ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4453/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4740 din 11 noiembrie 1998, Tribunalul București, secția comercială, a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta RADET București în contradictoriu cu pârâta S.C. P. S.A. București și a fost obligată pârâta la 172.976.464 lei contravaloare energie termică livrată. S-a respins cererea de penalități, ca nefondată și a mai fost obligată pârâta la 6.655.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 156 din 6 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în rejudecarea apelului pe fond după o primă soluție casată de Curtea Supremă de Justiție, urmare completării probatoriului cu o expertiză solicitată de reclamanta –apelantă, apelul a fost admis (inițial fusese respins) sentința Tribunalului schimbată în parte în sensul că pârâta a fost obligată la plata unei diferențe reprezentând consum de energie termică în sumă de 135.725.029 lei precum și la 308.701.493 lei penalități de întârziere. Au fost menținute dispozițiile sentinței privind obligarea pârâtei la 172.975.464 lei contravaloare energie termică și 6.665.000 lei cheltuieli de judecată.

A fost obligată pârâta, prin aceeași decizie la plata sumei de 26.009.506 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei, din urmă reclamanta apelantă a declarat recurs numai sub aspectul greșitei stabiliri a cheltuielilor de judecată și anume că i s-ar fi cuvenit în total 79.761.368 lei în fond și apel față de 32.676.506 lei cât i-au acordat instanțele. Instanța constată că prin critica formulată recursul nu poate fi încadrat în nici unul din cazurile de casare ori de modificare a deciziei recurate din cele prevăzute de art. 304 1 – 11 C. proc. civ. pe de o parte. Pe de altă parte prin adoptarea O.U.G. nr. 58/2003 publicată în M. Of., nr. 460/2003 s-a introdus în codul de procedură civilă după art. 302 art. 302 1 în care se precizează ce trebuie să cuprindă cererea de recurs.

De observat că la pct. 3 se precizează „motivele de legalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor „. Cum prin recursul declarat, nu s-a invocat nici un motiv de legalitate, recursul apare și ca nemotivat. În fine nu lipsit de importanță, acordarea cheltuielilor de judecată se face în temeiul art. 274 C. proc. civ. însă cuantumul acestora este o chestiune de apreciere a instanței ce nu poate fi cenzurată. Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta RADET București, împotriva deciziei nr. 156 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2003.