ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4638/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4638/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 1999
reclamanta R.A.D.E.T. București a chemat în judecată pe pârâta S.C. I.B. S.A. București
pentru a fi obligată la plata sumei de 636.173.677 lei reprezentând consum
energie termică neachitat, plus 946.492.528 lei majorări de întârziere, cu
cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că
în baza contractului dintre părți a livrat pârâtei energie termică în
intervalul iulie – decembrie 1996 dar facturile emise pentru încasarea prețului
nu au fost achitate, calculându-se și majorările de întârziere prevăzute în
contract.
Prin sentința civilă nr. 2744 din 28 aprilie
2000 Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte cererea
reclamantei R.A.D.E.T. București iar pârâta S.C. I.B. S.A. București a fost
obligată să plătească suma de 116.665.908 lei reprezentând contravaloarea
energiei termice neachitate, plus 14.041.662 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel
reclamanta iar prin decizia nr. 1425 din 30 noiembrie 2001 Curtea de Apel
București, secția comercială, a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea
tribunalului, iar în fond a admis în parte acțiunea, societatea comercială
pârâtă fiind obligată să plătească suma de 418.324.839 lei cu titlu de
contravaloare energie termică neachitată, plus 594.695.805 lei majorări de
întârziere și 18.395.206 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, intimata a fost obligată la plata
sumei de 24.222.603 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de
apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,
precum și prevederile clauzei penale cuprinse în art. 10 din contract.
Cu actul înregistrat la 5 martie 2002 societatea
comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând
următoarele:
- hotărârea instanței de apel a fost pronunțată
cu aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul
că penalitățile de întârziere acordate au depășit debitul, ceea ce contravine
dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 4/1981, astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 198/1997;
- instanța de apel a pronunțat o hotărâre
netemeinică, în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., când nu s-a pronunțat
asupra dovezilor administrate;
- Cu privire la cheltuielile de judecată,
recurenta a solicitat să fie obligată numai la cele aferente pretențiilor de la
fond și apel.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că între R.A.D.E.T.
București și pârâta S.C. I.B. S.A. București s-a încheiat contractul de
furnizare a energiei termice sub formă de abur nr. 7/1996 prin care regia
reclamantă s-a obligat să livreze pârâtei agentul termic sub formă de abur și
să asigure condițiile pentru returnarea condensului.
Obiectul litigiului îl constituie contravaloarea
energiei termice furnizate în perioada martie – decembrie 1996 și facturată de
reclamantă cu documentele depuse la acțiune, pentru care expertiza tehnică
efectuată în apel a stabilit că pârâta – reclamantă datorează contravaloarea
cantității de 4.099 Gcal, cu majorările corespunzătoare.
În conformitate cu art. 10 din contractul de
furnizare consumatorul s-a obligat să achite valoarea facturilor emise de
furnizor în termen de 5 zile, iar în caz de neplată R.A.D.E.T. avea
posibilitatea de a sista livrarea energiei termice și de a percepe o majorare
de 0,15 % pe zi din valoarea facturii, pe fiecare zi de întârziere.
Prima critică formulată de pârâtă vizează modul
în care instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind
interpretarea acestei clauze penale, susținând că nu s-au avut în vedere
dispozițiile art. 67 din Legea nr. 4/1981, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 198/1997, care au limitat cuantumul penalităților de întârziere la
valoarea debitului.
În realitate, textul invocat de recurentă se
referă la penalitățile de întârziere și nu la majorările prevăzute în
contractul de furnizare care, chiar dacă îmbracă forma unei clauze penale, nu
pot fi asimilate sancțiunilor avute în vedere de actele normative invocate de
pârâtă, majorările având corespondent în dispozițiile cu caracter special ale
H.G. nr. 425/1994.
Recurenta s-a mai referit și la prevederile unei
dispoziții pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei termice
(nr. 70/1999) dar aceasta este ulterioară perioadei în litigiu și ca atare,
limitarea majorărilor de întârziere stabilite prin contract la valoarea
debitului nu au suport legal, primul motiv de recurs urmând
a fi respins.
Cel de al doilea motiv
se referă la modul în care instanța de apel a examinat prevederile actelor
normative invocate de pârâta – intimată și care au fost enumerate prin
concluziile scrise depuse de pârâtă la dosar.
Acest motiv de recurs reprezintă de fapt
reiterarea celui dintâi motiv, iar faptul că instanța de apel nu a analizat
incidența în speță a fiecărei prevederi invocate de pârâtă nu este de natură
să infirme soluția acesteia care, pentru motivele arătate este legală.
În fine, ultimul motiv se referă la cheltuielile
de judecată și nu conține o critică în legătură cu soluția instanței de apel și
reprezintă o cerere legată de modul de soluționare al acestui capăt de acțiune.
Pentru toate aceste considerente, recursul
pârâtei va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta S.C. I.B. S.A. împotriva deciziei nr. 1425 din 30 noiembrie
2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26
noiembrie 2003.