ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4638/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 1999 reclamanta R.A.D.E.T. București a chemat în judecată pe pârâta S.C. I.B. S.A. București pentru a fi obligată la plata sumei de 636.173.677 lei reprezentând consum energie termică neachitat, plus 946.492.528 lei majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în baza contractului dintre părți a livrat pârâtei energie termică în intervalul iulie – decembrie 1996 dar facturile emise pentru încasarea prețului nu au fost achitate, calculându-se și majorările de întârziere prevăzute în contract. Prin sentința civilă nr. 2744 din 28 aprilie 2000 Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte cererea reclamantei R.A.D.E.T.

București iar pârâta S.C. I.B. S.A. București a fost obligată să plătească suma de 116.665.908 lei reprezentând contravaloarea energiei termice neachitate, plus 14.041.662 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta iar prin decizia nr. 1425 din 30 noiembrie 2001 Curtea de Apel București, secția comercială, a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea tribunalului, iar în fond a admis în parte acțiunea, societatea comercială pârâtă fiind obligată să plătească suma de 418.324.839 lei cu titlu de contravaloare energie termică neachitată, plus 594.695.805 lei majorări de întârziere și 18.395.206 lei cheltuieli de judecată. Totodată, intimata a fost obligată la plata sumei de 24.222.603 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și prevederile clauzei penale cuprinse în art. 10 din contract. Cu actul înregistrat la 5 martie 2002 societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând următoarele: - hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că penalitățile de întârziere acordate au depășit debitul, ceea ce contravine dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 4/1981, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 198/1997; - instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică, în sensul art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., când nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate; - Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta a solicitat să fie obligată numai la cele aferente pretențiilor de la fond și apel. Recursul pârâtei este nefondat. Din actele dosarului rezultă că între R.A.D.E.T. București și pârâta S.C. I.B. S.A. București s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice sub formă de abur nr. 7/1996 prin care regia reclamantă s-a obligat să livreze pârâtei agentul termic sub formă de abur și să asigure condițiile pentru returnarea condensului. Obiectul litigiului îl constituie contravaloarea energiei termice furnizate în perioada martie – decembrie 1996 și facturată de reclamantă cu documentele depuse la acțiune, pentru care expertiza tehnică efectuată în apel a stabilit că pârâta – reclamantă datorează contravaloarea cantității de 4.099 Gcal, cu majorările corespunzătoare.

În conformitate cu art. 10 din contractul de furnizare consumatorul s-a obligat să achite valoarea facturilor emise de furnizor în termen de 5 zile, iar în caz de neplată R.A.D.E.T. avea posibilitatea de a sista livrarea energiei termice și de a percepe o majorare de 0,15 % pe zi din valoarea facturii, pe fiecare zi de întârziere. Prima critică formulată de pârâtă vizează modul în care instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind interpretarea acestei clauze penale, susținând că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 67 din Legea nr. 4/1981, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 198/1997, care au limitat cuantumul penalităților de întârziere la valoarea debitului.

În realitate, textul invocat de recurentă se referă la penalitățile de întârziere și nu la majorările prevăzute în contractul de furnizare care, chiar dacă îmbracă forma unei clauze penale, nu pot fi asimilate sancțiunilor avute în vedere de actele normative invocate de pârâtă, majorările având corespondent în dispozițiile cu caracter special ale H.G. nr. 425/1994. Recurenta s-a mai referit și la prevederile unei dispoziții pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei termice (nr. 70/1999) dar aceasta este ulterioară perioadei în litigiu și ca atare, limitarea majorărilor de întârziere stabilite prin contract la valoarea debitului nu au suport legal, primul motiv de recurs urmând a fi respins.

Cel de al doilea motiv se referă la modul în care instanța de apel a examinat prevederile actelor normative invocate de pârâta – intimată și care au fost enumerate prin concluziile scrise depuse de pârâtă la dosar. Acest motiv de recurs reprezintă de fapt reiterarea celui dintâi motiv, iar faptul că instanța de apel nu a analizat incidența în speță a fiecărei prevederi invocate de pârâtă nu este de natură să infirme soluția acesteia care, pentru motivele arătate este legală. În fine, ultimul motiv se referă la cheltuielile de judecată și nu conține o critică în legătură cu soluția instanței de apel și reprezintă o cerere legată de modul de soluționare al acestui capăt de acțiune. Pentru toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. I.B. S.A. împotriva deciziei nr. 1425 din 30 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 noiembrie 2003.