la acțiune.

Totodată a admis acțiunea R.A. T. Brașov, astfel cum a fost precizată, iar pârâta A.P. J.A Brașov a fost obligată la plata sumelor de 1.994.345 lei cu titlu de contravaloare energie termică, plus 4.365.825 lei majorări de întârziere și 1.357.190 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel asociația pârâtă iar prin decizia nr. 227 din 16 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrative, a fost admis apelul și a schimbat sentința tribunalului în sensul că pârâta a fost obligată să plătească suma de 1.194.345 lei contravaloare energie termică plus 149.404 lei cheltuieli de judecată. De asemenea, intimata reclamantă a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1.444.133 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Cu actul înregistrat la 3 iulie 2001 pârâta A.P. J.A Brașov a formulat recurs împotriva acestei decizii, susținând următoarele: - instanța n-a stabilit obiectul litigiului, pronunțând o hotărâre netemeinică conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ. - instanța de apel a acordat reclamantei o sumă mai mare decât cea solicitată prin precizarea de acțiune; - asociația –pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față-nulitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; - răspunderea contractuală a pârâtei a fost greșit angajată întrucât neplata prețului nu s-a datorat culpei asociației. - hotărârea instanței de apel este nelegală, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât reclamanta are posibilitatea de a încasa de două ori prețul energiei termice furnizate ; - în final, pârâta a criticat decizia și sub aspectul soluționării capătului de cerere referitor la cheltuieli de judecată.

Recursul pârâtei este nefondat. Astfel, prima critică vizează împrejurarea că instanțele nu au stabilit corect obiectul litigiului, dar această critică va fi respinsă deoarece, din actele dosarului rezultă că acestea au analizat modul în care a fost executat contractul de furnizare a energiei termice cu toate plățile făcute în timpul soluționării litigiului. Cât privește susținerea potrivit căreia instanța de apel a acordat mai mult decât s-a solicitat prin precizarea acțiunii din 7 mai 2001, nici aceasta nu se verifică întrucât, din actul aflat la dosarul curții de apel rezultă că reclamanta a pretins în final suma de 5.049.500 lei contravaloare facturi și penalități , fiindu-i acordată numai suma de 1.194.345 lei contravaloare energie termică.

Prin cel de al treilea motiv de recurs s-a susținut că instanța de apel a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a asociației de proprietari, dar nici din acest punct de vedere nu poate fi primit recursul pârâtei, deoarece, curtea de apel a reținut în mod justificat că asociația de proprietari a preluat drepturile și obligațiile beneficiarei de energie termică din contractul inițial (prin actul nr. 913 din 19 august 1991) situație în care datorează prețul prestațiilor. Recurenta a mai arătat că în mod eronat a fost angajată răspunderea sa contractuală, atâta timp cât neplata prețului nu s-a făcut din culpa sa dar, această susținere a fost avută în vedere la soluționarea apelului, atunci când asociația de proprietari a fost exonerată de plata majorărilor de întârziere.

Pârâta recurentă a susținut că hotărârea criticată este nelegală deoarece nu s-a ținut seama de împrejurarea că furnizoarea poate încasa prețul prestațiilor atât de la asociația de proprietari cât și de la persoanele care alcătuiesc această asociație, dar, un asemenea mod de plată nu poate fi reproșat creditoarei obligației, deoarece încasarea de la proprietari și remiterea prețului către reclamantă face parte din obligațiile asociației - ca persoană juridică și ca parte în contractul de furnizare. În fine, nici critica legată de modul de calcul al cheltuielilor de judecată nu se justifică, acestea fiind calculate și acordate proporțional cu sumele ce formează capătul principal de acțiune, conform art. 274 C. proc.

civ. Prin toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.P.J.A. Brașov împotriva deciziei nr. 227/Ap din 16 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.