ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1693/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.N.B. SA solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 1.895.927,48 lei penalități de întârziere,

la plata consumului de energie electrică livrată și neachitată și a

cheltuielilor de judecată.

Tribunalul București,

prin sentința comercială nr. 6023 din 7 iulie 2006, a admis excepția

prescripției pretențiilor pentru penalitățile de întârziere aferente facturilor

scadente și achitate anterior datei de 30 iunie 2001, a admis în parte acțiunea

obligând pe pârâtă la 1.430.277.871 lei penalități și la 4.079,57 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut în esență că semnarea procesului verbal din 30 iunie 2004 privind

anularea penalităților contractuale a reprezentat o recunoaștere neechivocă a

întârzierilor la plata facturilor din debitul principal și a penalităților de

întârziere, de natură să întrerupă termenul de prescripție pentru pretențiile

solicitate după data de 30 iunie 2001, astfel încât suma datorată, calculată

prin expertiza dispusă, este de 1.430.277.871 lei.

Curtea de Apel

București, prin Decizia comercială nr. 56 din 2 februarie 2007, a respins ca

nefondat apelul reclamantei, considerând că termenul de prescripție a dreptului

la acțiune privind penalitățile de întârziere începe să curgă de la data la

care au fost emise facturile privind plata acestora.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs, pe care instanța de recurs l-a

considerat motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanțele au interpretat greșit atât dispozițiile Decretului nr. 167/1958 cât

și pe cele ale O.U.G. nr. 37/2004 și art. 16 și 17 din contract.

Recunoașterea

penalităților prin punctajul încheiat și procesul verbal din 30 iulie 2004 avea

în vedere obținerea autorizării Consiliului Concurenței privind anularea

penalităților reprezentând facilități de natura ajutorului de stat.

Recursul este tardiv

declarat și va fi respins.

Prevederile art. 301 C.

proc. civ. stabilesc termenul de 15 zile de exercitare a căii de atac a

recursului, calculate de la data comunicării hotărârii.

Decizia curții de

apel a fost comunicată reclamantei la data de 19 martie 2007, astfel cum,

dovada de comunicare aflată la fila 24 a dosarului de apel, o confirmă iar declararea

recursului s-a exercitat la data de 11 aprilie 2007 (fila 7 dosar de recurs)

peste termenul stabilit de lege.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție în temeiul textului de lege citat va respinge ca

tardiv declarat recursul împotriva Deciziei comerciale nr. 56 din 2 februarie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de reclamanta SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA București împotriva Deciziei

comerciale nr. 56 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.