ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4453/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 4740 din 11 noiembrie 1998,

Tribunalul București, secția comercială, a fost admisă în parte acțiunea

precizată, formulată de reclamanta RADET București în contradictoriu cu pârâta

S.C. P. S.A. București și a fost obligată pârâta la 172.976.464 lei

contravaloare energie termică livrată. S-a respins cererea de penalități, ca

nefondată și a mai fost obligată pârâta la 6.655.000 lei cheltuieli de

judecată.

Prin decizia nr. 156 din 6 noiembrie 2002

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în rejudecarea

apelului pe fond după o primă soluție casată de Curtea Supremă de Justiție,

urmare completării probatoriului cu o expertiză solicitată de reclamanta

–apelantă, apelul a fost admis (inițial fusese respins) sentința Tribunalului

schimbată în parte în sensul că pârâta a fost obligată la plata unei diferențe

reprezentând consum de energie termică în sumă de 135.725.029 lei precum și la

308.701.493 lei penalități de întârziere.

Au fost menținute dispozițiile sentinței privind

obligarea pârâtei la 172.975.464 lei contravaloare energie termică și 6.665.000

lei cheltuieli de judecată.

A fost obligată pârâta, prin aceeași decizie la

plata sumei de 26.009.506 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei, din urmă reclamanta apelantă

a declarat recurs numai sub aspectul greșitei stabiliri a cheltuielilor de

judecată și anume că i s-ar fi cuvenit în total 79.761.368 lei în fond și apel

față de 32.676.506 lei cât i-au acordat instanțele.

Instanța constată că prin critica formulată

recursul nu poate fi încadrat în nici unul din cazurile de casare ori de

modificare a deciziei recurate din cele prevăzute de art. 304

1

– 11

C. proc. civ. pe de o parte. Pe de

altă parte prin adoptarea O.U.G. nr. 58/2003 publicată în M. Of., nr. 460/2003

s-a introdus în codul de procedură civilă după art. 302 art. 302

1

în

care se precizează ce trebuie să cuprindă cererea de recurs. De observat că la

pct. 3 se precizează „motivele de legalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor „. Cum prin recursul declarat, nu s-a invocat nici un motiv de

legalitate, recursul apare și ca nemotivat.

În fine nu lipsit de importanță, acordarea

cheltuielilor de judecată se face în temeiul art. 274 C. proc. civ. însă

cuantumul acestora este o chestiune de apreciere a instanței ce nu poate fi

cenzurată.

Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta RADET București, împotriva deciziei nr. 156 din 6 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi  18 noiembrie 2003.