ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1454/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1057/C din 20

septembrie 2000, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta R.A. T. Brașov,

împotriva pârâtei, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive, a admis excepția prescripției dreptului la

acțiune și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.000.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, la data de 18 iulie 1991, între reclamantă și Asociația de Locatari

nr. 140 s-a încheiat contractul de livrare a energiei termice nr. 25, iar la

data de 15 martie 1999, s-a încheiat contractul nr. 999 cu Asociația de

Proprietari M.A. 5, locuințele proprietarilor făcând parte din fosta asociație

de locatari, astfel încât pârâta a dobândit calitatea de succesor cu titlu

universal. Respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, a fost motivată

pe aspectele că plățile efectuate de pârâtă, precum și răspunsul reclamantei la

interogatoriu, din care rezultă că, în perioada 1 februarie 1994 – 1 februarie

1999, acesta a încasat direct de la locatari contravaloarea energiei termice,

necomunicând facturile pârâtei, ținând evidența încasărilor și debitelor, a pus

pârâta în imposibilitatea de a executa contractul.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 79/Ap din 22

februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de R.A. T. Brașov

împotriva sentinței civile nr. 1057 din 20 septembrie 2000 a Tribunalului

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține în

totalitate.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că, în condițiile în care locatarii, foști membrii ai

Asociației de Locatari nr. 140 și actuali membri ai Asociației de Proprietari M.A.

5 Brașov, au prejudiciat societatea reclamantă prin nerespectarea obligației de

plată a agentului termic, aceștia au datoria de a plăti contravaloarea

prestațiilor reclamantei, dar numai individual și doar în măsura în care

cuantumul datoriei este dovedit. În speță, reclamanta a depus la dosar o listă

de facturi pe perioada februarie 1995 – decembrie 1999 și nu s-a stabilit

cuantumul datoriei locatarilor, membri ai asociației pârâte, din totalul sumei

datorată de fosta asociație de locatari, cuantum care putea fi stabilit

printr-o expertiză contabilă.

De asemenea, nu s-a făcut dovada

remiterii facturii de către asociație, fără necesar, față de prevederile

contractuale, potrivit cărora scadența plății se datorează în funcție de data

primirii facturii.

Împotriva deciziei nr. 79/Ap din 22

februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, au declarat recurs reclamanta, R.A. T. Brașov, și

pârâta, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, care au criticat hotărârea

instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta, R.A. T. Brașov, a

criticat hotărârea instanței de apel sub aspectele că, în mod greșit, s-a

apreciat sumele aferente perioadei februarie 1995 – martie 1997 sunt prescrise,

că locatarii trebuie să plătească individual facturile de energie termică și

locatarii, care au beneficiat de un serviciu pe care nu l-au plătit, pot fi

acuzați de o îmbogățire fără justă cauză.

Recurenta-pârâtă, Asociația de

Proprietari M.A. 5 Brașov a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul

că, în mod greșit, nu i s-au acordat cheltuieli de judecată în apel, așa cum au

fost dovedite și solicitate, în cuantum de 1.400.000 lei.

Curtea, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererile de

recurs, constată că toate criticile formulate de recurenta-reclamantă, R.A. T.

Brașov, sunt nefondate, urmând a respinge recursul, iar critica formulată de

recurenta-pârâtă, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, este întemeiată,

urmând a admite recursul pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare,

printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate

reciproc prin contractul nr. 99 din 15 martie 1999, având ca obiect furnizarea

energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde menajere (dosar

fond) întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în art. 12 – 13

ale acestui contract, sancțiunile care se instituie în situația nerespectării

clauzelor contractuale, modalitățile și condițiile de plată, precum și normele

de drept aplicabile prezentului litigiu.

În mod justificat s-a apreciat că

graficul de eșalonare a debitelor (dosar fond) nu cuprinde facturile a căror

plată este eșalonată, neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 16 lit.

a) din Decretul nr. 167/1958, referitor la întreruperea prescripției

extinctive, deoarece graficul de reeșalonare a debitelor, invocat de reclamantă

în dovedirea pretențiilor sale, cuprinde numai datele noilor scadențe și sumele

ce urmează a fi achitate. În cuprinsul acestui grafic nu se face mențiunea

despre vreo listă anexă cu facturile aferente, iar lista depusă de reclamantă, nu

numai că nu este semnată și de reprezentanții pârâtei, fiind emisă unilateral,

dar nici suma finală nu corespunde cu cea din grafic.

Relevanță juridică deosebită

reprezintă și aspectul că, în conformitate cu încheierea din 16 februarie 2001 a

curții de apel, la întrebarea instanței, reprezentanta apelantei declară că

facturile nu au fost comunicate pârâtei.

În faza procesuală a apelului,

intimata-pârâtă, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, așa cum rezultă din

încheierea dată în ședința publică din 16 februarie 2001 a Curții de Apel

Brașov, a solicitat respingerea apelului, menținându-se ca legală și temeinică

hotărârea atacată, solicitând cheltuieli de judecată.

Greșit instanța de apel nu a acordat,

în temeiul art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată, în cuantum de

1.400.000 lei, deoarece, fiind respins apelul promovat de reclamanta R.A. T. Brașov,

iar pârâta dovedind cuantumul acestor cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat, conform chitanței nr. 1202700 din 15 februarie 2001 (dosar

apel) era pe deplin justificată această cerere.

Astfel fiind, urmează a respinge, ca

nefondat, recursul promovat de reclamanta R.A. T. Brașov, nefiind îndeplinite

nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică

decizia nr. 79/Ap din 22 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, și urmează a admite recursul

pârâtei, Asociația de Proprietari M.A. 5 Brașov, împotriva aceleiași decizii,

pe care modifică, în sensul că obligă reclamanta-apelantă R.A. T. Brașov la plata

sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamanta, R.A T. Brașov, împotriva deciziei nr. 79/Ap din 22

februarie 2001 a Curții de Apel Brașov.

Admite recursul pârâtei, Asociația

de Proprietari M.A. 5, împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică, în

sensul că obligă reclamanta-apelantă R.A. T. Brașov la 1.400.000 lei cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 7 martie 2003.