ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1454/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1057/C din 20 septembrie 2000, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta R.A. T. Brașov, împotriva pârâtei, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 18 iulie 1991, între reclamantă și Asociația de Locatari nr. 140 s-a încheiat contractul de livrare a energiei termice nr. 25, iar la data de 15 martie 1999, s-a încheiat contractul nr. 999 cu Asociația de Proprietari M.A.

5, locuințele proprietarilor făcând parte din fosta asociație de locatari, astfel încât pârâta a dobândit calitatea de succesor cu titlu universal. Respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, a fost motivată pe aspectele că plățile efectuate de pârâtă, precum și răspunsul reclamantei la interogatoriu, din care rezultă că, în perioada 1 februarie 1994 – 1 februarie 1999, acesta a încasat direct de la locatari contravaloarea energiei termice, necomunicând facturile pârâtei, ținând evidența încasărilor și debitelor, a pus pârâta în imposibilitatea de a executa contractul. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 79/Ap din 22 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de R.A.

T. Brașov împotriva sentinței civile nr. 1057 din 20 septembrie 2000 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține în totalitate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, în condițiile în care locatarii, foști membrii ai Asociației de Locatari nr. 140 și actuali membri ai Asociației de Proprietari M.A. 5 Brașov, au prejudiciat societatea reclamantă prin nerespectarea obligației de plată a agentului termic, aceștia au datoria de a plăti contravaloarea prestațiilor reclamantei, dar numai individual și doar în măsura în care cuantumul datoriei este dovedit. În speță, reclamanta a depus la dosar o listă de facturi pe perioada februarie 1995 – decembrie 1999 și nu s-a stabilit cuantumul datoriei locatarilor, membri ai asociației pârâte, din totalul sumei datorată de fosta asociație de locatari, cuantum care putea fi stabilit printr-o expertiză contabilă.

De asemenea, nu s-a făcut dovada remiterii facturii de către asociație, fără necesar, față de prevederile contractuale, potrivit cărora scadența plății se datorează în funcție de data primirii facturii. Împotriva deciziei nr. 79/Ap din 22 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanta, R.A. T. Brașov, și pârâta, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, care au criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta, R.A. T. Brașov, a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectele că, în mod greșit, s-a apreciat sumele aferente perioadei februarie 1995 – martie 1997 sunt prescrise, că locatarii trebuie să plătească individual facturile de energie termică și locatarii, care au beneficiat de un serviciu pe care nu l-au plătit, pot fi acuzați de o îmbogățire fără justă cauză.

Recurenta-pârâtă, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul că, în mod greșit, nu i s-au acordat cheltuieli de judecată în apel, așa cum au fost dovedite și solicitate, în cuantum de 1.400.000 lei. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererile de recurs, constată că toate criticile formulate de recurenta-reclamantă, R.A. T. Brașov, sunt nefondate, urmând a respinge recursul, iar critica formulată de recurenta-pârâtă, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, este întemeiată, urmând a admite recursul pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc prin contractul nr. 99 din 15 martie 1999, având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde menajere (dosar fond) întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în art. 12 – 13 ale acestui contract, sancțiunile care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, modalitățile și condițiile de plată, precum și normele de drept aplicabile prezentului litigiu.

În mod justificat s-a apreciat că graficul de eșalonare a debitelor (dosar fond) nu cuprinde facturile a căror plată este eșalonată, neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, referitor la întreruperea prescripției extinctive, deoarece graficul de reeșalonare a debitelor, invocat de reclamantă în dovedirea pretențiilor sale, cuprinde numai datele noilor scadențe și sumele ce urmează a fi achitate. În cuprinsul acestui grafic nu se face mențiunea despre vreo listă anexă cu facturile aferente, iar lista depusă de reclamantă, nu numai că nu este semnată și de reprezentanții pârâtei, fiind emisă unilateral, dar nici suma finală nu corespunde cu cea din grafic.

Relevanță juridică deosebită reprezintă și aspectul că, în conformitate cu încheierea din 16 februarie 2001 a curții de apel, la întrebarea instanței, reprezentanta apelantei declară că facturile nu au fost comunicate pârâtei. În faza procesuală a apelului, intimata-pârâtă, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, așa cum rezultă din încheierea dată în ședința publică din 16 februarie 2001 a Curții de Apel Brașov, a solicitat respingerea apelului, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea atacată, solicitând cheltuieli de judecată. Greșit instanța de apel nu a acordat, în temeiul art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată, în cuantum de 1.400.000 lei, deoarece, fiind respins apelul promovat de reclamanta R.A.

T. Brașov, iar pârâta dovedind cuantumul acestor cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 1202700 din 15 februarie 2001 (dosar apel) era pe deplin justificată această cerere. Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta R.A. T. Brașov, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 79/Ap din 22 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, și urmează a admite recursul pârâtei, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, împotriva aceleiași decizii, pe care modifică, în sensul că obligă reclamanta-apelantă R.A.

T. Brașov la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, R.A T. Brașov, împotriva deciziei nr. 79/Ap din 22 februarie 2001 a Curții de Apel Brașov. Admite recursul pârâtei, Asociația de Proprietari M.A. 5, împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică, în sensul că obligă reclamanta-apelantă R.A. T. Brașov la 1.400.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 martie 2003.