ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A. T. Brașov (fostă SC T.L. SA) a chemat-o în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari nr. 30 A, pentru a fi obligată la plata sumei de 17.286.622 lei, reprezentând 7.829.657 lei contravaloarea energiei termice livrate și 9.456.965 lei majorări de 0,2%. Ulterior, reclamanta și-a redus pretențiile cu suma de 15.151.605 lei, reprezentând 6.713.897 lei contravaloarea energiei termice neachitate și 8.437.708 lei majorări de întârziere în decontare de 0,2% pe zi.

Prin sentința civilă nr. 871/ comercial din 27 iunie 2000, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului, reținând că facturile depuse la dosar primesc sume ce reprezintă contravaloarea energiei termice livrate fostei Asociații de locatari nr. 123 Brașov, pe perioada septembrie 1999 – decembrie 1998 și, începând cu ianuarie 1999, pârâta și-a îndeplinit obligația asumată, neavând restanțe față de reclamantă . Prin decizia nr. 577/ apel din 30 noiembrie 2000, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a păstrat-o.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că succesoarea în drepturi a Asociației de locatari nr. 123 a fost nu numai pârâta, ci și alte blocuri de locuit și, deci, stabilirea consumului agentului termic și defalcarea prețului nu se puteau face decât printr-o expertiză de specialitate. A mai reținut și că, potrivit încheierii din 13 iunie 2000, instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize, însă, apelanta reclamantă a considerat că nu se impune această probă. Recurenta reclamantă R.A. T. Brașov a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și solicitând casarea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta-reclamantă susține că, astfel, instanța de apel nu a înțeles că evidența consumului de energie termică este ținută pe persoane, astfel că, se știe exact situația locatarilor care fac parte din Asociația pârâtă și a datoriilor acestora către R.A. T. Brașov și, ca atare, nu este necesară efectuarea unei expertize în această cauză. Arată, de asemenea, că celelalte asociații desprinse din Asociația de locatari nr. 123 nu au datorii către R.A. T. Brașov, fapt pentru care nu au fost acționate în judecată. Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Fosta Asociație de locatari nr. 123 s-a desființat începând cu 7 octombrie 1998 și, cu această asociație, reclamanta a încheiat cu pârâta din prezenta cauză, înființată la 7 octombrie 1998, contractul nr. 903 din 17 februarie 1999, având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzirea și prepararea apei calde menajere. Cum facturile depuse la dosar de către reclamantă privesc perioada septembrie 1996 - decembrie 1998, iar din adresa nr. 422 din 1 februarie 1999, rezultă voința reclamantei de a recupera numai debitele restante, aferente lunii decembrie 1998, pârâta urmând să preia și să răspundă pentru încasarea consumului termic odată cu trimiterea facturilor aferente lunii ianuarie 1999 - obligație pe care pârâta și-a îndeplinit-o, neavând debite restante față de reclamantă pe această perioadă de timp, în mod corect instanțele au apreciat că pretențiile reclamantului sunt nejustificate.

Cu toate acestea, respectând dreptul la apărare al părților și pentru a-i da reclamantei posibilitatea de a-și dovedi susținerile, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize, pe care reclamanta a considerat-o inutilă cauzei și a renunțat la această probă. În această situație, se reține că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, iar recurenta-reclamantă nu a formulat în recurs nici o critică, în condițiile art. 304 C. proc. civ., de natură să conducă la casarea deciziei Curții de Apel. Astfel fiind, se va respinge recursul declarat, în cauză, de reclamanta R.A. T. Brașov, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta R.A. T. Brașov, împotriva deciziei nr. 577 din 30 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.