ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2682/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, R.A.D.E.T. București, a

acționat în judecată pe pârâta, SC F.R. SA București, pentru obligarea acestei

pârâte la plata sumei de 907.620.961 lei, reprezentând majorări de întârziere

la facturile de energie termică, care au fost achitate cu întârziere.

Într-un prim ciclu procesual,

această acțiune a fost respinsă de instanța de fond, respectiv, Tribunalul

București, secția comercială, prin sentința nr. 2912 din 27 mai 1999.

Apelul reclamantei, declarat

împotriva sentinței de mai sus, a fost admis de Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia nr. 220 din 26 ianuarie 2000. A fost schimbată

sentința fondului, în sensul obligării pârâtei la 907.620.961 lei penalități de

întârziere.

Prin recursul declarat împotriva

acestei decizii, pârâta SC F.R. SA București a invocat aprecierea eronată a

probelor administrate în cauză, această situație s-a regăsit în actele

dosarului, astfel că, prin decizia nr. 5618 din 17 octombrie 2001, Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, a casat decizia instanței de apel și a

trimis cauza, spre rejudecare, Curții de Apel București.

În rejudecarea apelului reclamantei,

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a pronunțat decizia nr. 152

din 30 octombrie 2002, prin care a respins, ca nefondat, apelul reclamantei,

reținând că se păstrează în tot sentința nr. 2912 din 27 mai 1999, pe care

concluziile expertizei din apel a confirmat-o.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

reclamanta R.A.D.E.T. București a declarat recurs și a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât:

- a reținut greșit că, în perioada

în litigiu, întrucât relațiile părților nu sunt guvernate de un contract, nu

exista clauză penală și, astfel, au fost respinse pretențiile privitoare la

penalitățile de întârziere;

- a reținut greșit că s-a respectat

acordul de conciliere încheiat între părți la 23 decembrie 1996;

- instanța de apel a reținut, de

asemenea, greșit că, potrivit O.G. nr. 13/1995, creditorul nu are posibilitatea

de a calcula penalitățile de întârziere.

Recursul reclamantei este nefondat

și se va respinge potrivit celor ce urmează:

Facturile pentru care au fost

calculate penalitățile de întârziere au fost emise de reclamantă în perioada

ianuarie – martie 1996; contractul de furnizare a energiei termice încheiat de

părți s-a semnat de consumatoarea pârâtă la data de 3 martie 1997.

Deci, facturile achitate cu

întârziere de pârâtă și pentru care s-au calculat penalitățile de întârziere,

ce fac obiectul prezentei cauze, se situează într-o perioadă anterioară semnării

contractului de furnizare a energiei termice, perioadă în care, în lipsa

clauzei penale, care să sancționeze partea în culpă pentru neîndeplinirea

obligațiilor contractuale, nu exista temei legal pentru obligarea pârâtei la

plata penalităților de întârziere.

Așadar, prima critică adusă

hotărârii recurate este neîntemeiată.

În împrejurările expuse mai sus

apare neîntemeiat și motivul de recurs privind acordul de conciliere din 23

decembrie 1996.

De altfel, potrivit O.U.G. nr. 208

din 12 decembrie 2002, pe perioada administrării speciale se instituie

procedura de supraveghere financiară a societății comerciale de către

instituția publică implicată.

Prin Ordinul nr. 57 din 22 august

2002, A.P.A.P.S. a învestit, la SC F.R. SA București, procedura de administrare

specială în perioada de privatizare, ce ar fi permis, în temeiul art. 16 alin. (1

2

)

din Legea nr. 137/2002, suspendarea soluționării cauzei, ceea ce, în speță,

însă, nu este cazul, întrucât pretențiile reclamantei nu sunt guvernate de

clauză penală, astfel încât recursul acesteia, nefiind fondat, se va respinge

cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta, R.A.D.E.T. București, împotriva deciziei nr. 152 din 30

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 20 mai 2003.